2,820 matches
-
le-a rămas blocată mai știu pe unde, salata de boeuf ornată artistic, numai cu ouă fierte și maioneză de casă, strict ecologice toate, fără neam de E-uri. Cel care a insistat cel mai mult, pentru introducerea acestei măsuri, cică a fost însuși marele șofer al națiunii, am putea spune chiar primul șofer al națiunii, președintele Băsescu. Este îndreptățită sintagma, primul șofer al națiunii, deoarece s-a dovedit că este primul șofer, care poate să conducă având un kil de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de pe scena politică românească. Aș putea completa și eu ca Ghiță Pristanda, „Curat democrație, coane Diaconescule”. Așa că până la urmă l-am lăsat în plata domului să mucegăiască în colțul său, pe acel om de paie, care timp de patru ani, cică a fost președinte al României, timp în care țării i s-a pregătit prohodul. Iar pe cititorul meu, care probabil se gândea, spera, aștepta, să mă iau de Iliescu și nu de rebuturile istoriei din guvernarea de tristă amintire 1996-2000
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
scris că „din fandaxie, dai în ipohondrie, și dacă ai dat în ipohondrie și nimica mișcă”. Așa au ajuns bieții americani, să simtă fiori reci pe șira spinării, când ca din senin, nimica mișcă și sare direct la gâtul lor. Cică mai săptămâna trecută, cu puțin înainte de revărsatul zorilor, s-a auzit deodată o bubuitură groaznică, urmată de un pârâit prelung, ca și cum ar fi fost despicat un buștean enorm. Cele 73 de servicii specializate și 42 de agenții de securitate plus
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Adinei Ciuciu (noua Luciu), citată mai sus, e demn de un manual. Dan-Silviu Boerescu, inventatorul acestui nou fenomen media în pielea goală, a primit de la o prietenă o propunere, o fată nouă, un model mai aparte. Surpriza lui a fost cică, într-a-devăr de proporții: pe puțin două kile de silicon!!! Dar după cum am spus mai sus, eu fac alergie la silicon așa că văd eu cum trag din condei, această regulă de abia notată. Altă regulă, care iese la iveală ca untdelemnul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
interne și Serviciile secrete de la moldoveni, nu au învățat cum trebuie lecția și nu au lucrat conform parametrilor predați de Blaga la catedră. Și ca urmare, cu toate manipulările, cu toate hoțiile, cu miș-maș-urile făcute cu voturile de peste graniță, unde cică s-a votat și pe coli albe A4, nu și-au atins scopul. Tot partidul, care poartă stindardul patriotic al Moldovei, a câștigat și aceste alegeri. S-a mai văzut un lucru care la români prinde de minune, dar se
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
care-i bun de ceva e ăla care nici nu mai există. M-a înnebunit cu nenorocita aia de Oklahoma. Și auzi! Nici n-o să-ți vină să crezi! Știi ce mi-a cerut să-i aduc de la Dunnes? Cereale! Cică să le mănânce la ceai! Păi, zic eu, ce fel de cereale? Din alea din care mănâncă ăia... cowboy-i, îmi zice el. Sigur, singurele cereale de care am auzit vreodată sunt alea pe care le găsești în colivia păsărilor... Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
niște sacrificii, iar tu vii și-mi spui că o să ne ridice fluxul. — Bine, m-am înșelat! Acolo jos se vede niște apă proaspătă și asta înseamnă că fluxul nu ajunge până la noi. Și mi-o spui acum! Mai întâi cică suntem în Frogwater Beach... — Reach, o corectă Gaskell. — Frogwater ce-o fi. Dup-aia cică suntem în Fen Curve. Acum unde suntem, pentru numele lui Dumnezeu? — înțepeniți într-un banc de noroi, zise Gaskell. Jos, în cabină, Eva se agita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
am înșelat! Acolo jos se vede niște apă proaspătă și asta înseamnă că fluxul nu ajunge până la noi. Și mi-o spui acum! Mai întâi cică suntem în Frogwater Beach... — Reach, o corectă Gaskell. — Frogwater ce-o fi. Dup-aia cică suntem în Fen Curve. Acum unde suntem, pentru numele lui Dumnezeu? — înțepeniți într-un banc de noroi, zise Gaskell. Jos, în cabină, Eva se agita de zor. N-avea ea prea mult spațiu să se agite în voie, dar acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-l ia înapoi pe nemernicul ăsta mic! — Vreți să spuneți că se ține încă tare? — Se ține tare? Acum contraatacă! Mi-a tocat nervii de mi i-a făcut zdrențe, iar acum și Bolton zice că vrea să fie înlocuit. Cică nu mai poate face față presiunii. Sergentul Yates se scărpină în cap. — Să fiu al naibii dacă pricep cum face, zise el. Oricare altul ar crede că tipul e nevinovat. Mă-ntreb când o să-i vină să ceară un avocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
