1,574 matches
-
profit. Ei bine, în timp ce trăgeau de noi ambele părți și noi toți cântăream alternativele, cineva a avut strălucita idee de a-i cere părerea lui Mark. Și ce-a spus? întreabă Mildred cu o notă de resemnare în glas. Thomas chicotește. — A spus că era cât se poate de clar, după cum vedea el lucrurile. A spus că ar trebui să împrumutăm bani ambelor părți și dacă izbucnește războiul, să le împrumutăm și mai mulți bani, ca să-l prelungească tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
simțit brusc aceeași suferință copleșitoare, același rău emoțional pe care le simțisem când sărisem în bazinul neîncălzit. Dar bunicul nici n-a vrut s-audă. — Vinde-ne biletele, femeie, spuse el, și vezi-ți de treaba dumitale. Cineva din spatele nostru chicoti. Apoi am intrat unul după altul în sala întunecată cu miros de mosc și eu m-am cufundat tot mai adânc în scaunul meu, copleșit de fericire, cu bunicul în stânga și cu tata în dreapta mea. Șase ani mai târziu, Iuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în bucătărie, unde o femeie îngrijită cu păr blond deschis turna ceai în patru cești. — Ești probabil Roddy, spuse ea întinzându-i o ceașcă. Eu sunt Kim. Phoebe și cu mine locuim în comun în acest apartament. Pentru păcatele noastre. Chicoti. Vrei zahăr? Roddy clătină din cap. — Suntem foarte emoționate că ea are în sfârșit o persoană importantă de partea ei, spuse Kim, servindu-se cu trei lingurițe de zahăr. Este exact șansa de care avea nevoie. — Da, desigur, intenționez să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tu? — Mi-a ieșit total din minte. — Dar chiar, de ce n-a venit la masă? — Se pare că a suferit un mic accident după-amiază. Scaunul lui cu rotile a scăpat de sub control. — Tot din vina lui Pyles? — Firește. — Asta e! Chicoti. Poate că ar trebui să-i strecurăm niște bani ca să fim siguri că data viitoare își va face treaba până la capăt. Presupun că ar trebui să urc să-l văd pe bătrânul nenorocit mâine, la un moment dat. Dădu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fi la Londra câteva săptămâni. Am o înțelegere cu o galerie de acolo, așa că nu cred că vom avea probleme. Puse pachetul de o parte și se întinse pe spate. Ei, ce părere ai? — Cred că ești nebun, spuse Phoebe, chicotind de bucurie. Acceptând invitația din ochii lui, se ridică și îngenunchie peste el, măturându-i fața cu părul. Și nu cred că ar trebui să fac asta. Dar a făcut-o. Roddy adormi curând după aceea. Dormea pe o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
unul mare. Phoebe râse. — Sunteți cât se poate de amabil, spuse ea. Și ciudat este că dacă mi-ați fi propus asta ieri, probabil că aș fi acceptat. Dar acum se pare că voi renunța definitiv la îngrijirea bolnavilor. Mortimer chicoti și spuse răutăcios: — N-aș băga mâna-n foc. Dar ea ieșise deja. După ce își termină treaba, Phoebe se spălă, se îmbrăcă și ajunse în sufragerie taman când Pyles strângea farfuriile și castroanele. — Speram să mănânc și eu ceva, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
singur și soarele îmi lumina generos planurile și deciziile. Ați avut noroc, am spus. Îmi amintesc și eu duminica aceea, dar a plouat torențial. Cel puțin în locul unde am fost eu. — Hai, lasă, Michael, ai o viziune romantică, spuse Findlay chicotind a îndoială. Erai foarte tânăr atunci. Memoria ta nu putea selecta în mod special o asemenea zi. — Mi-o amintesc foarte clar. Era ziua mea de naștere - împlineam nouă ani - și părinții m-au dus la Weston-super-Mare și după-amiaza a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pentru a bifa suspecții de crimă pe cartonașele lor, pe când eu nu primisem. Ca de obicei, Graham a fost cel care a observat. — Stați puțin, a spus el. Michael n-are vină că nu are pix. Până și Joan a chicotit la gluma asta, iar Phoebe și-a îngăduit un zâmbet în chip de scuze, care, contaminat de râsetele celorlalți, s-a transformat în hohote. Mi-am adus un creion colorat de sub afișul din bucătărie, m-am așezat și am așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pare rău. N-am auzit. Și în acel moment Sid James respiră adânc, îi făcu cu degetul lui Thomas și îl expedie cu cuvintele de despărțire care încă mai erau proaspete în mintea lui treizeci de ani mai târziu, când chicotea cu fratele lui Henry amintindu-și de incident, lângă căminul cald și îmbietor de la Heartland Club. Probabil inspirat de vizita lui la studiourile Twickenham, Thomas își instalase câteva orificii de observație în diverse locuri cheie din blocul de birouri Stewards
