2,460 matches
-
un "optimism mai curînd de suprafață" printre afaceriștii și industriașii români, ce venea din credința că, după încheierea tratatului de pace, dificultățile economice ale României aveau să dispară. Către sfîrșitul toamnei, această stare de spirit s-a transformat într-un "cinism vecin cu disperarea", oamenii dîndu-și seama că tratatul de pace nu avea să schimbe economia "nici un pic". De aceea, mulți români voiau să "iasă" din afacerea aceasta cu cît mai puține pierderi financiare. La Misiune, lumea se interesa dacă investitorii
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
ziaristul de la Timpul spusese ce era de spus: adevărul despre Basarabia și despre ruinătorii ei interni și externi. El, acest adevăr, arde astăzi mai mult decât vreodată, chiar în pofida indiferenței multor politicieni și intelectuali de pe ambele maluri ale Prutului. II. Cinismul imperial Napoleon își afirma astfel cinismul politic al cuceririlor: Voi cuceri pământuri, că istorici care să dovedească ale cui sunt, avem." Dar dacă în cazul său istoricii măsluitori n-au prea avut de lucru, din pricina efemerității imperiului napoleonian, principiul, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
de spus: adevărul despre Basarabia și despre ruinătorii ei interni și externi. El, acest adevăr, arde astăzi mai mult decât vreodată, chiar în pofida indiferenței multor politicieni și intelectuali de pe ambele maluri ale Prutului. II. Cinismul imperial Napoleon își afirma astfel cinismul politic al cuceririlor: Voi cuceri pământuri, că istorici care să dovedească ale cui sunt, avem." Dar dacă în cazul său istoricii măsluitori n-au prea avut de lucru, din pricina efemerității imperiului napoleonian, principiul, chiar neformulat ca atare, a funcționat perfect
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
mai zăbovim, o clipă, asupra modului cum au reacționat oamenii dreptului românesc în împrejurarea campaniei de la 1877-1878. IX. De la "onoarea" țarului la afaceriștii războiului "Onoarea" țarului, totuna cu a "poporului rus", s-a pretins, a fost invocată, cu același vechi cinism, și în campania de la 1877-1878. "Onoarea" îi impunea țarului să nu accepte contribuția militară românească pe frontul din Bulgaria, străduindu-se, ne spune istoricul american Larry L. Watts, "cu înfrigurare să restricționeze și să ironizeze contribuția militară a României, să
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
de vedere, cu profitorii din rândurile "aliatului"-ocupant! Subliniez, de aceea, o diferență esențială dintre geniul politic eminescian și strălucitoarea inteligență maioresciană, care, în raționalismul ei cartezian, a decis în favoarea pragmatismului imediat, chit că filosofia lui de viață coincidea cu cinismul Marelui Inchizitor dostoievskian, cinism pe care tocmai îl dezvăluia geniul lui Dostoievski concepând, în acei ani, romanul Frații Karamazov. Altfel spus, calea adevărului, urmată de Eminescu, nu putea duce decât la sărăcie și la stabilimentul doctorului Alexandru Șuțu, pe când calea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
din rândurile "aliatului"-ocupant! Subliniez, de aceea, o diferență esențială dintre geniul politic eminescian și strălucitoarea inteligență maioresciană, care, în raționalismul ei cartezian, a decis în favoarea pragmatismului imediat, chit că filosofia lui de viață coincidea cu cinismul Marelui Inchizitor dostoievskian, cinism pe care tocmai îl dezvăluia geniul lui Dostoievski concepând, în acei ani, romanul Frații Karamazov. Altfel spus, calea adevărului, urmată de Eminescu, nu putea duce decât la sărăcie și la stabilimentul doctorului Alexandru Șuțu, pe când calea raționalismului lucrativ maiorescian direct
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
tocmai fusese ales din nou deputat, în ianuarie 1878), conștiință națională de prim-plan, el a ales îmbogățirea oneroasă, ceea ce l-a surprins profund pe Eminescu. Între cauza Basarabiei și afaceriștii de război, el i-a preferat pe ultimii. Cu cinism, notează la 12/24 septembrie 1877: "Advocatura începe să aducă venit bun." De acum încolo, scrie grijuliu despre izbânzile financiare, pe când la căderea Plevnei nu are timp decât pentru "un rând telegrafic", cum observă C. Popescu-Cadem133. În schimb, la 20
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
public: "Activele românești, plasate la Moscova, vor fi indisponibile pentru oligarhia română. Guvernul sovietic își asumă obligația de păstrare a acestor active, ca și pe cea de returnare ulterioară a lor în mâinile poporului român." Nici o "returnare" care să depășească cinismul nu s-a mai produs, chiar și după ce bolșevismul a fost implantat în România. Minusculele returnări cinice au fost în 1935, 1956, 2008, ca pentru a avertiza cât de mult trag în balanță cei aproximativ o sută patruzeci de milioane
