66,018 matches
-
copilăriei în aceeași curte în care au copilărit bunicul meu și frații lui. Ieri am facut drumul cu bunică-mea, care stă acolo câteva luni pe an. După ce s-a potolit răpăiala, a continuat să picure când și când, iar cerul a rămas înnorat. E trist la Lerești acum și fără ploaie - au trecut 19 ani de când bunicul a închis ochii, iar anul acesta în mai s-a stins și fratele lui cel mai mic, nenea Gheorghe. Ploaia de ieri mi-
Cartea copilăriei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82596_a_83921]
-
Și, într-adevăr, e uluitor cât de multe similitudini există între scenariul filmului și povestea proiectului minier. Să fie prima doamnă din PD-L soluția miraculoasă? Va strigă ea, în cor cu activiștii Green Peace, “trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și noi?” Se va-mbrăca ea oare în zale lucii de la Pradă și va șui pe Toruk Makto pentru a chema triburile de ecologiști la lupta împotriva exploatatorilor nemiloși? Cine stie... De la alegerile de
Războiul primelor doamne by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82648_a_83973]
-
acuză regimul Ceaușescu de distrugerea satelor românești. 6. 21 decembrie 1989: Regele Mihai lansează un apel poporului român în fața jurnaliștilor reuniți la Ferney Voltaire (la granița elvetiano-franceza, la 10 kilometri de Versoix) în seara zilei de 21 decembrie orele 20. “Cer armatei române să răstoarne imediat regimul impostorului Ceaușescu și al familiei sale, precum și să elimine Securitatea. Chem muncitorii la o grevă generală pe tot cuprinsul Țării. Apelez la diplomații români din străinătate, cerându-le să participe la răsturnarea regimului. Cer
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
să nu abdice, nu a făcut-o? pentru că ceea ce relatezi tu, și mă refer aici la luările publice de poziție ale lui mihai, nu este, de fapt, decât o lungă și, practic, ineficientă înșiruire de vorbe. să spui, în 1989, “cer armatei române ....” nu este decât o joacă de puști imatur, devreme ce, prin abdicare, mihai a renunțat, de facto și de jure, la rolul să de conducător al oștirii române. iar abdicarea nu a semnat-o cu pistolul la tâmpla
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
libertate” - singurul adevăr al acelor zile. le mulțumesc și eu “fraierilor”, cu aproape lacrimi. Aveam atunci 18 ani...am trăit intens, emoționant, viu, Am ieșit în stradă am “ars”împreună cu ceilalți, am strigat, am fugit,am privit elicopterul urcând spre cer și sufletul mi s-a umplut de bucurie.Am votat cu Rațiu,am fost in piata Universității unde iar am strigat ,am cântat și apoi am fost fugarița, umilită legitimata de mineri.. Nu regret nimic.Azi aș face la fel
Mulţumesc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82664_a_83989]
-
în care locuiește. Trimite primarului tău modelul scrisorii de pe viatadupacolectare.ro și solicită amplasarea publelelor pentru colectarea selectivă a deșeurilor lângă locuința ta! Multe e Andreea Marin Unde e Andreea Marin Iată că vine Este chiar ea. Bubuie mister. Pe cer Unde e copacii? Cum e apa? E caldă? Un ecologist. Pe drum Nu pot să nu observ diferența dintre răspunsuri. Sectorul 5 e mai tehnic, protocolar, 2-ului îi place poezia. Nu știu dacă nu era vorba de Andreea Marin
Răspuns la scrisoarea Andreei Marin Bănică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82701_a_84026]
-
dulce, cu o cupolă invoaltă. Cînd zic dulce, mă refer la zahăr ars. Era o capelă care a înflorit peste noapte, a irizat peste lumea noastră, pămîntească. Arc cu arc s-a țesut bolta - și ea a fost unicul meu cer, unicul cer de care îmi aduc aminte. De atîta amar de vreme, de treizeci și nouă de ani, vopseaua s-a scorojit. în fiecare clipă, ea s-a topit înăuntru. Și io m-am topit cu totul în ea. în
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
o cupolă invoaltă. Cînd zic dulce, mă refer la zahăr ars. Era o capelă care a înflorit peste noapte, a irizat peste lumea noastră, pămîntească. Arc cu arc s-a țesut bolta - și ea a fost unicul meu cer, unicul cer de care îmi aduc aminte. De atîta amar de vreme, de treizeci și nouă de ani, vopseaua s-a scorojit. în fiecare clipă, ea s-a topit înăuntru. Și io m-am topit cu totul în ea. în acest fel
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
