2,402 matches
-
excesivă, sufocantă - nu o ajută, totuși, să stabilească un raport corect cu exteriorul, ci pentru a tulbura și mai mult datele unei probleme sortite să nu-și găsească o finalitate acceptabilă. Nerăbdarea animalului tânăr e dublată de calculul rece, ușor cinic, al fragilității care Își descoperă, de la bun Început, limitele. În paralel cu obsesia scrisului se dezvoltă o egal de insuportabilă centrare pe sine: Nu iubesc; nu iubesc pe nimeni În afară de mine Însămi. E un lucru mai degrabă greu de admis
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
în satira menippee: Lucius Annaeus Seneca Un prim grad al imitației parodice practicate de autorii latini care luaseră drept model, în sensul de hipotext universal, paradigma literaturii Greciei antice este atins în satira menippee. Precursorul grec al genului este filozoful cinic Menipp din Gadara (sec. III-II î.e.n.). Acesta lansase tematizarea, sub o formă parodică, a unor dileme suscitate, în general, de morală și moralitate; în plus, cultiva un umor detașat cu privire la multe din chestiunile literare ale momentului. "Genul se axa pe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și Enciclopedică, București, 1978, p. 8. 216 Zoe Dumitrescu-Bușulenga, op.cit., p. 210. 217 Cf. Cornelia Comorovski [coord.], Literatura umanismului și Renașterii, Editura Albatros, București, 1972, p. 98. 218 Vezi De Sanctis, op. cit., p. 411. 219 Unul dintre exponenții cei mai cinici ai acestui motiv este Macchiavelli din Belfagor arhidiavolul sau Povestea dracului care și-a luat nevastă. Sub forma nuvelei, acest text conține în plus și toate elementele parabolei: Belfagor, "dracul cel mare" este trimis la munca de jos, pe pământ
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
baza unui senatus consultum emanat sub consulatul lui Pomponius și Rufus (17 p.Chr.); 3) Vespasian (69-79) cu prilejul șederii sale la Alexandria (69 p.Chr.) și mai apoi, în anul 74, la Roma, a alungat pe astrologii și filozofii cinici, care deveniseră dăunători statului prin învățarea doctrinelor anarhice; 4) Antoninus Pius (138-161) a poruncit să fie executați vrăjitorii pentru că, prin arta lor mârșavă, tulburau liniștea publică și puterea poporului roman; 5) Marcus Aurelius în timpul răscoalei lui Avidius Cassius (175 p.
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
atîta timp cît a fost condus de "vechii" socialiști adepți ai lui Pietro Nenni, cum ar fi Sandro Perteni sau Martino. Spiritul modern a dat lovitura de grație Partidului Comunist Italian aducînd în fruntea sa pe Bettino Craxi, un politician cinic și afacerist care a "golit" partidul de întregul său conținut în numele eficienței. Incarnînd imaginea "durului Craxi", Președinte al Consiliului din 1983 pînă în 1987, membru al CAF, Craxi-Andreotti-Forlani, vor forma un triumvirat transpartinic care va domni, din nefericire, mai mult
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
nota comică, sesizată de majoritatea comentatorilor. Și pentru ca farsa să fie totală, drept recompensă pentru credulitatea sa, de candidat etern la încornorare, Bizu primește un post de universitar, fiind preferat în locul lui Raicu (știind ce i se cere în schimb, cinicul carierist nu acceptase, totuși, rușinosul troc). În acest moment delicat (lovitură de teatru!) intră din nou în scenă Rosina, care aduce dovezi concludente ale duplicității Dianei (apelase la o agenție de detectivi). În cele din urmă, printr-o altă neprevăzută
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
intelectualului, o anumită luciditate față de orice, inclusiv față de acest egoism. Îi cerem intelectualului să recunoască propriul său egoism, să-l accepte și pe urmă să reacționeze într-un fel sau altul. Fie să-l mai atenueze, sau dimpotrivă să devină cinic, "real-politic" să zicem, să-l integreze cumva într-un sistem de valori mai complex. Asta mi s-ar părea mie soluția ideală, acceptarea egoismului și utilizarea lui în feluri care să fie utile e o chestiune care se discută cel
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
Da și nu. În primul rând, eu sunt de părere că în cazul extremei drepte, al legionarismului românesc, nu era vorba de fapt de creștinism, ci de o erezie creștină, care era folosită într-un mod foarte deliberat, poate chiar cinic de unii. Eu mai degrabă aș vedea forme nu complet împlinite sau rotunjite, dar măcar aproximative, în cadrul Partidului Național-Țărănesc. Linia lui Iuliu Maniu circumscria oarecum un soi de orientare creștin-democrată, chiar dacă nu era definită programatic. S. A. : Da. Poate asta a
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