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
elvețiene, generatoare germane, uși italiene, sisteme de comunicație britanice, hangare franceze. Ce poate fi mai cosmopolit? Mark nu răspunse. Ochii îi erau ascunși în spatele unor ochelari de soare cu oglindă care nu reflectau nimic altceva decât deșertul. — Patriot! spuse generalul, chicotind încă. Testul a fost zgomotos, dar satisfăcător. L-au urmărit dintr-un bunker săpat adânc în nisip, în timp ce aria-țintă, amenajată astfel pentru a semăna cu convoaiele de tancuri iraniene, a explodat cu un zgomot asurzitor produs de CGT-urile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Mark, Louis, Graham, un olandez sever și un neamț gălăgios. Mâncarea era franțuzească (condamnau toți cu vehemență bucătăria din orientul mijlociu); șampania era excepțională (Roederer Cristal ’77) și din belșug. Fiecare invitat beneficia de atențiile unei micuțe chelnerițe filipineze, care chicotea și se prefăcea încântată când o mână i se strecura pe sub minijupă sau sânii îi erau frământați grosolan în timp ce încerca să servească mâncarea. Pe chelnerița lui Graham o chema Lucila: din câte-și dădea seama, celorlalte nu li s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și, deschizând un sertar al comodei, scoase de acolo un pachet de cărți. Nici unul nu știa un joc de cărți propriu-zis, așa că jucară câteva mâini de Snap. Mai era niște șampanie într-o sticlă de pe noptieră și în scurt timp chicoteau amândoi necontrolat. După toate strategemele, pânda, tensiunea permanentă din ultimele zile, Graham se simțea dintr-o dată eliberat: nu exista nimic pe lumea asta mai plăcut decât să joace acest joc stupid de cărți cu o femeie tânără, frumoasă și amețită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-se. El și Michael porniră încet pe scară. Lipsit de experiență în flecăreli cu servitorii, Michael așteptă un timp înainte de a se lansa în prima replică. — Nu pot spune că am o impresie foarte bună despre clima de aici, zise chicotind nervos. Data viitoare, cred că o să-mi aduc o pelerină de ploaie și cizme. — Ce-i mai rău abia de-acum încolo o să vină, i-o reteză Pyles. Michael căzu pe gânduri. — Te referi la vreme, presupun. Diseară vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
macabre, Michael adăugă: Dar nu trebuie să renunți. Erai talentată. Putea să vadă oricine. — Oricine? repetă Phoebe. — Îți amintești, spuse Michael ignorând întrebarea ei, când am venit la tine în cameră și am văzut tabloul la care lucrai? Începu să chicotească. Am crezut că era o natură moartă și era de fapt un tablou cu Orfeu în infern sau așa ceva? Da, spuse Phoebe calm. Îmi amintesc. Michael avu o scăpărare de inspirație. — Aș putea să cumpăr tabloul acela? Ar fi frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tipilor, avea o cămașă-n carouri, Însă nu purta șapcă; fața Îi era albă și mâinile la fel, albe și mici. — N-ai de gând s-o Închizi odată? — Ba da, sigur, spusei, Închizând ușa. — Mulțumesc, spuse. Unul dintre bărbați chicoti. — Ai mai avut de-a face vreodată cu un bucătar? Îmi spuse cel care chicotise. — Nu. — Păi, poți să ai de-a face cu ăsta, spuse, uitându-se spre bucătar. Îi plac treburile astea. Bucătarul se uită În altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mâinile la fel, albe și mici. — N-ai de gând s-o Închizi odată? — Ba da, sigur, spusei, Închizând ușa. — Mulțumesc, spuse. Unul dintre bărbați chicoti. — Ai mai avut de-a face vreodată cu un bucătar? Îmi spuse cel care chicotise. — Nu. — Păi, poți să ai de-a face cu ăsta, spuse, uitându-se spre bucătar. Îi plac treburile astea. Bucătarul se uită În altă parte strângând din buze. — Își dă cu suc de lămâie pe mâini, spuse tipul. Nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să cumpere jerbe, se adaugă un jalnic element de umor negru, legat de capacul sicriului, pe care-l așază și-l ridică groparul pentru ca Mihăiță să fie filmat de Răzvan Vasilescu. Cei doi homosexuali din sală, nu știu de ce, au chicotit. Urmează cam tot douăsprezece minute de parastas, unde ni se prezintă personajele. Rebengiuc e Niki, Coca Bloos, nevastă-sa, mortul, fiul lor care-a sucombat curentat de mașina de spălat, Dorina Chiriac, fiica, un inginer ginerele, iar Răzvan Vasilescu (Florian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