plini de toate bubele ochilor Și viața lor supurîndă, Viața lor plină de toate bubele zilelor... 4. Ia-ți lumea înapoi, Amăgitorule. Ia-ți înapoi ispitele. Nu am trebuință de ele, Amăgitorule, Nu am trebuință de tine. Ia-ți înapoi cerul albastru Și florile care miros atît de suav. Ia-ți înapoi caliciile & femeile în care parfumul Foliculinei adumbră. Ia înapoi pămîntul cu totul, căruia zădarnic făcutu-i-am io umbră. 5. "Nu va mai fi nici lumea/ căci gîndul meu
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
13 feluri de a fi privită de o mierlă" 1. Te-ai așezat pe cea mai înaltă creangă a vișinului. De acolo m-ai privit prima oară. Aproape din cer. Ochii tăi mă vedeau mică și neînsemnată asemeni unei fragi. 2. Apoi ai început să cobori. Pe o creangă abia înmugurită. De acolo mă vedeai la fereastră, aplecată peste o carte. încercai să înțelegi cum se vede lumea din paginile
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
pe o surată ce-și învață puii să zboare. 13. Acum cînd ți-ai luat zborul din toate aceste întîmplări îmi place să cred că te-ai așezat pe umărul meu drept. Aproape îmi atingi obrazul. Aproape ai oprit ninsoarea. Cerul învierii o poetă îmi scrie că a moșit 40 de miei după ce și-a ținut discursul la academia din Țara Galilor. primăvara și rîul curge altfel și glasul brîndușelor de pe mal îl aude doar sihastrul și le imploră să nu mai
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
din acela vîsle prima lui vioară. o altă poetă calcă batiste într-un bloc turn din Balcani, traduce din Seferis dar mai ales se roagă. cît despre frățietatea spiritului și viața de minune tainic ne vorbește doar flacăra euharistică și cerul din cireșul de mai din care îngerul împarte copiilor cireșe. Cîte puțin despre îmblînzitori îmblînzitorul de lupi s-a întîlnit cu îmblînzitorul de albine și cu acordorul de piane la o cafea Capuccino. Cît despre îmblînzitorul de urși el stătea
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
uitate, întotdeauna roșie. Un roșu, mai cu seamă, al norilor sau zării la crepuscul, sanguinolent și incendiar, din "sângele" și "rugul" căruia încheagă, ca să se spulbere în cele patru vânturi, mari "trâmbe de vedenii", mari iluzii (ca, zice-se, pe cerurile frânce, în zilele regelui Pepin cel Scurt 9), poetul cărora, magnific, nu doar în proză (,non prosa modo, sed etiam carmine") este Mateiu: "Sunt seri10, spre toamnă, adânci și strălucite/ Ce, luminându-mi negura-amintirii,/ Trezesc în mine sufle- te-adormite
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
9), poetul cărora, magnific, nu doar în proză (,non prosa modo, sed etiam carmine") este Mateiu: "Sunt seri10, spre toamnă, adânci și strălucite/ Ce, luminându-mi negura-amintirii,/ Trezesc în mine sufle- te-adormite// De mult, încât cad pradă amăgirii/ Când cerul pârguit la zări cuprinde/ Purpura toată și toți trandafirii,// Și-n sânge scaldă para ce-l aprinde/ De vii văpăi..." Or, singurul pandant (,complementara") acestor purpuri bizantine nu poate fi, desigur, decât negrul: al "negurii"... uitării, al nopții și al
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
în voie împlinire Să nu mi se mai pară nălucire Chiar gândul meu de pace și rotund. Visez păduri în care să m-afund... Trist cavaler rătăcitor Ce departe și ce stingher Sufletul meu fără de tine! Și lunecă noaptea din cer Cu toate stelele străine... Și parcă mă cuprinde-un ger Cumplitul vânt printre ruine Când depărtat și când stingher E sufletul meu fără tine... Nu mai cunosc nici un ungher Să mă ascund după cortine; Rătăcitor, trist cavaler Tot mă desface
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
să cuprinzi Imagini ca-ntr-o panoramă? Ceva demonic în oglinzi Și parcă ți se ia o vamă... Retrospectiv vrei să colinzi Calea bătută în aramă în van arcadele întinzi Peste un timp ce te recheamă. Ceva demonic în oglinzi... Cer risipit, tezaurul ce arde Părea să fim doi îngeri spre înaltul Cer al splendorii-n grația divină Că vom purta în suflete lumină Și nu vom fi străini unul de altul. Părea să fim un pom și-o rădăcină Un
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
parcă ți se ia o vamă... Retrospectiv vrei să colinzi Calea bătută în aramă în van arcadele întinzi Peste un timp ce te recheamă. Ceva demonic în oglinzi... Cer risipit, tezaurul ce arde Părea să fim doi îngeri spre înaltul Cer al splendorii-n grația divină Că vom purta în suflete lumină Și nu vom fi străini unul de altul. Părea să fim un pom și-o rădăcină Un trunchi râvnind mereu pe celălaltul Nălțând coroana cerului cum psaltul Spre Dumnezeu
