2,485 matches
-
strălucească... Mai târziu, am mutat capitolul final al romanului Ani de câine într-o mină, din care însă nu se mai extrăgea rocă salină. Mai mult, la toate orizonturile de transport și în toate galeriile se instalaseră pretutindeni sperietorile de ciori produse acolo ca articol de export. Încremenite în anumite posturi sau mobile, cu ajutorul unor mecanisme încorporate, ele erau costumate ca replici ale societății umane, exprimau bucuria și suferința omenirii și erau o marfă care își avea prețul ei. Livrate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o marfă care își avea prețul ei. Livrate la comandă, își găseau piețe de desfacere în întreaga lume. Și, pentru că omul este considerat a fi fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, Dumnezeu putea fi considerat prima sperietoare de ciori. Când era pană de curent, doar lămpile cu carbid dădeau lumină și ne ajutau să avem umbre uriașe, care bântuiau peste pereții înalți ai galeriilor. Din galerii proaspăt deschise, din scocuri oscilante amuțite, din adâncurile de sub tavanele galeriilor, îi vedeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lui H.B.D.). (Gabacho are, printre altele, la fel ca despectivul franchute, sensul de „franțuz“ (n. tr.). Numele de familie al fratelui de lapte, Paniego, trimite la pan „pâine“ + y „și“ + agua „apă“. Traducerea În limba spaniolă a numelui lui Corneille, „cioară“, dar În forma masculină „cioroi“. * Văd În dicționar că un montante este un espadón (nota lui H.B.D.) Cât privește un espadón, acesta este o „spadă foarte mare care În general se mânuia cu ambele mâini“ (n.tr.). Ați observat, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
plăpînd, fragil, nesigur parcă de menirea lui, făcea primii pași, cu numai cîteva cruci destul de neconvingătoare, Împrăștiate-ntr-un spațiu generos aproape pustiu, copacii impozanți de la maturitate fiind pe atunci trei puieți debili. Îi puteam desluși de la fereastră, Împodobiți cu ciori. Ori de cîte ori, mai Întîi rar apoi tot mai frecvent, trecea mortul, mă repezeam la fereastră privind cu ochi inocenți. La doisprezece ani săream gardul de beton ciobit, și mîncam cireșe mîngîind lemnul funerar, care nu făcea cireșe, apreciindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pisicile Îl Înnebuneau. Își dori ca ea să se trezească, pentru ca să-i poată spune și alte povești. Se simți cuprins de mici accese de Îngrijorare: dacă n-o să-și mai amintească părțile cele mai gogonate, ea o să-l prindă cu cioara vopsită și Înțelegerea lor minunată putea să se facă țăndări. Trupul lui Karen devenea tot mai cald pe măsură ce ea cădea În brațele somnului. Jack se lipi strîns de față și adormi În timp ce Își punea ordine În povești. CAPITOLUL 10 Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Tot mai multe fulgere. Bud se uită pe fereastră și văzu cum coșciugul este lăsat În pămînt. Viii cu viii, morții cu morții. Stens a Încasat șase luni. Umbla vorba că Exley e În amor cu Inez: cine mătrășește patru ciori, rămîne cu fata. Îndurerata adunare se apropia de capelă. Ellis Loew alunecă și căzu În cur. Bud se gîndi la partea bună a lucrurilor: Lynn, cei de la West Valley se ocupau de uciderea lui Kathy... Deocamdată cele rele să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
văduvită de frunze încremenise într-o poziție nefirească, îndoită de la brâu, cu crenguțele subțiri și firave trosnind la fiecare adiere a vântului uscat. În fața lor, lacul înghețase într-o mișcare ușor încrețită, verzui-albicios, deasupra pluteau în elipse largi cârduri de ciori și de corbi croncănitori și se părea că li se aude fâlfâitul rar al aripilor puternice când coborau pe întinderea de gheață, săltau țopăind un timp, apoi se înghesuiau unii în alții, încremenind cu ciocurile în vânt în jurul câtorva găuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
transformă în gânduri. Ți-am mai spus asta. Adică tot ce văd trece prin mintea mea și se transformă în gânduri și te simt alături și gândesc asta și îmi și amintește altele. Mă uitam la lacul înghețat și la ciorile care se învârt deasupra copcilor părăsite și probabil înghețate din nou, îmi ziceam. Ascultam ecoul hămăitului câinelui care cine știe prin ce ogradă o fi lătrând și îmi ziceam că se plictisește, iar lătratul lui îmi amintea niște scene asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de iarnă pictate de Pieter Bruegel cel Bătrân sau de Franz Huys sau de Joris Hoefnagel sau copiii cu sorcova la geamul înghețat din tapiseria lui Mimi Poenaru s-ar fi pierdut în câmpul lor, pentru câteva clipe numai, cât ciorile și țărcile aveau să plutească lin înainte să se agațe de crengile uscate, iar vântul avea să se învârtejească, aducând mai aproape norii încărcați de zăpadă care vegheau în orizontul tremurat, să alunge lumina lăptoasă și să învăluie lucrurile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