număra banii, jupân Aizic vorbea de unul singur... Am să vă plătesc ceva mai mult ca de obicei, pentru că nu m-ați lăsat niciodată la greu și pentru că și la dumneavoastră vine Crăciunul... Bucuroși, cărăușii au strecurat gologanii în chimire, chicotind ca niște copii... Moș Dumitru a ținut să-i mulțumească lui Aizic și să precizeze: Până după Bobotează, nu ne mai vedem, jupâne. Rămâi sănătos și să nu duci grijă de restul păpușoiului. Il aducem noi repejor... Mergeți cu bine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nici de-acu-ncolo. Deși moș Dumitru a auzit foarte bine tot ce a spus Pâcu, l-a întrebat totuși: Ce tot bodogănești acolo, Pâcule? Ei, vorbeam și eu așa, de unul singur, că alta nu am de făcut. Moș Dumitru a chicotit scurt, clătinând din cap, ca și cum ar fi spus: „Cu Pâcu ista nu ți se urăște niciodată”... Moș Dumitre, am fost să văd cum îi drumul în pădure. Apoi nu arată prea bine. Ii cam moale și până când s-a face
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
privindu-mă cu mare îndrăzneală. Undeva, într-o parte, se găsea o masă acoperită numai cu flori de „Nu mă uita”, la care ședeau câteva ochișele șușotind între ele, în timp ce mă furau cu coada ochiului și din când în când chicoteau. Zâna s-o dus la o masă acoperită cu flori de cais. Nu s-o așezat, ci mi s-o adresat: „Ne-am adunat ca să te judecăm pe tine.” Am făcut ochii mari și am privit în jur. Mi-am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
altele să nu am, Dumitre. Uite că m-ai luat cu vorba și nu mi-ai spus ce vezi. Adevărul este că acoperișul crâșmei stă nu știu cum...Ca o pălărie pusă pe-o ureche de un flăcău fercheș - a răspuns Pâcu, chicotind poznaș. Asta cam așa-i, Pâcule, și am văzut-o și eu de multă vreme. Cine știe de ce stă așa într-o rână acoperișul ista. Am să-ți spun eu, Dumitre. Bunicul meu spunea că pe când era el copchil și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
simplul motiv de a-ți vorbi, în timp ce se desfășoară bătălia. Și iată-mă. Trebuie să fi părut ridicol faptul că replica venea din partea unui om legat așa, cum era el. Gărzile din apropiere izbucniră în hohote de râs și Meewan chicoti. Numai Czinczar nu se manifestă prin nimic. Și vocea lui minunată era tare ca oțelul când spuse: - Nu am timp să cochetez cu cuvintele și nici înclinația s-o fac Văd că te bazezi pe ceva care să te salveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
dinți. Trase ușor de el, așteptând acel geamăt care să îi dea de înțeles că jocul ar putea continua. Mușcă mai tare și râse satisfăcut: - Tu nici n-ar trebui să ieși pe stradă. Locul tău e-n pat. Femeia chicoti, încântată, și își prinse sânii în mâinile cu degete lungi. Avea unghiile vopsite cu ojă neagră, iar contrastul acela aprinse sclipiri pofticioase în ochii bărbatului. Îi plăcea să o vadă mângâindu-se, trebuia să recunoască în sinea sa. O făcea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
gând, dacă nu cumva sunt, deja, acolo, mi-au dat pilulele, mi-au făcut injecțiile cu marmeladă, apoi m-au aruncat în celula capitonată și acum se amuză, privindu-mă prin vizetă. Sunt toți prezenți, în spatele ușii, îi aud cum chicotesc ca niște nemernici și pun pariuri pe rezistența mea improbabilă - Magicianul, Agentul Imobiliar, Omul cu Tatuaj, Huiduma, Vecinul, Detectivul, chiar și Lucia... Și tu, Lucia? (Și tu, Brutus? Cuțitul se înfige în stomac, centimentru cu centimetru, dar nu curge nicio
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
alta, tună deasupra urașului, iar alte gheare de foc brăzdară celul. Și tună din nou. În spatele Detectivului, pe banchetă, lângă impermebilul ud, Magicianul scoase un evantai și începu să-și facă vânt. Apoi își lăsă privirea să alunece spre fereastră, chicotind bucuros. O nouă farsă era pe cale să înceapă. La volan, Detectivul avu senzația vagă că are pe cineva în ceafă, pregătit să-i înfigă colți ascuțiți în carne. Întoarse repede capul, însă nu văzu pe nimeni. Totuși, senzația aceea continua
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]