11,545 matches
-
În apărarea lui că nu era singurul care condamna și denunța orice comportament care se deosebea de cel al creștinului adult. Am regăsit un comunicat al cardinalilor și arhiepiscopilor din Franța care s-au preocupat În aprilie 1960 de starea cinematografiei: „Adunarea Cardinalilor și Arhiepiscopilor constată, cu o profundă Îngrijorare, imoralitatea crescîndă a unui anumit număr de filme de producție franceză. Conduita spirituală a țării noastre, și chiar a lumii moderne, este direct atinsă. SÎntem mult prea conștienți de Îndatoririle noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
avut șase ecrane imense pe care erau proiectate simultan filmele mele, chiar la intrarea În sala principală. Stai să vezi și mâine ce efecte uimitoare vor fi! Monumental! O să fie de-a dreptul izbitor! Imaginează-ți-i pe toți mai-marii cinematografiei din Los Angeles holbându-se la imaginile obsedante din filmele mele! După care Îmi vor cumpăra printurile pe care le-am Înrămat atât de frumos. O să-mi pot plăti datoria și gata, am scăpat! — Bravo, fă-i praf pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un grad acut de snobism sau care nu are altceva pus la dispoziție de admirat. Pseudoarta însă nu se limitează doar la artele plastice sau la literatură ci are o arie răspândită de manifestare cuprinzând desigur muzica, arta fotografică și cinematografia. Zilnic “piața artistică” sporește cu nenumărate producții cinematografice, emisiuni sau show-uri TV, care nu doar că sunt de prost gust, dar unele dintre ele prezintă și un grad sporit de periculozitate și nocivitate datorită faptului că educă “consumatorul” într-
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
viteză, ubicuitate”, militînd pentru regăsirea identității „esențiale” a tuturor artelor: „eri încă în teatru se făcea literatură, în cinematograf teatru, în sculptură pictură, în arhitectură aquarelă, în literatură teatru” („Filmul“). Reducînd filmul la „esența” lui abstractă, disocierile trimit la ideea cinematografiei ca „artă fără subiect” prin însăși natura ei: „teatrul și cinematograful nu mai au nimic comun. În teatru - actorul, în cinematograf - mișcarea este dominantă. Cinematograful este drama mișcării. În tabloul fotogenic, actorul, decorul, înscenările lilipute, suprapunerea de tablouri sînt numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ale lui Filip Corsa), cît și la unu (unde Sașa Pană și Geo Bogza disertează pasionat despre caracterul suprarealist al unor filme ca Un chien andalou de Luis Buñuel sau despre „magia” desenelor animate ale lui Walt Disney, salutînd totodată cinematografia lui Eisenstein și Pudovkin). Preocupările cele mai articulate privind estetica cinematografică le întîlnim, totuși, la Integral, pe linia comentariilor și studiilor semnate de Ivan Goll, Blaise Cendrars și Fernand Léger, mari admiratori ai lui Charlot. Fascinația poeților suprarealiști pentru „marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sorb Îndelung din paharul cu vin. — Tot nu mi-ai spus ce ai dedus din conținutul bibliotecii. Charlie zîmbește și se răsucește spre rafturile cu cărți, apoi revine la mine. — Hm, să vedem. Voi presupune că volumele despre istorie și cinematografie nu sînt ale tale, ceea ce mă conduce către o persoană pasionată de design, care citește cele mai recente bestselleruri, dar care are o Înclinație ascunsă pentru lecturile foarte ușoare, de plajă, deși Încearcă să nu afișeze asta. Mai văd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fi Întâmplat cu ei. — Facem și proiecții de filme, spuse Aris Îngrijorat de tăcerea absentă a Majei. Am organizat o antologie de filme despre vampiri. Mâine va fi Bram Stoker’s Dracula, de Coppola. — Despre vampiri? V-ați apucat de cinematografie comercială? spuse Maja mirată. Aris practica boicotul cinematografului american. Spunea că audiovizualul este cea de-a doua mare industrie a Statelor Unite, după fabricarea de armament - și, cum economia este singurul indicator real În societatea contemporană, asta demonstrează că audiovizualul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că audiovizualul este cea de-a doua mare industrie a Statelor Unite, după fabricarea de armament - și, cum economia este singurul indicator real În societatea contemporană, asta demonstrează că audiovizualul este o armă foarte puternică - la fel ca bomba atomică. Întrucât cinematografia evazionistă este o metodă de spălare a creierelor din Imperiul Occidental. Statele Unite practică dumpingul filmelor lor, Împiedicând celelalte cinematografii să se dezvolte și să promoveze moduri de viață alternative. Clar, nu? O ducea Întotdeauna să vizioneze filme uzbece, palestiniene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
