42,748 matches
-
extincției când la televizor se va spune că totul e-n regulă un cameraman priceput va filma câinii îngroziți de vedenii haite întregi implorând binefacerea unui călău cu toporul milei în mână prin aerul rarefiat, ciuruit ca o sită de chipuri și mâini carbonizate într-un desfrâu colectiv perpetuu și fără ieșire dar toate astea cu ce preț dar toate astea cu ce preț Doamne. *** De unde toată această bunăstare a unui provizorat în definitiv atât de incert, de fluid - de când am
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
frumoasa Tomiris. El este frate geamăn cu Brigbelu. Dacă numele de Sarmis, personaj frecvent întâlnit în literatura română a secolului al XIX-lea, este derivat încă din Renaștere din numele capitalei dacice, numele de Brigbelu constituie o problemă neelucidată. în chip misterios Brigbelu dă o josnică lovitură: își detronează fratele și îi fură logodnica! Toată lumea este convinsă de moartea lui Sarmis certificată de marele preot și printr-o procedură magică. în consecință, liniștit, Brigbelu își sărbătorește încoronarea și nunta. La ceremonia
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
-n fundul mării sub frunte-ți ochi să nască de-apururi măreția-mi din ceruri s-o privească aurora boreală și stele lucitoare să lumineze tainic mormântul tău în mare". Exegeții antici în majoritatea lor au interpretat cecitatea lui Homer în chip filozofic: ochii îi erau închiși pentru lumea fenomenală, adică pentru lumea aparențelor; în schimb, divinul aed "vedea" lumea frumuseților eterne, lumea ideilor platonice. Cât a trăit, Sarmis n-a putut vedea decât aparențele: abia după orbirea sa și după moarte
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
Lucian Alecsa LUCIANOGRAMĂ (proiecție) La 50 de ani mă visez în Siberia sub o cruce de gheață - doar îngerul mă răsfață, în chip de mama Elisabeta, para și meta... fizica - întretăiere de drumuri întru Fiul și Fiica GARDIAN DE NOAPTE Viața mea adevărată e în somnul fiului meu Bîntuit de fantome, ațipește sub lespedea de mormînt a bunicului interbelic Viața mea adevărată: somnul
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
-n vis pe-un geam pictat. Ce simplu... Ce simplu ți se pare Când te trezești din somn Să știi unde te afli, Să fii în miezul lumii Și să primești cadouri Doar pentru că exiști. Aceleași tabieturi, în jur aceleași chipuri îți dau un timp iluzia C-așa va fi mereu. Dar drumul către ușă Se face tot mai lung, Și apropiații parcă Stau numai în culise Iar când deschizi fereastra Decorul s-a schimbat. Odăile din casă îți sunt necunoscute
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
luată de vânt, Mănușile brodate Trecură printre trestii Se oglindi în lac. Dar ochii melancolici Și zâmbetul absent Veneau parcă spre mine, Sub crengile pictate, Să-și dibuie prezentul. - Cine ești tu? rosti Adolescentă, gura Când mâinile se-opriră Pe chipul meu de azi. - Bunico, sunt copilul Pe care n-ai rămas Să-l vezi îmbătrânind... Ce palid pasul ei Se trase înapoi Și căuta să scape De timpul de pe urmă Pe pânză... în tablou... Dar reajunsă-n ramă, Privirea-i se
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
amiază, după Parte de carte. Fără îndoială că la 9 seara talentatul bookmaker ar fi incomparabil mai bine plasat. De-a lungul timpului omul care aduce cartea nu s-a transformat într-un robot mediatic, nu și-a lipit pe chip zîmbete false, nu a recurs la artificii ieftine. Nu seamănă (din fericire!) cu o vedetă, dar face o vedetă din cartea pe care o prezintă. Este un profesionist al cărții sobru, dar rivalizează cu un profesionist al televiziunii. Și-a
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
Invizibil el însuși. înțelesurile înțelesurile Ca niște pietre acoperite de-o mare Diferit colorată De orele zilei, de orele veacului Trecătoare. înțelesurile neclintite, îngropate pe jumătate în nisip Doar apa le lunecă liniile le rotunjește le frânge Le dă un chip Mereu schimbător. încât eu nu văd decât Fluxul și refluxul unor sensuri Reverberate de valul falsificator Veșnic crud La dus și la-ntors Peste pietrele-afunde, Flux și reflux al unor sensuri Care aud întrebările, dar nu și Cine și ce le
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
