3,274 matches
-
așa nu era prea mare. Câte un cioban mai îndrăzneț, care avea peste o sută de oi, intra și ziua în tarlalele cu cereale sau în fânețe. Inginerii agronomi erau depășiți de situație sau nu voiau să strice relația cu ciobanii, iar milițienii, care ar fi trebuit să se ocupe de aceștia, dispăreau când se întâmpla să fie câte un cioban prins cu oile la păscut în grâu. Ultima soluție era primăria. Într-o astfel de zi am mers pe câmpuri
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în tarlalele cu cereale sau în fânețe. Inginerii agronomi erau depășiți de situație sau nu voiau să strice relația cu ciobanii, iar milițienii, care ar fi trebuit să se ocupe de aceștia, dispăreau când se întâmpla să fie câte un cioban prins cu oile la păscut în grâu. Ultima soluție era primăria. Într-o astfel de zi am mers pe câmpuri cu cei de la primărie și am umplut curtea de oi adunate 191 de pe tarlale. Nenea Turuianu dădea dimineața de mâncare
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
era primăria. Într-o astfel de zi am mers pe câmpuri cu cei de la primărie și am umplut curtea de oi adunate 191 de pe tarlale. Nenea Turuianu dădea dimineața de mâncare la oi, le mulgea și cu laptele făcea brânză. Ciobanii ale căror oi erau confiscate în curtea primăriei când mă îmbiau cu roți mari de caș uscat și cu miei, când mă amenințau cu bătaia sau cu judecătoria. După câteva astfel de acțiuni, nici un cioban nu mai îndrăznea să intre
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și cu laptele făcea brânză. Ciobanii ale căror oi erau confiscate în curtea primăriei când mă îmbiau cu roți mari de caș uscat și cu miei, când mă amenințau cu bătaia sau cu judecătoria. După câteva astfel de acțiuni, nici un cioban nu mai îndrăznea să intre cu oile în tarlalele îmbietoare cu grâu verde și fraged sau în fânețele înflorite. Cei mai mulți dintre ciobani erau însă oameni harnici, care munceau ziua și noaptea, își achitau datoriile la stat, aveau grijă să avem
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
uscat și cu miei, când mă amenințau cu bătaia sau cu judecătoria. După câteva astfel de acțiuni, nici un cioban nu mai îndrăznea să intre cu oile în tarlalele îmbietoare cu grâu verde și fraged sau în fânețele înflorite. Cei mai mulți dintre ciobani erau însă oameni harnici, care munceau ziua și noaptea, își achitau datoriile la stat, aveau grijă să avem și noi brânză și carne și restul duceau în piață și câștigau bani frumoși. Lâna era achiziționată și dusă la fabricile de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Zodieriu, Glumele de Mahala, Amorul în Păcurari ș. a. ș. a. Ele sunt bine primite de public, căci desele și neîntreruptele aplauze ce nu lipsesc la nici una din ele au probat aceasta. Sâmbătă 21 curent am asistat la reprezentația piesei Dracul și Ciobanul, dată în beneficiul Grădinei Primăriei. Mărturisim cu plăcere că mai cu samă rolul ciobanului a fost esecutat de minune de d-nul Alesandrescu; dar nu mai puțin și celelalte. Publicul, ca și la celelalte reprezentațiuni, i-a dat junelui nostru
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
public, căci desele și neîntreruptele aplauze ce nu lipsesc la nici una din ele au probat aceasta. Sâmbătă 21 curent am asistat la reprezentația piesei Dracul și Ciobanul, dată în beneficiul Grădinei Primăriei. Mărturisim cu plăcere că mai cu samă rolul ciobanului a fost esecutat de minune de d-nul Alesandrescu; dar nu mai puțin și celelalte. Publicul, ca și la celelalte reprezentațiuni, i-a dat junelui nostru actor tot concursul care credem că nu-i va lipsi nici de acuma înainte
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a doua zi adevărul, că iubesc o altă femeie și nu mai pot nicidecumsă fac dragoste cu ea așa cum iși dorea. Dimineața a apărut proprietarul rulotei. Omul s-a retras când ne-a văzut pe amândoi în pat. Era un cioban. Am dat mâna cu el și ne-a lăsat iarăși singuri. Din depărtare se auzea dangătul clopotelor de la turmă. -Spune-mi că mă iubesti măcar puțin. -Te mai iubesc câtuși de puțin ! Începu ca de obicei să plângă. Eu încercam zadarnic
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