hârtie, face un pas, parcă ar vrea să-i întindă doctorului mesajul, scrisoarea. Doctorul nu vede, o fi fost în raza ochiului mort, nu vede mișcarea. Dominic desface boțul de hârtie, parcă ar vrea să citească din el. O scrisoare, cică, așa zice, încercând să rezume conținutul... Doctorul receptează știrea și pufăie. — Buuun, n-am ce zice. In plină criză mondială, numai la tine acțiunile urcă. I s-o fi făcut dor lui señor Claudiu de fratele mai mic, te pomenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
doi pași de ascultătorul apatic. „Cunoști scenariul. Operațiuni în doi timpi. Austriei i se propusese o reformă internă, apoi s-a pretins că nu și-a respectat-o. Cehoslovaciei i s-au cerut Sudeții, apoi s-a luat apărarea slovacilor, cică asupriți de cehi. La sfârșit: ultimatum. Asta însemna după Führer tehnica gradației.“ Degeaba încerca ascultătorul să ramina absent, să nu audă nimic, se prăbușea, ca o muscă, drept în fața transatlanticului, care nu era altceva decât impunătoarea labă 46 a pantofului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai încălzească și el, orfanul. Sorbind, după prescripție, din găleata cu ceai de mătrăgună și pilitură de oase, în care tot zvârlea, la fiecare înghițitură, o aspirină roșie, ca sângele. Când nimeni nu se aștepta, dispăruse! Bolnav, în concediu medical, cică. Dar reapăruse, după câteva zile: purificat, palid, trandafiriu. Îmbrăcat în alb, ca să vezi! Purta totdeauna în zilele de lucru numai negru, ca un cioclu, ca un vidanjor. Reintrarea și-o făcuse, însă, în alb! Pocăit, festiv, să vadă oricine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
amintea niciodată neplăcuta întâmplare. Dar înregistra, bineînțeles, totul, milostivul psihiatru. Mama răniților, pramatia umanistă! Ăștia, profesioniștii derutei, n-au nevoie de prea multe vorbe ca să-și recunoască clientul. Se uită pe fereastră, admiră peisajul, își aprind, preocupați, pipa și prind, cică, nuanțele revelatorii. Atenți la intonația și ordinea dezordinea cuvintelor, trăgând cu ochiul să vadă ce faci cu mâinile și cu sprâncenele, dacă te-ai bărbierit neglijent sau ți-ai pus, cumva, un fular roșu, de papițoi. Nu, Herr Doktor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
principală, în holul cinematografului, pe umbritele poteci coborând spre râu, oriunde și peste tot, TOLEA: centrul publicului puber. Târând după el, de-a valma, nătăfleți și premianți, puștime, și chiar domnișoare. Turuie, povestește, schimbându-și vocea și adjectivele. Cum organizau, cică, studenții din Capitală retragerea din local, după epuizarea beției, fără să plătească, ce s-a mai întâmplat anul trecut, sanchi, la festivalul de jazz Newport, care e drogul preferat al actriței Merry Very, cum a scris unul o poveste co-lo-sa-lă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Spectatorul nu se mișcă de la ghișeu. Casierița îl ignora, pregătită să-i reteze orice nouă întrebare. Clientul nu mai avea chef de întrebări, deși nu se mișca din loc. „Ghinion, auzi. Ocazie pierdută, ghinion! Cuvântul național ăsta e: ghinion. Ghinion, cică. Mereu avem ghinion, ghinion. Caracterul, duduie, asta e problema! Nici un ghinion, maimuțico. Caracter, asta e!“ Mai bine nu, nu mai avea putere de scandal. Seara se dovedise, în definitiv, generoasă. Fănică îl ferise de indigestie, apoi îi oferise o variantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
apoi că... — Da, da, înțeleg, se auzea încurajarea Venerei, care aranja pe masă fursecurile. — Acum, mi-a scris cumnată-mea, nemțoaica. Mi-a trimis și ceva bani. Mai trimiteau ei, din când în când. Așa, de sărbători, haine, delicatese, fleacuri. Cică, frate-miu ar fi matol. Senil, vreau să zic. Adică, nu chiar, ea nu zice asta. Imobilizat. Comoție, naiba știe. L-au apucat nostalgiile. Așa zice... Coana Venera tresărise, parcă, iritată. Dar se așezase, în sfârșit, în fața povestitorului, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