nivel și în mod instinctiv, își dau seama de această contradicție și își spun: Nu se poate avea încredere în nimeni, noi facem ce putem și cum ne taie capul". Urmarea e că o bună parte a electoratului devine foarte cinică. Din nou vin cu o anecdotă. Îmi povestea un fost disident care s-a întors pentru scurtă vreme în locurile disidenței sale și vorbea cu o femeie de serviciu care i se plângea: "Ei, domnule profesor, era greu mai demult
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
că un guvern social-democrat privatizează, iar unu-l de dreapta naționalizează etc. Dar în majoritatea țărilor occidentale tu vorbeai în cazul Americii -, în sisteme politice bipartite sau multipartite, există un anumit consens la nivelul elitei, care are și o dimensiune cinică, pragmatică, dar și o dimensiune luminoasă, constructivă. În numele acestui consens, când crize profunde afectează societatea sau statele naționale ale Occidentului, soluția, chiar dacă este ideologic colorată sau ambalată diferit, este aplicată de guvernul care se găsește atunci la conducere. În plus
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
de mine. N-am pretenții sau iluzii grandioase sau deșarte. Dar mă gândesc că fiecare strop ajută nițel, fiecare gram cântărește în balanță. A fi undeva în Europa de Est sau chiar de Vest mi s-ar părea o risipă, un act cinic de indiferență. Mi-aș declara, așa mi se pare mie: "Gata, ești terminat, nu poți să mai fii relevant în niciun fel!" Mă gândesc deci la un mormânt american. Dar, bineînțeles, cum spuneau francezii pe vremuri, omul propune, Dumnezeu dispune
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
astfel încât să nu existe dovezi că ar fi vorba de vreun amestec românesc"25. Monica Lovinescu reproduce în Seismograme. Unde scurte II un interviu acordat de Pacepa ziarului "Le Matin de Paris" : "DIE a primit atunci un ordin cu totul cinic: "Să i se închidă gura. Nu trebuie ucisă. N-avem nevoie de anchete americane și franceze ce ne-ar pune în situații dificile. S-o facem zob. Să-i spargem dinții, falca, brațele. Să nu mai poată niciodată vorbi sau
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
numai modernitatea în gândire și metode, ci și maturitatea partiturii analitice bazată pe un cumul semnificativ de cunoștințe. Discursul despre cazul românesc este menit să combată frustrarea așezării lui de către occident sub un con de umbră neprielnic și sub registrul cinic al comunismului. Discursul despre artă e o ancorare în exegeza vremii, o afișare programatică a proiectelor în avantajul publicului din țară. Discursurile nu vorbesc doar despre situația literaturii românești, ci și despre evoluția culturii europene, dovada surprinderii unor teorii precum
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
om /generație, lasă să se înțeleagă, în spiritul lui Augustin, autorul enigmaticii scriituri Geanta cu cinci fermoare. Tipul de intelectual propus de Anton Petrovschi Bacopiatra a trăit triumful cognitiv al totalitarismului, încât confiscarea memoriei, încurajarea celui mai abject oportunism, tratarea cinică a trecutului, consimțământul tacit, conformismul cel mai obedient și răbdător, pierderea identității etc. îl transformă într-un învins condamnat să abroge însăși ideea de adevăr. "În libertate, intelectualii sunt mai productivi și mai eficienți, însă fericiți nu vor fi niciodată
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
doi ani, darămite de anul acesta, pentru că mi se pare..." Schifter îl întrerupse: "Dle congresman, nu e deloc așa. Bineînțeles că citesc rapoartele și l-am citit și pe cel despre România". Examinarea a continuat. Hall îl făcu pe Schifter "cinic", spunîndu-i că "nu (este) un apărător prea devotat al drepturilor omului, mai ales cînd (e) vorba despre România". În cele din urmă, Schifter explodă. El spuse: "Dle congresman, să-ți spun ceva. Abia săptămîna trecută am fost în Polonia, la
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
au cunoscut succesul sau regresul în urma 93 Notă Pr. T. Bodogae: Origen, Omilii la Ieremia, XV, 1, în PSB, 6, p. 414. (n. s. 21, p. 447) 94 Notă Pr. T. Bodogae: Antistene, ucenic al lui Socrate, întemeietor al școlii cinice, dascăl al lui Diogene; Crates e ucenic al lui Diogene. (n. s. 22, p. 447) 101 faptului că au fost credincioși proorociilor ori că le-au disprețuit?” (Origen, Contra lui Celsus, cartea a VIII-a, cap. XLVI, în PSB, vol
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
rusesc era dreptul forței: "Să admitem că de amândouă părțile e amor-propriu la mijloc: dar un amor-propriu este acela al unui popor de 80 000 000, și celălalt a unui popor de patru-cinci milioane." Ne aflăm în fața unei tipice gândiri cinice 93, manifestată aici ca șovinism, anticipând pe aceea a Marelui Inchizitor din romanul lui Dostoievski, Frații Karamazov. Coincidența face că această capodoperă a lui Dostoievski a început să fie scrisă chiar în anul 1878, când Eminescu se confrunta cu gândirea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