singur, să pui sub coajă de copac trupul unui nou-născut și din el să crească un alt copac, să îți seduci timpul ca pe un amant capricios care te va trăda cu vârsta altei femei, cu imaginea tatălui coborâtă pe chipul unui bărbat și el la fel de neînduplecat. Cel mai greu e să îți bei ceaiul dimineața cu singurătatea la masă și să vezi mâna ei subțire cum îți amestecă zahărul în ceașcă. Trecerea în altă femeie Am ajuns în sfârșit vulnerabilă
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
barbă, purta ochelari, fiindcă era miop, și avea o chelie simpatică, o rotoghilă de cap, înconjurat de păr negru, ca un dominican oriental și destul de lățos, spun eu acum. Pe vremea aceea nu știam nimic despre Ganesha, zeul indian cu chip de elefant, dar cred că în inconștientul meu Maharajahul se contaminase, totuși, de celebrul elefant-zeu. De la o vreme am știut, de altfel, că ar trebui să îl botez pe Maharajah, drept care i-am spus, cât se poate de nepotrivit, întrucât
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
Școala de balet am auzit întâia dată numele Solomon: era un profesor foarte sever, de dans clasic, al cărui nume de mic Iehova plutea ca o entitate divină pe deasupra elevilor săi, înspăimântându-i. Eu nu l-am văzut niciodată la chip pe acest domn Solomon, dar numele său neobișnuit îmi plăcuse fiindcă era altceva decât puzderia de Ionești și Popești de care te-mpiedicai sonor la orice colț de stradă. Or, Solomon era un nume de nicăieri, credeam eu, de sertar
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
de vârsta mea, mă cocoțam duminica, pretinzând că am urcat Everestul) sau Poveștile din Grădina lui Popa (tot în spatele blocului se afla o uriașă grădină în pantă, aparținându-i unui popă pe care, de altfel, nu-l văzusem niciodată la chip; în fiecare vară și toamnă, vandalizam împreună cu alți potlogari de teapa mea respectiva grădină, furând pe rupte caise, cireșe, vișine, dude, mere, pere, nuci, în timp ce paznicul grădinii ne fugărea și ne lua la trei păzește). Altfel, însă, povestea mea preferată
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
zarva copiilor uitînd de foame, încît o culeg din toate imaginile și mi-o așez acolo unde uitarea nu are sfîrșit, o simt, nu este decît foșnetul îngerilor prinși în cîntecul ei la fel de trist ca mine cînd nu mai văd chipul ei decît bîntuind prin mine ca o boală oblojită de ceaiuri, liniștită ca moartea după ce a luat totul și zîmbește de după gratii, gîndul o duce mult prea departe pînă acolo unde mîinile nu o ating, ca în acest cazinou pustiu
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
Palaghia Zbor inițiatic Aseară caii rodeau lemnul ars al cetății în care, pribeag de un secol, mă strecurasem orb. Și lumina în ascensiune îmi lăsase răni adânci, sângerânde. Mă pregăteam acum, sigur de izbândă, să trec prin apă spre ceresc chip desfigurat de înger, palid și mult prea singur. Apa s-a înroșit. Eu înotam voios, cerul se prăvălise în gene. Vedeam ce încă nu văzuse nimeni, dune imense, pe care pașii inițiatici se spulberau. Și ele purpurii. înșelătoare existență. De
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
se desprinde de pe zidurile vechi și mă atrag în vârtej. Intru în jocul lor amețitor. Mă rotesc cu ei și intru în copilărie. Stau uneori cu mâinile căuș și urmăresc cerul în fântână. Apa e limpede. Păsările trec gânduri, gânduri. Chipul lui mă urmărește. De acolo de departe întind mâna și strig: De ce mi-e dor? Presupusul cântec Ea cânta preludiul iubirii întinerită de-aducere aminte. El își suflecase mânecile și ștergea de pe mânerul ușii amprentele lăsate pe durere. Deobicei altădată
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
ale mele - careva dintre ei va simți, poate, adiindu-i în sângele orb, un fel de boare, un fel de umbră, va cădea, poate, măcar o clipă și fără nici un motiv pe gânduri, aducându-și aminte de ceva fără nici un chip, o ceață de muzici mocnite printre globule și apa limfei. Ca de-un centru risipit în pulberi de lumină, abia mai pâlpâind, și-ntr-un târziu, de-atâta luminoasă osteneală uitând încet, uitându-se în toate, în aur tot și
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
de moștenire într-o poezie scrisă cu foarte mulți ani în urmă nu voi aduce saltul în gol al sclavului oriental în această amiază să nu avem amintiri să auzim ecoul aici unde nu mai este nimeni cu masca pe chip din libertatea refuzată n-a mai rămas decît spaimele din copilărie ascunse într-o veche tiparniță. împărțirea alcoolului e foarte bună băutura asta mult mai bună decît istoria literaturii române n-aș fi crezut după atîtea invocații miracolele au apărut