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Radu. Căminarul. Iași: Junimea, 2012, 212 p. (Eminesciana. Serie nouă; 15(77)) * COJOCARU, Carmina Mimi. Antropogonia eminesciană. Prefață Dumitru Micu. Iași: Junimea, 2012, 202 p. (Eminesciana. Serie nouă; 16(78)) CUPRINS În loc de argument 3 I. Un număr nefast 3 II. Cinismul imperial 3 III. Răul dinlăuntru 3 IV. "Cestiunea Orientului" 3 V. Către a treia pradă imperială 3 VI. Pe baricadele Timpului 3 VII. Basarabia: "cestiune de existență pentru poporul român" 3 VIII. Basarabia dreptului 3 IX. De la "onoarea" țarului la
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
119 124, noiembrie 2011 aprilie 2012. 92 Ibidem, p. 56. 93 Istoricii contemporani vorbesc de gândire cinică și despre actul de la 1812: "Procedeul anexării Basarabiei prin Tratatul de la București (16/28 mai 1812) a ilustrat perfect lipsa de scrupule și cinismul diplomației țariste." (Ion Agrigoroaiei, Basarabia în acte diplomatice. 17111947, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2012, p. 36). 94 D. Vatamaniuc, Publicistica lui Eminescu, Editura Minerva, București, 1996, p. 21. 95 M. Eminescu, op. cit., p. 47. 96 Ibidem, p. 48. 97 Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
acolo" (Șirul lui Fibonacci). Tentații bipolare în căutarea unui sens implică înșelări și inadvertențe. Moartea, "fată în casă a lunii, ciută plângând / trece pe acoperiș"; halucinată, "se duce să iubească"; în tărâm de "arderi reci" mari dezolări bacoviene își asociază cinismul: Crapă râsul mai departe într-o ordine mai trează". Nonsensurile fac legea! Intenția (repetată) de a înțelege lumea, "ridicând-o în dreptul ochiului", îndrăzneala de a întâmpina fără aprehensiuni moartea individualizează vădit un spirit lucid și paradoxal. Dintr-un Orgoliu picură
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de evoluții radicale și spectaculoase și în înțelegerea lor, emoțiile au un rol. Încrederea, dorința de revanșă, tenacitatea, devotamentul, spiritul de masă nu sunt factori de neglijat în aceste procese care au loc sub ochii noștri. La fel cum oboseala, cinismul și devoluția spirituală a Occidentului explică multe. Încet-încet, intrăm într-o lume post-occidentală, chiar dacă americanii nu acceptă asta, considerînd că ei vin "de pe Marte" (Robert Kagan), deci sunt virili în continuare. Deși unii sunt de altă părere, eu cred că
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
se acorda noi împrumuturi, în timp ce atunci cînd a țipat Spania s-au găsit 100 de miliarde euro peste noapte. Nu mai spunem de Italia. Principiul "E prea mare ca să-l lăsăm să se prăbușească" se aplică astăzi țărilor cu același cinism cu care s-a aplicat în 2008 băncilor salvate din bugetele naționale, pe care acum le împrumută cu dobîndă... Nici o strategie veritabilă pe termen mediu sau lung nu guvernează "salvarea" europeană. Băieții ăștia au orbul găinilor și reacționează instinctual, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
asupra oamenilor obișnuiți să fie preponderent pozitiv. Sistemul trebuie, în plus, transparentizat, pentru ca informațiile și resursele disponibile să poată fi folosite în mod activ și poate inteligent de către toți doritorii, în mod cvasipermanent. Actualul establishment financiar trebuie să renunțe la cinism, egoism și agresiune. Noile invenții financiare au nevoie de raționalitate și umanism. Numai așa pot fi reduse flagrantele inegalități. Altfel, mișcările sociale, de stînga sau de dreapta, pot reizbucni, pînă la haos. Acestea acuză o conspirație între guvernanți și cei
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
evoluții radicale și spectaculoase și în înțelegerea lor, emoțiile au un rol. Încrederea, dorința de revanșă, tenacitatea, devotamentul, spiritul de masă nu sunt factori de neglijat în aceste procese care au loc sub ochii noștri. La fel cum și oboseala, cinismul și devoluția spirituală a Occidentului explică multe. Încet-încet, intrăm într-o lume post-occidentală, chiar dacă americanii nu acceptă asta, considerînd că ei vin "de pe Marte" (Robert Kagan), deci sunt virili în continuare. Deși unii sunt de altă părere, eu cred că
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
traiului cotidian. Ceva nu e în regulă aici. E prea multă monedă în sistem, monedă "falsă". Unde sunt economiștii care ne predicau că economia este o "știință naturală a piețelor", transformînd totul în ideologie, fie ea și liberală? E mult cinism în astfel de predici, care transformă economia într-o afacere de "administrare a lucrurilor" (Saint-Simon). Procesul de "financi-arizare" crescîndă din ultimii 30 de ani a transformat chiar sistemul capitalist, făcîndu-l pro-fund speculativ. Un număr nu foarte mare de băieți deștepți
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