93, manifestată aici ca șovinism, anticipând pe aceea a Marelui Inchizitor din romanul lui Dostoievski, Frații Karamazov. Coincidența face că această capodoperă a lui Dostoievski a început să fie scrisă chiar în anul 1878, când Eminescu se confrunta cu gândirea cinică a gazetei din Sankt-Petersburg. În gândirea abisală, cei doi mari scriitori se întâlneau, deși în plan ideologic, privitor la români, Dostoievski, ca și Pușkin, urma idiosincrasia panslavistă. Cu deosebirea că Eminescu avea dreptate și-n plan doctrinar. Dar să revin
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
nu putea duce decât la sărăcie și la stabilimentul doctorului Alexandru Șuțu, pe când calea raționalismului lucrativ maiorescian direct spre glorie, spre poziție socială înaltă și bogăție. De acolo, din Empireu, Maiorescu putea să noteze în Însemnări zilnice, iarăși cu dispreț cinic, despre "boema română", vizându-l și pe Eminescu. În luciditatea lui amară, poetul știa că drumul său nu era unul "lucrativ", ci o grea ispășire. La numai doi ani de la campania ziaristică de la 1877-1878, în februarie 1880, îi scria Veronicăi
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
N.T. Moldoveanu intră în posesia depeșei prin care Warszawski cerea imperios bani, descriind noile condiții obținute. Moaldoveanu trimite lui Eminescu depașa, însoțind-o de o scrisoare. Acesta le publică în nr. din 18 aprilie 1879. Iată o parte a mesajului cinic din scrisoarea lui Warszawski: "Acum repetez plecata și serioasa mea rugăciune pentru înlesnire mie bani. Aveți în vedere că toată reușirea depandă de la aceasta. Eu oi avea oricâte căruțe va fi de trebuință pentru oricât transport și oriunde veți voi
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
altfel spus, Convenția ruso-română), Ion C. Brătianu și M. Kogălniceanu au încercat s-o impună la Congresul de la Berlin, negăsind sprijin de nicăieri. Franța nu conta în urma înfrângerii suferite în 1870, așa încât Brătianu a trebuit să se mulțumească cu sfatul cinic al lui Bismarck ca România să ceară mai multe "compensații" teritoriale și bănești, deși se posta de partea Rusiei, care nicicum n-avea de gând să ofere teritorii în Bulgaria și despăgubiri financiare, cum se iluzionau unii, inclusiv Maiorescu. "Principe
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Larry L. Watts). Șeful Misiunii Militare Franceze din România s-a arătat "stupefiat" de mașinațiunile rusești, croite pe "agende ascunse", menite ca Rusia "să fie compensată, la sfârșitul războiului, pe cheltuiala României" (Glenn Torrey). Comandantul trupelor rusești din Dobrogea declara cinic colegilor din Antantă: "Sunt convins că nu se presupune că noi am lupta pentru români, nu?" Comandamentul german al Puterilor Centrale constata că rușii se comportă mai mult ca trupe de ocupație, lăsându-i pe români să lupte singuri și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
nu este o problemă de actualitate, ci un trecut istoric ce nu-i privește pe rușii de azi. Golubițki reamintește uitucilor că, după ce s-a pornit revoluția din octombrie, la 26 ianuarie 1918, Leiba Davidovici Bronstein, alias Troțki, a declarat cinic, în mod public: "Activele românești, plasate la Moscova, vor fi indisponibile pentru oligarhia română. Guvernul sovietic își asumă obligația de păstrare a acestor active, ca și pe cea de returnare ulterioară a lor în mâinile poporului român." Nici o "returnare" care
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
de păstrare a acestor active, ca și pe cea de returnare ulterioară a lor în mâinile poporului român." Nici o "returnare" care să depășească cinismul nu s-a mai produs, chiar și după ce bolșevismul a fost implantat în România. Minusculele returnări cinice au fost în 1935, 1956, 2008, ca pentru a avertiza cât de mult trag în balanță cei aproximativ o sută patruzeci de milioane de ruși ai federației în fața a douăzeci de milioane de români. Se întreabă Golubițki: "De ce eu, de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
de la Moscova a celor cinci, CIA încă se mai iluziona că Ungaria e în tabăra României și Cehoslovaciei. A crezut mai mult în summit-ul maghiaro-cehoslovac decât în sprijinul României. La 4 mai 1968, The Economist cataloga poziția României drept "cinică": "sprijinul lui Ceaușescu pentru liberalizările lui Dubček" "o mascaradă politică", teză golițâniană reiterată aidoma de Vladimir Tismăneanu, la 28 iunie 2008, la Radio "Europa Liberă". Ceva mai înainte, în 1996, Victor Dumitriu, fost ambasador în Franța, în anii '60, dovedit
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]