2,433 matches
-
ar fi putut părea stupide sau chiar bizare, având în vedere că se cunoșteau de atât de puțin timp, dar sinceritatea evidentă a lui Laurence le transformă în ceva nespus de emoționant. Apetisantul calcan de Dover pe care îl adusese chelnerul i se răcea în farfurie. Doar un bărbat într-adevăr deosebit o putea face pe Fran să uite de mâncare. — Da, Laurence, spuse Fran cu blândețe, cred că aș fi. — Așadar, chiar te-a întrebat ce intenții ai? Ce lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
putea să oraganizați o discotecă seara și să luați micul-dejun în zori. — Henry... e foarte amabil din partea ta. Fran își închipuia deja un cort împodobit ca o colivie de aur, cu atât de mulți crini că te sufoci de cum intrai, chelneri care să se învârtă de colo-colo și pe Henrietta domnind cu atâta nerușinare peste întreaga adunare, încât mama lui Laurence n-avea să-i mai vorbească niciodată lui Fran. Și apoi avea să vină factura de douăzeci de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sugeră Takamori, contând în continuare pe punga surorii lui. Ce-ați zice de niște sushi? Până una alta, e mâncarea număru’ unu a Japoniei. Gaston a înțeles, probabil, deoarece s-a luminat tot și a dat din cap. Toate privirile - chelneri și consumatori - din restaurantul în care se servea sushi s-au îndreptat spre ei când au luat loc la o masă. Tomoe se uita într-o parte, ca și cum nu era cu cei doi. Gaston îl asculta pe Takamori, care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o dată ochii pe ea. Te aștept. — Bine, zise Endō. Gas, coboară din mașină! Era puțină lume în Ginza, deși nu mai ploua. Obloanele unui magazin de aparate de fotografiat din fața lor s-au ridicat cu un scârțâit metalic prelung. Un chelner de la cafeneaua de alături, îmbrăcat în vestă albă, ștergea energic geamurile. Gaston se întreba unde a dispărut Endō și ce planuri avea. Un tren de pe linia Kōkasen, plin de pasageri, trecu pe lângă ei. Chiar și după ce a trecut, mai răsuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la cîteva minute după aceea și se aplecă peste masă ca să-mi dea un sărut grăbit. Îmi pare rău că am Întîrziat. Arăți minunat, Îmi spuse, iar eu am zîmbit, În timp ce lua lista cu vinuri pe care i-o adusese chelnerul și-o parcurgea, avînd aerul că știa perfect ce face. — Ce ne recomandați? Îl Întrebă el pe sommelier, după ce comandasem de mîncare, și dădu din cap cu un aer de cunoscător cînd i se sugeră un Château Beychevelle din 1966
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Îndrăznea să mai spere. Cine nu speră este invincibil... — Jură că nu minți, tati. — Jur, spuse Antonio ducându-și degetele la buze. Pentru totdeauna? — Pentru totdeauna. Emma și Sasha Îi Întrebară pe proprietarii restaurantelor din strada Coronari, Îi Întrebară pe chelneri, pe vânzătorii din pizzerii. Nimeni nu observase un bărbat cu mustață Însoțit de doi copii. Emma continua să se gândească la o Întâmplare pe care o văzuse la televizor. Nu-și mai amintea detaliile. Era vorba despre un tată separat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cei care n-ajung înapoi cu berile până sună de ieșire, la sfârșit de trimestru or să rămână corigenți, treaba asta de-acum e mult mai importantă decât orice probă la alergare, duminica trecută câștigase patru lăzi de bere de la chelnerul-șef de la Vânătorul la skanderbeg, iar dacă nu și le ia cât mai repede, atunci o să le bea clienții, cei de-ai casei, deci, pe locuri, fiți gata, pas alergător, înainte marș, celor care ajung primii înapoi, poate le dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
violul unei minore. Insul trecuse deja de șaizeci de ani, se putea spera Într-un deces rapid; o sursă de rău ar fi astfel eliminată din lume. Nu erau motive să te enervezi prea tare. Totul era calm, acum; un chelner singuratic circula printre mese. Singurii clienți erau pentru moment ei doi, dar braseria rămânea deschisă non-stop, era Înscris pe firmă, repetat pe meniuri, practic era o obligație contractuală. „Nu se plictisesc, poponarii ăștia”, observă mașinal Bruno. În societățile contemporane, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