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
două oriflamă) Duh sfânt tocmește pietrele de ceară tăcerea gerul taie fața suptă din loc în loc cenușa întreruptă răzlețul corb o coase și coboară pe corzile-mi vocale și tresare Adâncul mării scoate munți de sare și ochiul orb ia chipul sării. Tată, uraniul bombardează cu nuclee atomul înstelarea să-și dividă: altoiul și sămânța astartee și sila grea de vierme și omidă. La capătul podului întinde mâna mireasa nopții despuindu-și lună furnică a pustiei și stăpâna pe ape și
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
tablourile fiului, George Țipoia, tablouri reprezentate prin Fecioara cu pruncul, patru Prezențe, cinci Stele, trei Crucificări, două Sarcofage, Clepsidră, Somnul, Fisură, Aripi, Săgeată și un panou cu Nouă simboluri. Ceea ce m-a impresionat, de la prima privire, a fost tristețea de pe chipul bunicii, surprinsă de Alexandru Țipoia - o istovire amară, la asfințitul unei vieți, parcă simbolic exprimând deznădejdea României sub comunism; în replică, portretul artistului făcut de George Țipoia, pe același perete, prelungea încordarea încrâncenată a pictorului marginalizat, dar sigur pe teribilul
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
O dâră subțire de sânge traversează în diagonală o cruce neagră. Pe fondul întunecat al unui potir se deschide ca o fereastră o cruce de lumină. Clepsidra devine sarcofag, din cruce se desface steaua, din lemnul răstignirii se ridică aripi. Chipul Fecioarei e și el o fereastră, paleta pictorului, care la Alexandru Țipoia devine instrumentul visării și al libertății, la George Țipoia ajunge imagine a sarcofagului, a somnului și a fisurii. Cum anume? Poate că paleta e locul de unde pleacă și
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
joase. De ele într-un angelus mă rup. Acum va-ncepe o ceremonie. Nu știu nimic dar văd că este vie Tăcerea care-n mine s-a-ntrupat. Iată zburând ceva ca o oglindă, Privirea pe moar știe să prindă Un alt chip care altuia e dat. Am scris un vers pe el, voi scrie încă Pe fața-i, umilință și poruncă, E-mpodobit cu gânduri de copil. Aerul îl primește să-l slujească, Vântul îmi pune arderea ca mască, De mână dus, cântând
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
doi ani, apoi trecuse la alta, încă și mai tânără, unguroaică ori nemțoaică, Barbro sau Barbara, dracu' s-o pieptene! Au mai fost pe urmă câteva, o Dory, o Margă, o Nini. Tot mai tinerele și mai efemere. Nume fără chip, căci n-avusese curiozitatea să le vadă. Se mulțumise doar cu ce auzea despre ele. Și, de fapt, îi cunoștea gusturile destul de bine ca să-și poată imagina și singură. Se mirase doar când auzise că s-a recăsătorit. Dar n-
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
Emil Brumaru In scrisoarea trecută v-am vorbit, puțin, despre ură. Sentiment încercat deseori, în felurite chipuri, căptușindu-mi aproape întotdeauna viața. Cel mai mult am urît tristețea, durerea, boala. Iată de ce, paradoxal, de cîte ori aveam un pacient a cărui boală se agrava, ura mea împotriva lui creștea! Asta nu înseamnă că nu-l tratam, nu
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
Ťca-n Caragialeť". Prin urmare, ceea ce contează pentru a servi teza principală a eseului este nu poetica " în fond, mai curând mucalită, decât violentă " a lui Caragiale, ci efectul de receptare de tipul "ca-n Caragiale", așa cum e acesta prizat în chip superficial și vulgarizator de un public cel mai adesea neavizat. Sau "efectul" (ori clișeul cultural) Eminescu, telescopat și speculat peste timp, printr-o mitologizare de astă dată cu sens negativ: Percepția acestei mânii de profet naționalist, pe care o simpatiza
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
un omagiu adus ŤGolanieiť, adică spiritului liber". Dar miza cărții este etică, spuneam, nu atât prin faptul de a "omagia", cât prin acela de a denunța și a expia. Simptomatic, imaginarul scriitoarei Ruxandra Cesereanu e la rândul lui violent, în chip programatic și ostentativ. O arată selecția metaforelor obsedante, vizibile în chiar titlurile altor cărți ale sale (Oceanul schizoidian, Călătorie spre centru infernului", Deliruri și delire", Panopticum. Tortura politică în secolul XX), dar și frecventele fraze de tipul punerii în abis
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]