singurul indicator real În societatea contemporană, asta demonstrează că audiovizualul este o armă foarte puternică - la fel ca bomba atomică. Întrucât cinematografia evazionistă este o metodă de spălare a creierelor din Imperiul Occidental. Statele Unite practică dumpingul filmelor lor, Împiedicând celelalte cinematografii să se dezvolte și să promoveze moduri de viață alternative. Clar, nu? O ducea Întotdeauna să vizioneze filme uzbece, palestiniene și mexicane - pe care ea, sincer, le considera lugubre, eliptice, incomprehensibile. — Trebuie să-ți Împrumut o carte a lui Caleb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
terminaseră prost, iar gândul că ar putea să se îndrăgostească îi dădea fiori neplăcuți. A plecat de la Groapă cu Andrei Ionescu, hotărât s-o uite imediat pe Giulia, dar a doua zi era deja plantat în portarul de la Facultatea de Cinematografie, așteptând-o. A urmărit-o discret, până în Buftea, strecurat când într-o prietenă, căreia ea îi făcea confesiuni, când într-un băiat devenit curtenitor pe neașteptate. Se simțea vinovat că se ține după o fată pe care abia o cunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o povestire, de fapt, era pe la final. Văzuse știrile de la ora 17 și nu se putuse abține să nu prelucreze o întâmplare pe care o credea bună de dat la bizonul lui: o femeie tânără, pe nume Giulia, studentă la Cinematografie, voia să facă un film despre țiganii din zona Halei Traian. Ea se duce în strada Traian și intră în vorbă cu niște fete care stăteau în poarta casei cenușii, cu frontoanele clămpănite pe ici pe colo, ca și când o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
i se părea un fel de răspuns sinistru. Bărbatul acesta nu bănuia deloc cum este ea și nici nu-l interesa să afle. Giulia n-ar fi intrat niciodată într-o casă de țigani. De fapt, aproape nici o studentă de la Cinematografie, din anul 2005, n-ar fi făcut o astfel de imprudență. Poate în anii ’70-’80, când fetele păreau intrate într-o istorie a riscului complet. Dar în 2005! Și mai ales Giulia! Ea trăia pe o stradă cu țigani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
prindă loc bun în microbuz și mai ales ca să scape de ciufulit, care voia să continue discuția. În fața clădirii o aștepta Bobo, cu Zogru în el. - Mă iertați, domnișoară, am nevoie de o informație: îi aștept pe studenții anului III, Cinematografie. Nu știți dacă au terminat cursurile? Giulia se descumpănise puțin în fața bărbatului care semăna cu Orlando Bloom, apoi devenise foarte amabilă, gata să-i dea toate informațiile: Sigur, eu sunt în anul III. A ! Îl căutați pe Dani! Dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să-nceapă filmul, tovarășul director a venit în mijlocul sălii, în fața ecranului, ne-a făcut semn să ne ridicăm în picioare, am cântat apoi imnul, după care am mai rămas în picioare până când tovarășul director și-a ținut discursul despre importanța cinematografiei, una dintre cele mai mari cuceriri ale științei și tehnicii din epocă, apoi ne-a îndemnat să fim foarte atenți și disciplinați, și ne-a urat distracție plăcută. Filmul era despre combinate și lanuri de grâu, se vedeau tractoare arând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
funcționari de la Poștă ADAS și Finanțe au hotărât reînființarea Vechiului Partid Istoric. În sală erau 100-150 simpatizanți care scandau frenetic numele lui Afinoghiu (Tilică) Băcănel-Obănceanu, vechi militant al partidului, pe care îl doreau președinte al formațiunii reînființate. Erau figuranții de la cinematografie, specialiști în filmele cu ilegaliști, în care trebuia să apară opoziția reacționară a vechilor partide istorice. Fuseseră aduși, special de la Buftea, în patru autobuze de prozatorul Burtăncureanu. Mulți dintre ei, pentru coloratură și autenticitate, purtau chiar costume de epocă împrumutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cândva la Direcția Presei. Vorbea, ca și anul trecut, despre cenzură și teroarea din presă, mai ales din anii optzeci. Avea acum editura lui și se profilase pe cărți de succes sigur. Le scriau câțiva foști și ei pe la cultură, cinematografie, teatre. Le dădeau de traduceri, le semnau cu nume de englezi sau indieni și se descurcau bine. Mai ales cărțile de ezoterisme, astrologie, descifrări de vise și mistrere neelucidate mergeau de minune. Se vindeau în tiraje incredibile. Cel mai solicitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de curiozitatea, să iau și eu un premiu la folclor, dar nu m-a lăsat Macatist, ce-mi trebuie premii zicea el, că eu sunt premianta premiantelor, așa ținea Burtăncureanu Cherhanaua aia unde venea crema scriitorilor de la București și de la cinematografie și de la Cultură, din Minister, artiștii artiștilor, mai trăgea și episcopul de-a murit, Prea Sfântul Valerian, trei-patru zile stătea la Cherhana și lumea zicea de Burtăncureanu că așa îl ținea și pă Chiru ăla, îl făcuse un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