trebui să câștige mai mult decât soții lor fiindcă sunt mult mai inteligente din naștere. Maâtre d’ mă conduce spre o masă goală din colț și mă strecor pe bancheta de piele de căprioară. — Bună seara ! îi spun zâmbind unui chelner care se apropie. Aș dori un Buck’s Fizz, un gimlet și un martini, vă rog. Dar pe acestea din urmă nu le aduceți până nu ajung și ceilalți. Mama întotdeauna bea doar gimlet. Habar n-am ce bea Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un gimlet și un martini, vă rog. Dar pe acestea din urmă nu le aduceți până nu ajung și ceilalți. Mama întotdeauna bea doar gimlet. Habar n-am ce bea Daniel în ultimul timp, dar n-o să refuze un martini. Chelnerul dă din cap că a înțeles și dispare, iar eu îmi scutur șervetul, uitându-mă în jur la oamenii de la celelalte mese. Maxim’s e un restaurant destul de cool, tot numai parchet Wenge din lemn masiv, mese de inox și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de cadou pe care mi-l întinde Lorraine. Nu sunt ciocolate, ci săpunuri. — Foarte drăguț din partea ta, Daniel, îngaim. Mersi foarte mult. — Mulți ani trăiascăăă... În spatele meu începe să cânte brusc un cor. Mă răsucesc pe scaun și văd un chelner aducând un pahar de cocktail. În pahar e un artificiu aprins și pe tava de inox, lângă un mini meniu suvenir semnat de bucătarul-șef, scrie cu caramel „La mulți ani, Samantha”. În urma lui vin trei chelneri, care cântă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și văd un chelner aducând un pahar de cocktail. În pahar e un artificiu aprins și pe tava de inox, lângă un mini meniu suvenir semnat de bucătarul-șef, scrie cu caramel „La mulți ani, Samantha”. În urma lui vin trei chelneri, care cântă pe mai multe voci. După un moment, li se alătură stângace și Lorraine. — Mulți ani trăiascăăă... Chelnerul pune tava jos lângă mine, însă mâinile îmi sunt ocupate cu telefoane. — Ăsta poți să mi-l dai mie, spune Lorraine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
inox, lângă un mini meniu suvenir semnat de bucătarul-șef, scrie cu caramel „La mulți ani, Samantha”. În urma lui vin trei chelneri, care cântă pe mai multe voci. După un moment, li se alătură stângace și Lorraine. — Mulți ani trăiascăăă... Chelnerul pune tava jos lângă mine, însă mâinile îmi sunt ocupate cu telefoane. — Ăsta poți să mi-l dai mie, spune Lorraine, scăpându-mă de telefonul lui Daniel. Îl ridică la ureche, apoi îmi zâmbește. Cântă și el ! Spune, arătând încurajator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
parte a mea. Asta e petrecerea de ziua mea în familie. Două telefoane mobile. Văd cum lumea se uită să vadă cui i se cântă și cum le dispar ușor zâmbetele când mă văd singură cuc. Văd mila de pe chipurile chelnerilor. Încerc să-mi țin bărbia sus, însă îmi ard obrajii de jenă. Brusc, chelnerul căruia i-am comandat mai devreme apare lângă masă. Aduce trei cocktailuri pe o tavă și se uită la masa goală ușor confuz. — Pentru cine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Văd cum lumea se uită să vadă cui i se cântă și cum le dispar ușor zâmbetele când mă văd singură cuc. Văd mila de pe chipurile chelnerilor. Încerc să-mi țin bărbia sus, însă îmi ard obrajii de jenă. Brusc, chelnerul căruia i-am comandat mai devreme apare lângă masă. Aduce trei cocktailuri pe o tavă și se uită la masa goală ușor confuz. — Pentru cine e martini-ul ? — Trebuia să fie pentru fratele meu... — Adică pentru Nokia, spune Lorraine săritoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe o tavă și se uită la masa goală ușor confuz. — Pentru cine e martini-ul ? — Trebuia să fie pentru fratele meu... — Adică pentru Nokia, spune Lorraine săritoare, arătând spre mobil. Urmează o pauză - apoi, profesionist și cu chipul impenetrabil, chelnerul așază băutura în fața telefonului, împreună cu un șervețel de cocktail. Îmi vine să râd - doar că simt că mă înțeapă ceva în ochi și nu sunt prea sigură că pot. Chelnerul pune celelalte cocktailuri pe masă, după care se retrage. Urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mobil. Urmează o pauză - apoi, profesionist și cu chipul impenetrabil, chelnerul așază băutura în fața telefonului, împreună cu un șervețel de cocktail. Îmi vine să râd - doar că simt că mă înțeapă ceva în ochi și nu sunt prea sigură că pot. Chelnerul pune celelalte cocktailuri pe masă, după care se retrage. Urmează o pauză