în fânețele noastre și păreau să se audă cosașii și greierii și iarba și florile înflorind le auzeam și le simțeam pe toate, și se făcuse mare lumină, dar nu îndrăzneam să deschid ochii cine știe, poate-l găsesc. Auzeam ciobanii alergând pe lângă mine, câinii lătrau, eu nu deschideam ochii ca să-l pot ajuta pe cel ce mă rugase. Începusem să plâng, poate-poate-l înduplec să apară. Dar nu-l găseam. Corul se urca sus, tot mai sus, vocile se revărsau suave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Așaaaaaa..." spuse primul și întinse mâna să-i atingă hainele. Dar în loc de postavul aspru al hainelor bătrânului cabanier, degetele i s-au afundat într-o țundră mițoasă sau așa părea : "Ești nou pe aici ?" întrebă copilul. "Nu" veni răspunsul. "Ești cioban?" " Da." " Atunci cum de ți-ai lăsat turma ? Nu se aude nimic altceva" spuse copilul. Și, într-adevăr, se făcuse atât de liniște în poiană, încât se auzeau cosașii în iarbă și zumzetul albinelor, ba chiar și zborul fluturilor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în brațe și copilul simți un miros necunoscut: miros de soare, de clopoței albaștri, de trandafiri de dulceață, de levănțică și gutui coapte de la bunica, de zăpadă proaspătă și de țurțuri strașnic de buni și-și spuse că numai un cioban tare frumos putea să miroase așa. Îl ținea de după gât și-și afundase fața în pletele lui. Era așa de bine acolo, așa de cald dar altfel de căldură decât a soarelui încât adormi. Când se trezi, își văzu prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și el! Văru-meu înșfăcase vasul cu apă și fugea spre foc, sau ce-o fi fost acela, eu am pus pe umeri mielul (că dac-o fi foc, să nu-l atingă), oaia s-a luat după noi behăind, ceilalți ciobani fugeau care cum puteau, parcă-l văd pe unchiu-mio, cu cârja aia groasă, cum mai mult sărea decât fugea de când îi înțepenise genunchiul, așa mergea -, nu știu cum, în lumina aceea vedeam clar toate, până și iarba, și copacii piperniciți, și umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și el așa, cu năduf, că alergase toată ziua după oi și acu' picase lemn de oboseală. Las' că-i trece, behăi ușurel Bălțata și adormi la loc așa era ea, bună și blândă, ca oaia. De asta și copilul ciobanului se ghemuise în lâna ei. Într-o parte el, în cealaltă mielul ei... Ce să-i faci, copii cu toții... Și frig, tare frig... Nici nu știu când am ațipit. Coborâse, așa, deodată, liniștea peste noi și focul trosnea și scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-i faci, copii cu toții... Și frig, tare frig... Nici nu știu când am ațipit. Coborâse, așa, deodată, liniștea peste noi și focul trosnea și scotea scântei mi-am zis că toți se tem de foc și nu vine nimeni, doar ciobanii stau de pază și mai e și focul... da, focul... și mi se făcuseră ochii grei, tare grei. De asta cred că am ațipit. Fiindcă se făcea că era ziua-n amiaza mare, era cald și iarbă și alergam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că ațipisem și vedeam toate în vis... Dar cânta apa... cânta... Și parcă erau voci... Chiar mă trezisem de-a binelea, dar stăteam așa, cu ochii închiși, poate mă mai lasă stăpâna să dorm... Dar nu-i auzisem niciodată pe ciobani cântând așa parcă erau voci de copii, o mulțime de copii... Ei, mi-am zis, se vede c-oi fi mâncat cine știe ce iarbă de aud ce nu poate fi... de unde atâția copii, că nu e decât puștiul ăsta care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și eu câte ceva pe pământ... Dar cum o fi asta ? Și uite cum m-a mângâiat femeia !... Doamne, ce bine e ! Așa o fi în steaua noastră, știți că și noi, câinii, avem o stea pe cer... noi îi spunem ciobanul cu câinele, dar oamenii îi spun Sirius... Dar ce știu oamenii ! Uite la ei ! Au dat fuga și acum nu știu ce să facă ! Eu, gata, știu, nu mai plec de aici. Un copil din aceia care cântă chiar a venit lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
chestiune de gust. Lumea e sătulă de coșmare, nu mai vrea să se lovească de ele și în piatră. Dar să nu-i judecăm pe sculptorii azteci după criteriile noastre. În vechiul Mexic, chipeșul Paris ar fi rămas un simplu cioban anonim. Nici o zeiță nu l-ar fi căutat să-l facă atributul frumuseții, întrucît frumusețea nu-i interesa pe acei zei. Lucru greu de înțeles și poate și mai greu de acceptat, dar pe care trebuie să ni-l aducem