opera. O operă, ai să te convingi. A luat cu el o copie. A izbutit, dracu’ știe cum, să ia cu el o copie. O fi găsit cui să plătească gras pentru asta. O copie, să le arate tuturor rudelor, cică. Rudele nevestei! Victimele aciuite în țara călăului, ce zici?! Îți plac rudele dumitale, îți plac? La rudele nevestei se ducea, așa spunea mutulache. Doar n-o s-o ia razna... să-și caute iubita, s-o impresioneze cu tragedia vieții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așa spune Șperaclu. N-a fost violent, dar nici n-a scos vreo vorbă până acum. Mut, surd. Nu-și va mai aminti de investigațiile lui caraghioase, nici de echipa de la TRANZIT, știu asta. Băiatul e defectat, spune Sfânta Veturia. Cică, într-o noapte, acum vreo zece zile, când se ducea la baie, a văzut lumină și a auzit vocea profesorului. Vorbea cuiva. I s-a părut ciudat. Chiriașul nu primea vizite, nici nu avea unde, cămăruța lui era prea mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unde, cămăruța lui era prea mică, știu asta. Cu atât mai puțin noaptea, la ora aceea. Madam Murătură n-a rezistat, s-a uitat pe gaura cheii. S-o fi uitat ea mereu, nu numai în noaptea aia, știu asta. Cică recepționerul era în picioare, gol, în fața oglinzii. Vorbea cu unul, Tudor. De fapt, cu puța lui tăiată, la care se uita tot timpul. Dacă vă puteți închipui: Tudor! Tudor! Să vezi și să nu crezi, avea dreptate madam Ciupercă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vezi și să nu crezi, avea dreptate madam Ciupercă, să se sperie. Ne-au sufocat, Tudore, așa vorbea. Ne-au stors, nu mai avem plăcere de nimic, doar greață de gândurile și trupul și sufletul nostru găurit ca un șvaițer, cică așa spunea. Ne ascundem, atât am învățat, ne micșorăm într-atât că nici noi nu ne mai putem găsi, așa vorbea Limbutul. Nu era glumă, vorbea de-adevăratelea, parcă plângea. N-avem găuri de scăpare, toate orificiile sunt capcane, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tudore, toate, așa vorbea. Murim împreună, Tudore, că suntem unul și am murit deja, asta-i. Nu mai sunt guri de incendiu, doar de canalizare și moarte, așa recita, înnebunită, coana Veturia, parcă învățase totul pe de rost. Era nasolul, cică, în fața oglinzii, și îi vorbea lui Tudorică. Bătrânica se furișase înapoi în patul conjugal, să-l trezească pe conu’ Leonida. Marcelică a liniștit-o, nu-i nimic, n-are importanță, așa-i profesorul, cam artist. Dar dimineața, recepționerul n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu s-a opus brancardierilor. Dar când l-au ridicat pe targă, Tudorică se trezise. Madam Gafton își dădea cu mâna peste gură, gata să-și facă cruce, ca în fața Necuratului, parcă îi venea și nu-i venea să râdă. Cică în momentul când l-au mișcat pe profesor, Tudorică s-a ridicat, brusc, pentru onor. Și uite-așa, s-a dat de gol pușlamaua, nu mai putea ascunde seminția păcătoasă, așa voiam să-i spun cartoafei de Veturia, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Sper că nu circuli cu transportul public seara, da ? — Ăă... nu prea, spun, Încrucișându-mi degetele la spate. Doar așa, când și când, dacă trebuie neapărat... — Scumpa mea, te rog eu mult, nu mai face asta ! spune bunicul, destul de agitat. Cică metroul e plin de adolescenți cu glugă, care odată scot la tine briceagul. Tot felul de bețivani, care aruncă cu sticle și-și scot ochii unul altuia... — Ei, nu e chiar așa... — Emma, nu merită riscul ! Mai bine iei taxiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
A, am uitat să-ți spun, am primit un cadou de casă nouă de la mama. Mi l-a trimis la birou. Îmi dă o cutie de carton. Scot din ea un ceainic de sticlă și mă uit la el alb. Cică frunzele de ceai se țin separat de apă. Mama zice că, În felul ăsta, ceaiul iese mult mai bun... — Connor, mă trezesc spunând. Nu pot să fac asta. — E foarte simplu. Nu trebuie decât să ridici... — Nu. Închid ochii, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
interpunctuație. Nu, domnule, își revine examinatorul bătrân, care avusese prima pornire să se ferească cu scaun cu tot din ușă când aceasta s-a deschis în spatele lui. Dar pe cine căutați? Lavric se numește, așa, un băiat mai pirpiriu... EXCELENT! cică ar fi exclamat bătrânul, strângând cu degete nervoase biletele de examen. Eu toată tevatura o percep vag de la grupul sanitar, unde mă oprisem să-mi dau doi pumni de apă pe față. Acum știi de ce am ales să plec. Călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]