jucam cu Joan. Dar aici, în loc de acea liniște vrăjită pe care noi o luam drept firească, auzeam uruitul camioanelor și tunetul avioanelor care treceau pe deasupra și nu ne priveau vrăbii sau grauri din copaci, ci doar porumbei de oraș și ciori negre și grase, cât niște găini mici, cu un umblet țanțoș. Cât despre hotărârea de care vorbeam, s-a conturat destul de repede. Pe la începutul săptămânii, primisem un extras bancar și dimineață îl deschisesem, descoperind, nu prea surprins, că scosesem prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
monoton - în cuibul lăstunului pana vrabiei Șoim în picaj - printre munți se înalță fâșii de ceață Un singur salt - pisica prinde-n labă frunza uscată Vecernie - înconjurat de corbi schitul din vale Frunze peste tot - în vârful arinului strigă o cioară
CULORILE TOAMNEI by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83880_a_85205]
-
din bronz, strivite prin căderea peste ea a unui perete masiv, tânărul în costum de mire năvăli, asudat și confuz, în lărgimea de lespezi a curții fostei Primării urbane, lărgime vrâstată de pieile șerpilor năpârliți în primăvară, de hoituri de ciori și de cadavre de câini eutanasiați de către veterinarii de la Consiliul popular municipal. Oooo! acolo se juca fotbal cu un bidon de vopsea, pe post de minge, a cărui crustă uscată în interior tempera hodorogitul strident. Erau numai cinci jucători în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-i fie fatală. Sub pașii precauți, zăpada trosnește scurt, tainic. Pătrunde în curte printr-o spărtură a gardului. Aici, numeroase scobituri, tranșee, grămezi de cărămizi sparte și moloz. Din vârful unui copac pipernicit și scheletic vine croncănitul funebru al unei ciori. Darie se oprește un moment ca să scruteze atent fațada imobilului, distrusă parțial de explozia unei bombe, dovadă craterul larg care se cască în apropiere. Majoritatea ferestrelor sunt sparte iar cele care mai rezistă în cercevelele zbârcite sunt murdare și crăpate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu corzi de pian ca să le fie mărite astfel chinurile. Cât ar fi putut rezista el torturii? Mult? Puțin? Habar nu are. Nimeni nu știe asta. Important este cu cât curaj înfrunți până la capăt asemenea încercare. Croncănind, un cârd de ciori punctează orizontul ca să dispară lent în colțurile întunecate ale pădurii. Înregistrează automat, pașii cadențați care scrâșnesc ritmic pe zăpada înghețată a aleilor. Schimbarea gărzilor. Este deja ora optsprezece. Trece repede de la un gând la altul, surprinzându-se că se întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
răniții, la fel de numeroși, ale căror gemete se aud neîncetat. Curând, sângele mustind aduce roiuri întregi de muște care încep să bâzâie deasupra trupurilor muribunde. Pe cerul de cleștar, vulturi se rotesc în cercuri largi, atrași de mirosul morții. Mai grăbite, ciori grase, mari, se plimbă printre cei căzuți înfigându-și hulpav ciocurile dure în carnea încă palpitând, căutând orbitele ochilor. De undeva răzbește o împușcătură și ciorile își iau zborul protestând gălăgios. Fug către cuiburile lor de pe stâncile din jur, croncănind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de cleștar, vulturi se rotesc în cercuri largi, atrași de mirosul morții. Mai grăbite, ciori grase, mari, se plimbă printre cei căzuți înfigându-și hulpav ciocurile dure în carnea încă palpitând, căutând orbitele ochilor. De undeva răzbește o împușcătură și ciorile își iau zborul protestând gălăgios. Fug către cuiburile lor de pe stâncile din jur, croncănind sumbru. Curând vor reveni, încăpățânate, dornice să se înfrupte din rămășițele celor căzuți. Un geamăt prelung atrage atenția lui Marius. E Carol. Încovoiat, palid ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sânt oameni foarte culți, degeaba îi înjuri tu. Concepția lor e să trăiască tot ce există ca viețuitoare pe pământ în modul cel mai pașnic cu putință. Stai la masă și mănânci brânză, ca să-ți dau un exemplu. Vine o cioară, se apropie, se așează pe marginea străchinii și ciugulește și ea din brânză. Cetățeanul nu zice nimic! Pe urmă vine o păsărică, i se așează pe mână și ciugulește și ea chiar din dumicatul pe care vrei tu să-l