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
doi îngeri spre înaltul Cer al splendorii-n grația divină Că vom purta în suflete lumină Și nu vom fi străini unul de altul. Părea să fim un pom și-o rădăcină Un trunchi râvnind mereu pe celălaltul Nălțând coroana cerului cum psaltul Spre Dumnezeu liturgic se închină... Părea să fim nedespărțiți și-n moarte Când părăsi-vom viața deodată... Dar care clipă s-a-ntinat cu mască Și ne-a numit simțirile deșarte? Că astăzi bogăția adunată E prada unui gol care
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
-mă cu ace și lumină... Pădurea-ntreagă pare alb alai De cetină supusă, ce se-nchină Și mă întreabă: ŤUnde pleci? Mai stai!ť Iubiți-i, de se poate, pe măsură Dacă-n aceste vremuri sunt pe lume îngeri din cer care-și mai zic poeți Nu-i alungați! Vor îngheța în brume! Purtând în lume fluturii nămeți. Nu-i obligați să-și cumpere renume Și nu le-nchideți calea de drumeți Și nu-i mai judecați după costume Au fost
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
din simplă fulguire, din beția unui aer troienit, din nepăsarea fulgilor învârtejiți, că Lumea se naște în fiecare clipă, uimită și pură, lăsându-se în aceeași clipă pângărită, ca într-un suprem dar pe care ni-l aduce din depărtările Cerului din care a fost trimisă. în astfel de clipe, toate ale tale dintr-odată depărtate îți devin, tu însuți depărtați îți ești, fără nimic din ceea ce crezi că mai însemni. Simți atunci cum, în rotocoalele sale, un fulg de nea
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
Dobre cât erați la biserică și s-a enervat. Zău, îmi pare rău, dar instrucțiunile sunt precise, nu glumesc. Tov. Dobre vine zilnic aici, să controleze operațiunea. Raportează personal sus de tot". Și inginerul arătă cu capul undeva spre înaltul cerului din care continua să cadă năvala acea de fulgi jucăuși, rotindu-se unul după altul, învârtejându-se, urmărindu-se într-o goană bucuroasă, hârjoană tăcută, clăbușită de minunea libertății, într-o zbenguială nepăsătoare, așezându-se peste pietrele acelea hârlave, rănite, peste
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
Însă uciderile de oi au continuat. Din uriașele sume de bani cheltuite atunci (recuperate rapid, firește, indigenii din Papua-Noua Guinee reprezintă o investiție sigură pentru căutătorii de neobișnuit), din imensul efort uman, din dârele albicioase ale avioanelor care sfârtecaseră cândva cerul divin cu bolnava febrilitate indusă de călătorii ascunși în pântecele lor n-a rămas aproape nimic. Doar câteva crâmpeie de fotografii, fixând pe hârtia lor lucioasă urmele ghearelor unei feline uriașe, o panteră, probabil, după cum se aventura să creadă, seara
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
să mă poarte Precum tu în androgin mă transmuți. 28 oct. 2003 Ochii în omul singur devin străvechi și tulbură Prin foamea lor de dragoste și adulter Cu cei morți care au Verbul în cuplu, Dorință de rădăcini dezgropată de cer. Dar e o foame de sub ceruri de apă Unde înghițită istoria rând pe rând, Fulger în fulger carnea o adapă, Cel mort e-n viul din împrejurul blând Al apei și-l cheamă printre mângâieri Prea târziu triumfa peste pietre
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
androgin mă transmuți. 28 oct. 2003 Ochii în omul singur devin străvechi și tulbură Prin foamea lor de dragoste și adulter Cu cei morți care au Verbul în cuplu, Dorință de rădăcini dezgropată de cer. Dar e o foame de sub ceruri de apă Unde înghițită istoria rând pe rând, Fulger în fulger carnea o adapă, Cel mort e-n viul din împrejurul blând Al apei și-l cheamă printre mângâieri Prea târziu triumfa peste pietre poemul, Prea târziu câștigă memoria Celui
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
și asuprit. A fost un vis în paragină, A fost un palat fără prinț. Cu capul în jos am cântat și am iubit, Învățând de la rug să umblu. -Vino să te împodobești Cu bătăi de inimă ce par căzute din cer, Dar din carnea ta vin Și acoperă lumile - Îmi spune cel ce guvernează totul. 2 Nu-i nimic. Rămâi același Loc pentru fruct, Și pentru laurul ce încoronează Procesiunile. Nu uita să-ți educi Povara mâinilor. Lucru mărunt dar Cu
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]