stânjenitoare. — Păi, ce să zic... Lorraine ia mobilul lui Daniel și-l aruncă în geantă. La mulți ani... și o seară frumoasă ! În timp ce pornește țaca-țaca spre ușa restaurantului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să zic... Lorraine ia mobilul lui Daniel și-l aruncă în geantă. La mulți ani... și o seară frumoasă ! În timp ce pornește țaca-țaca spre ușa restaurantului, ridic celălalt telefon pentru a-mi lua la revedere - dar mama a închis deja. Corul chelnerilor s-a evaporat și el. Am rămas doar eu și un coș cu săpun. — Doriți să comandați ? Lângă scaunul meu și-a făcut din nou apariția maâtre d’. Vă recomand cu căldură risotto-ul. Și, poate, o salată alături ? Și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-l închipui cum se ține de bară în metrou, citind Metro. — Pe bune ? zic într-un final, și el încuviințează. — Și nu mi-a plăcut deloc. Pe bune. Dar ce... adică de ce... — Eram în anul de dinainte de universitate, și eram chelner. Apartamentul meu se afla vizavi de un supermarket deschis nonstop. Toată noaptea era luminat cu neoane puternice. Iar zgomotul... Are o grimasă. În cele zece luni cât am stat acolo, n-am avut nici măcar o secundă de întuneric sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
liftul. Ajungem la bucătăriile atașate zonei de protocol și mă uit în jur mirată. Habar n-am avut că există așa ceva aici. E ca și cum aș intra în culisele unui teatru. Bucătarii șefi se agită de zor la aragazurile profesionale, iar chelnerii mișună în uniforme care-ți sar în ochi, cu dungi albe și verzi. — Uniformele sunt acolo. Jan îmi arată spre un coș de răchită plin cu uniforme frumos împăturite. Va trebui să te schimbi. — OK. Scotocesc după o uniformă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu toții într-una dintre bucătării și suntem instruiți ce avem de dus. Mini-sandvișuri calde... mini-sandvișuri reci... abia dacă sunt atentă. Doar n-o să fac pe bune pe chelnerița. După ce Jan termină de vorbit, ies din bucătărie pe urmele turmei de chelneri. Mi se dă să duc o tavă cu pahare de șampanie, pe care o las jos cât de repede pot. Mă întorc în bucătărie și apuc o sticlă de șampanie și un șervet. Apoi, imediat ce mă asigur că nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cele din urmă, deschid cu grijă ușa, ies și mă uit după colț. De unde stau văd coridorul și ușile spre sala cea mare pentru petreceri. S-a strâns deja destul de multă lume și aud râsete și oameni care vorbesc tare. Chelnerii și chelnerițele circulă peste tot și lumea continuă să vină pe hol, în flux continuu. Le recunosc pe fetele de la PR... îi recunosc pe niște stagiari... pe Oliver Swan, partener senior... se îndreaptă cu toții spre petrecere, luând din mers câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că mi se colorează rapid obrajii și cobor privirea, fixîndu-mi-o asupra suportului ștanțat pentru pahare. — Da, ăla ! Ai reușit să-l eviți ? — Nu, recunosc. Și nu vrea deloc să mă lase În pace. Mă opresc În clipa În care un chelner ne pune două daiquiri proaspete de căpșune pe masă. După ce pleacă, Lissy mă scrutează atentă. — Emma, ție Îți place tipul ăsta, așa-i ? — Nu, evident că nu-mi place, ripostez vehementă. Doar că... nu știu deloc ce-i cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Însumi mă recomand adesea cu numele de Egbert. Pufnesc În rîs, dar fac eforturi și-mi Înăbuș rîsul. E un restaurant select. Lumea deja se uită la noi ciudat. SÎntem conduși la o masă din colț, de lîngă șemineu. Un chelner Îmi trage scaunul să mă așez și-mi flutură un șervet pe genunchi, În timp ce altul Îmi toarnă apă, iar altul Îmi oferă o chiflă. Același lucru se Întîmplă și de partea cealaltă a mesei, unde se află Jack. Șase persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bem ? Am cîntărit deja din ochi băutura din paharul femeii În auriu. E roz și paharul e decorat cu bucățele de pepene și arată absolut delicios. Am comandat deja, spune Jack cu un zîmbet, În clipa În care unul dintre chelneri aduce o sticlă de șampanie, o deschide cu zgomot și Începe să toarne. Îmi amintesc că, atunci cînd eram În avion, mi-ai spus că Întîlnirea perfectă ar Începe, după tine, cu o sticlă de șampanie care ar apărea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]