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zise de astă dată parcă prea tare, noi luptăm (sublinie acest cuvînt) împotriva unor rele, dar cine ne spune că relele acelea nu sânt spre binele nostru și așa-zisele victorii, în tehnică, în stârpirea gângăniilor, chiar a șobolanilor, a ciorilor și lupilor și mai ales în medicină împotriva microbilor și virușilor, așa-zisele vaccinuri, n-o să ne izoleze din ce în ce mai mult de natură și o să ne periclităm propria noastră natură? Iată, să luăm de pildă vânatul, s-a moleșit nemaiavând lupul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atât de mirată (mirată că un astfel de tip, care nu-i spunea chiar nimic, își făcea iluzia că ar putea să-i placă), încît mă apucă un râs disproporționat în hohotele lui față de lipsa unui motiv aparent... Era o cioară, dar cu un decolteu care lăsa să se vadă niște sâni ce îți intrau absolutamente sub nas și din pricina lor revenii la atac... "Cioară, îi șoptii, cioară dragă, ai niște sâni minunați, ei, de ce te uiți așa urât la mine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
încît mă apucă un râs disproporționat în hohotele lui față de lipsa unui motiv aparent... Era o cioară, dar cu un decolteu care lăsa să se vadă niște sâni ce îți intrau absolutamente sub nas și din pricina lor revenii la atac... "Cioară, îi șoptii, cioară dragă, ai niște sâni minunați, ei, de ce te uiți așa urât la mine, da, arăți ca o cioară, nu fiindcă ești brunetă, că ai fi țigancă, ci fiindcă mie îmi plac ciorile, cum ciugulesc ele un bob
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un râs disproporționat în hohotele lui față de lipsa unui motiv aparent... Era o cioară, dar cu un decolteu care lăsa să se vadă niște sâni ce îți intrau absolutamente sub nas și din pricina lor revenii la atac... "Cioară, îi șoptii, cioară dragă, ai niște sâni minunați, ei, de ce te uiți așa urât la mine, da, arăți ca o cioară, nu fiindcă ești brunetă, că ai fi țigancă, ci fiindcă mie îmi plac ciorile, cum ciugulesc ele un bob de porumb nedigerat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care lăsa să se vadă niște sâni ce îți intrau absolutamente sub nas și din pricina lor revenii la atac... "Cioară, îi șoptii, cioară dragă, ai niște sâni minunați, ei, de ce te uiți așa urât la mine, da, arăți ca o cioară, nu fiindcă ești brunetă, că ai fi țigancă, ci fiindcă mie îmi plac ciorile, cum ciugulesc ele un bob de porumb nedigerat dintr-o baligă, sau păduchii din coama unui cal pe care se așează. Vezi cât de modeste sînt
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din pricina lor revenii la atac... "Cioară, îi șoptii, cioară dragă, ai niște sâni minunați, ei, de ce te uiți așa urât la mine, da, arăți ca o cioară, nu fiindcă ești brunetă, că ai fi țigancă, ci fiindcă mie îmi plac ciorile, cum ciugulesc ele un bob de porumb nedigerat dintr-o baligă, sau păduchii din coama unui cal pe care se așează. Vezi cât de modeste sînt? Și mai au și darul premoniției. Când cârâie ele într-un anumit fel, spun
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nedigerat dintr-o baligă, sau păduchii din coama unui cal pe care se așează. Vezi cât de modeste sînt? Și mai au și darul premoniției. Când cârâie ele într-un anumit fel, spun ceva, dacă știi să le asculți... Fii cioară drăguță și o să te fac să le simți porumbiță... N-ai nici o șansă cu strelitul, poți să-i arăți și un autobuz și el tot pe tipesa lui o vede... În timp ce tu îmi placi mie, băiat tânăr, de..." "...Alo, alo
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ridicîndu-mă, vă urez în continuare petrecere plăcută, a fost o neânțelegere, n-am fost invitat direct, ci prin Vintilă, lucru pe care nu trebuia să-l accept, o invitație nu se primește prin intermediari decât între prieteni..." În clipa aceea cioara mă apucă de mână și mă trase jos. Avea o mână moale și fierbinte, care mă convinse mai mult dccît protestele celorlalți... Că stai, domne, zicea Bacaloglu cu dispreț că făceam tot eu pe sifonatul, după ce primul aruncasem cu pahare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]