elitism pe care-l critica și Hannah Arendt, autorii Școlii de la Frankfurt tematizează ideea de critică și de rezistență într-o "știință tristă", replică a celei "vesele" a lui Nietzsche, alternînd imprecația cu resemnarea, într-o retorică violentă pînă la cinism. Iată un exemplu din Theodor Adorno: Ceea ce credeau cîndva filosofii că merita să se numească viață s-a transformat acum în afacere privată și, în consecință, în teritoriu genuin al consumului, remorcă a procesului de producție, lipsită de autonomie și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Anihilarea valorilor?tc "Anihilarea valorilor ?" Consumul-lume abolește oare încrederea socială, altruismul și empatia? Nu există nicio îndoială că în societățile noastre vedem răspândindu-se o largă neîncredere în responsabilii politici și în elitele economice. Unii observatori semnalează difuzarea neliniștitoare a cinismului în corpul social, o proporție importantă a populației, mai ales tineri sau defavorizați, nutrind convingerea că „oamenii sunt funciarmente răi”28. Dacă, pe deasupra, mai luăm în considerație și impolitețea, delincvența și alte activități mai grave, criminale chiar 29, tabloul de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
altele arată că societatea de hiperconsum n-a reușit să distrugă în întregime valoarea principiilor morale. Entuziasmul politic s-a stins, dar nu și sentimentele morale. Trebuie combătută vehement ideea arhicunoscută conform căreia consumul-lume duce la delegitimarea tuturor valorilor, la cinism și la un relativism generalizat. În pofida domniei principiului „toate-s o apă și-un pământ”, majoritatea a oamenilor au convingeri morale care se exprimă prin reacții de indignare, dar și prin diferite feluri de comportamente „responsabile” sau altruiste. Asistăm nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
al popoarelor decât urbanul, cel puțin în cazul României. Și aceasta, în condițiile în care politicile economice ale ultimului secol s-au dovedit a fi sistematic antițărănești și deci, implicit, antirurale. Colectivizarea forțată, prigoana rurală, temnița, exodul țărănesc postbelic, politicile cinismului rural al ultimilor 15 ani, sintetizate în cele două legiuiri ale dezastrului rural, Legea 18 și Legea 1 sau legea Lupu, care au condus la concentrarea sărăciei în rural (peste 70% dintre săracii severi sunt astăzi concentrați în mediul rural
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
un pretext, o creație a spiritului, departe de modelul său în carne și oase, căruia i se asociază un discurs posibil opus celui al personajului istoric. Tot așa, Diogene și Aristip funcționează și ei ca niște personaje conceptuale: unul exprimă cinismul, celălalt hedonismul. Figurile lor, asemenea unor personaje de teatru, par a-i servi, dar, de fapt, cel mai adesea îi deservesc. Paradoxal, eu aș spune că Diogene nu era cinic, nici Aristip hedonist, dacă ne limităm la neînțelegerile și aproximările
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
secretele lui hedoniste: fericirea este o chestiune de singurătate și se plătește cu neînțelegerea de către spectatorii neangajați pe acest drum spinos. 3 Un materialism canibal. Revendicând fără doar și poate calea anevoioasă, drumul abrupt și rapid care duce la virtute, cinismul se instalează de partea austerității și a filosofiilor care fac apel la asceză ca la o metodă pentru a ajunge la adevăr. Asceza nu înseamnă ascetism: ea presupune efort, tensiune, muncă, voință și exerciții aspre pentru a ajunge la stăpânirea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și să-l identifice cu calea lesnicioasă, cu abandonul, cu destinderea, cu delăsările de tot felul, conchid că asceza și hedonismul se exclud, una făcându-l imposibil pe celălalt. Eroare majoră, dat fiind că hedonismul presupune asceza, obligă la ea. Cinismul arată această cale și le deschide ochii tuturor celor care cred că vor obține plăcerea lăsându-se în seama dorințelor când, de fapt, el înseamnă în primul și în primul rând stăpânirea dorințelor, dominarea, conducerea lor. Hedonismul obligă la forță
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
înțelept debarasat de orice durere, a lăsat să se creadă că Magistrul Grădinii nu vedea niciun interes în a-și consacra timpul și energia subiectelor depășind cadrul fixat de el. Tentația contra-culturală a primului epicurism, apropiat în această privință de cinism, dispare sub influența filosofului din vila de la Herculanum. În consecință, estetica e înțeleasă aici - opțiune absolut premonitorie! - ca un prilej de jubilații, de plăceri, de divertismente care adaugă ceva satisfacțiilor căutate de persoanele preocupate de instrucția lor filosofică. Pe drumul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în paginile 251-282. Indextc "Index" Arheologie descoperiri 14-15, 22-24, 176, 220-221, 240-241, 278-279, 301; mize ideologice 27-28; opere pierdute 21, 173-174, 179, 183, 207, 281, 309; posibilitatea unor analize critice 23-24; riscul unor interpretări greșite 25-26 Ascetism aristipian 205; și cinism 132-134, 176, 307; distinct de asceză 132; Epicur 177, 180, 184, 198-204, 223, 286-287; epicurism campanian 225, 233-236, 239, 242, 246; contra hedonism 27; și hedonism 132-133, 180, 184, 198-199, 204, 287; ideal ascetic 27, 55, 72, 87, 144, 180
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]