masele, pentru a produce mase în serie. Cînd le examinăm evoluția, constatăm că a avut loc în două etape: mai întîi, multiplicarea puterii evocatoare a cuvintelor prin radio și ulterior, suscitarea directă a imaginilor evocate prin cuvinte cu ajutorul televiziunii și cinematografiei. De la un punct la altul progresul este constant. O jumătate de veac de cinema, televiziune, benzi desenate, afișe politice și placarde publicitare a materializat, a confirmat deci ceea ce se afla, in nuce, în analizele psihologiei mulțimilor. Timp de o întreagă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Napoleon, Molière și Albert Camus. Însă, din anii ’60, asistăm la o mondializare a culturii, astfel că opere străine, ca Harry Potter sau Stăpânul inelelor sunt mai citite decât Prețioasele ridicole sau Mizerabilii; fenomenul este și mai evident în domeniul cinematografiei, al serialelor televizate și al muzicii fiind atât de amplu, încât tinerii au cu siguranță o cultură care depășește ceea ce este evaluat în funcție de programele școlare. Bătrânii nu mai pot spune: „Pe vremea noastră eram mai buni!”. Pentru mai multe detalii
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
sunt luate în considerație (ca atunci când telefonați cuiva care se află deja în legătură directă cu dumneavoastră). Așadar, ceea ce este succesiv este perceput ca fiind simultan în intervalul de 100 ms. Acest aspect esențial a fost descoperit empiric de pionierii cinematografiei. La cinema, imaginile se succed într-un ritm de 24 pe secundă (25 la televizor sau la video), ceea ce înseamnă aproximativ 40 ms pentru fiecare imagine; două imagini succesive presupun 80 ms, timp inferior celui critic de 100 ms. Fenomenul
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
folosit principiul disparității pentru a da impresia de spațiu; procedeul constă în a face două fotografii cu obiective diferite și a privi aceste fotografii cu un dispozitiv de lentile ce permite suprapunerea imaginilor. Generalizarea acestui principiu a fost încercată în cinematografie în anii ’50, grație unor camere speciale, dotate cu două obiective și cu două filtre colorate. Scena era filmată în roșu de o cameră și în verde de alta (care simulează celălalt ochi). Spectatorii aveau nevoie de ochelari speciali, cu
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
că am asistat la astfel de vizionări și poate că și dumneavoastră ați revăzut la televizor Monstrul din lacul verde, turnat după această tehnică. Rezultatul era puțin spectaculos și în detrimentul culorii, ceea ce a dus la dispariția procedeului. Dar, odată cu apariția cinematografiei HD, cum ar fi Futuroscope 1 din Poitiers, procedeul a fost reluat cu mai multă subtilitate. Cinematografia normală se bazează pe proiectarea a 24 de imagini pe secundă (25 la televizor), pe când cinematograful HD implică de două ori mai multe
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
din lacul verde, turnat după această tehnică. Rezultatul era puțin spectaculos și în detrimentul culorii, ceea ce a dus la dispariția procedeului. Dar, odată cu apariția cinematografiei HD, cum ar fi Futuroscope 1 din Poitiers, procedeul a fost reluat cu mai multă subtilitate. Cinematografia normală se bazează pe proiectarea a 24 de imagini pe secundă (25 la televizor), pe când cinematograful HD implică de două ori mai multe imagini, adică 48 de imagini pe secundă. Conform procedeului cinematografiei în relief, o cameră specială filmează scenele
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
a fost reluat cu mai multă subtilitate. Cinematografia normală se bazează pe proiectarea a 24 de imagini pe secundă (25 la televizor), pe când cinematograful HD implică de două ori mai multe imagini, adică 48 de imagini pe secundă. Conform procedeului cinematografiei în relief, o cameră specială filmează scenele cu două obiective distanțate, așa cum fac ochii noștri. Dar un obiectiv este prevăzut cu un filtru care polarizează vertical (nelăsând să treacă, asemenea unui unui pieptene, decât fotonii emiși în secțiune verticală), iar
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
film despre aviație în care aveam senzația că vedeam avionul „ieșind” din ecran și că se așază ca o imagine virtuală între ecran și noi. Impresionant, nu? Tehnologia a reușit să înșele creierul, dar pentru marea noastră plăcere... În afară de domeniul cinematografiei, aplicațiile sunt numeroase: în armată, desigur, dar și în cercetarea subacvatică, ce utilizeză submarine comandate de la distanță. În filmul Titanic al lui James Cameron, un mare amator, la fel ca fratele său, de tehnologie submarină, există o scenă realizată de
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]