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
la locul unde muncești, chiar dacă ești nevoit să oprești un utilaj ca să poți mătura? Și-apoi, problema cadrelor de specialitate; cu inginerii, cărora li se cere, așa cum remarca și Muraru aseară ce om deștept! -, să fie permanent în mijlocul producției, precum ciobanul între oi, să stea și să viseze; nici măcar la o viitoare posibilă "Mioriță", ci doar așa, că trebuie. Deștept Muraru ăsta: în cîțiva ani voi cunoaște fiecare cot al conductelor, fiecare ventil, cîte pete de igrasie sînt în colțurile vestiarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Hormonii se pare că atacă din ce în ce mai devreme în ziua de azi. Ben o urmărea cu atenție în timp ce vorbea. — Ce spui, mama? Ce sunt hormonii, mama? Am mâncat împreună la o masă rotundă, în bucătăria mare de la parter. Sheba pregătise plăcinta ciobanului și salată. Richard a desfăcut un vin de Rioja. — Bash e bucătarul în casa asta, iar eu sunt paharnicul. Conversația de la masă a fost însuflețită. Ben a povestit cum fuseseră în vizită cu școala la grădina zoologică din Londra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
bănuiala că tot el mi i-a furat cîndva În timpul nopții, așa cum părea cuprins de un paroxism maniacal. Caporalii se miră, deși toată lumea știe că o astfel de captură se schimbă În mod curent pe un kil de țuică la ciobanii care Își pasc animalele În jurul unității. Și, pentru că În magazia de echipament a unității nu se mai găsește altă pereche mărimea mea, fac armata În papuci. De fapt, nu pot să fac armata În papuci. Lipsa bocancilor e ca o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
doi se furișează prin gard și coboară prin zăpada pînă la genunchi, Încercînd să țină minte drumul de Întoarcere, cu mințile răvășite de fapta lor curajoasă. Ajung În vale, găsesc o stînă și cumpără un bidon de țuică de la un cioban. Ciobanul e fericit de cîștigul neașteptat și de oaspeții agitați care-l scot, la rîndul lui, din plictiseală. Bea cu ei cîteva pahare - probabil că se amuză În sinea lui cînd vede cum li se Încing fețele tinere. Vlad se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se furișează prin gard și coboară prin zăpada pînă la genunchi, Încercînd să țină minte drumul de Întoarcere, cu mințile răvășite de fapta lor curajoasă. Ajung În vale, găsesc o stînă și cumpără un bidon de țuică de la un cioban. Ciobanul e fericit de cîștigul neașteptat și de oaspeții agitați care-l scot, la rîndul lui, din plictiseală. Bea cu ei cîteva pahare - probabil că se amuză În sinea lui cînd vede cum li se Încing fețele tinere. Vlad se ține
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rupe și că, În orice caz, nu mănîncă decît din ce primesc soldații de acasă. Eu credeam că asta e specialitatea lui Box. Treaba asta ne-a spus-o un răcan din Maramureș. E unicul copil al unei familii de ciobani, așa că din pachetele de acasă, alături de alte bunătăți culinare țărănești, nu-i lipsesc borcanele de carne În untură. Frecvența și consistența pachetelor vin și din grija părinților săi pentru ulcerul fiului care a ajuns soldat din cauză că statul socialist veghează la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ale acestor tunuri enorme cîntăresc În jur de 60 de kilograme. Cristian Îmi dă un ghiont din spate și cînd mă Întorc să-i pasez următoarea ladă Îmi aruncă o privire comică, cu ochii Încrucișați. Îmi spune că Porcescu e cioban. Cred că pot să-mi dau seama, pare un sălbatic. — Nu, e cioban, asta face la el acasă, crește oi, precizează el și rîde. Bănuiesc că ar fi trebuit să crească porci, nu? Pe celălalt caporal Îl cheamă Cerbu, nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dă un ghiont din spate și cînd mă Întorc să-i pasez următoarea ladă Îmi aruncă o privire comică, cu ochii Încrucișați. Îmi spune că Porcescu e cioban. Cred că pot să-mi dau seama, pare un sălbatic. — Nu, e cioban, asta face la el acasă, crește oi, precizează el și rîde. Bănuiesc că ar fi trebuit să crească porci, nu? Pe celălalt caporal Îl cheamă Cerbu, nu știu dacă are un metru șaizeci - dacă soarta nu ține cu tot dinadinsul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]