1,729 matches
-
geanta deasupra capetelor.N am faultat pe nimeni. Acasă eram așteptat.Am aflat detaliile despre întalnirea de zece ani de la absolvirea liceului. A doua zi,am intrat în clădirea fostului Liceu nr.3.Am parcurs vechiul culoar cu emoție. Am ciocănit discret în ușa clasei, fosta clasa a XII-C,situată la parter. Epigramistul Sorin Pavel a remarcat: „Pentru stilul său cam plat Ințelegere vă cer; Școala-n care a-nvățat N-a avut decît parter”. I-am reîntâlnit pe Gica,Gigi
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
construise tata. El nu putea trăi în casa de serviciu din localitate. De fapt n-o construise el singur, ci pusese să fie construită. Micii arendași din fermele Lyckan, Världens înde, Nåden, Saligheten și Återlösningen puseseră bârnele și le fixaseră, ciocăniseră și bătuseră în cuie totul. După desenele lui. Căci tata știa să facă și asta: să deseneze. Ar fi trebuit să amintesc și ferma Evigheten („Eternitatea“). Se afla în partea cea mai depărtată a ocolului silvic, de aceea se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
stângă, îi făcea semn fiicei lui Jorgrimme să danseze deasupra capului lui chel și plin de cicatrici. Apoi ea se împreuna cu Folke Filbyter, tot datorită mâinii stângi a bunicului, care pe urmă, cu buzele crăpate și cu vârfurile degetelor ciocănind în tăblia patului, mâna calul flocos al lui Folke Filbyter la pas și la galop prin pădurile din Tived, urmărindu-l pe nepotul răpit de apostolul Iacob. Mama ne aducea mâncarea pe o tavă mare, cromată, pentru ca literatura să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de rost. Dacă împrejurările o vor permite, voi povesti mai pe urmă cum am dobândit această înșiruire de cuvinte. Nu e puțin lucru, a spus doctorul. Nu, i-am răspuns eu. E o carte fără pereche. în timp ce mă asculta, își ciocănea dinții cu unghia. Se auzea răsunetul surd dinăuntrul craniului. Și am văzut cum își nota ceva cu stiloul pe care-l ținea în mâna dreaptă. Poate a scris cuvintele „Biblia lui Doré“. Ca pe un lucru de care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să nu poată ajunge la ea. Dar statuia de tablă a avut voie s-o păstreze. El a desfăcut-o și în felul acesta a obținut două bucăți de tablă, fața și spatele lui Iisus Hristos, pe care le-a ciocănit cu ciocanul lui Manfred până le-a aplatizat cu totul. Desenul colorat al lui Doré e distrus în întregime. Micul Manfred spune că va face din bucățile de metal lingură de dat la știucă. Ar fi trebuit să înțeleg că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
la închidere, deși nu bea mai mult ca alții: cădea câte două trei ceasuri într-o somnolență, după care se scula și începea să măsoare, cu pași caraghioși de copil care învață mersul, sălița de la polițele cu sticle până-n prag, ciocănind sonor în tejghea cu paftaua inelului de pe degetul mâinii stângi. Ai văzut ce mi-a făcut Rasputin? întreba, dacă te prindea cu ochii pe el. Nikolai ajunsese așa după unsprezece ani de pușcărie în Transnistria, înnebunit de șocurile electrice, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se spargă. Nu atât din pricina scării urcate în grabă, ci a... emoției care mă copleșise. Doamne, ce surpriză pe Mihaela când m-o vedea. Și cum va sări în sus de bucurie, auzind că-i propun să ne căsătorim... Am ciocănit discret, cu răsuflarea tăiată. Ușa se desfăcu îndărăt, iar în deschizătură se ivi capul iubitei mele. ― Bună ziua, draga mea... N-am îndrăznit să-i spun Aimée din capul locului. Ea s-a tras brusc înapoi, slobozind un țipăt. Ce însemna
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Pățania, prin ridicolul la care mă expusesem, îmi muie ca prin farmec îndîrjirea. Am coborât scara încet, treaptă cu treaptă, și chiar, am avut poftă să râd puțin de ridicola întîmplare. Asta îmi produsese o destindere reconfortantă a nervilor. Am ciocănit sfios la ușa Mihaelei, adică exact invers de cum procedasem la etajul cu bucluc. Chiar Mihaela mi-a deschis fără să se arate surprinsă de vizita mea. Învăța pesemne, am văzut pe masă un vraf de cărți și caiete. (M-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mesagerii din partea altor clanuri. Au sosit atât de mulți vizitatori? De ce n-ați venit să-mi spuneți? — Spuseserăți că doreați să vă odihniți pe ziua de azi și n-am vrut să vă deranjăm, stăpâne. Trasând cercuri cu degetele și ciocănindu-și genunchii, Nobuo îi privi cu un dezinteres înfumurat: — Mda, bine. Dar voi patru trebuie să luați masa de seară cu mine. Vom bea și puțin sake. Vasalii superiori se uitară unii la alții, părând cam jenați. Vă împiedică ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și Carol. O tânără de doar nouăsprezece ani consumase până la această vârstă fragedă o cantitate atât de mare de bere Lamot, încât se trezise la St Simon cu o sumedenie de lucruri interesante de povestit. După doar câteva săptămâni, fusese ciocănită de un membru ocazional al grupului, un fost oțelar velș mic de statură, dar teribil de arătos. Scena stârnise rumoare și provocase numeroase discuții în pauzele de cafea, dat fiind că grupul se împărțise în tabere rivale ce se acuzau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
auzi o bătaie ușoară. Nu răspunse nimeni, deoarece atât directorul, cât și Teleferic erau morți. Bătaia se repetă, ceva mai puternică. - Domnule director... se auzi o voce slabă, de fată. Nimic, așa cum am mai spus-o. - Domnule director... repetă vocea, ciocănind în același timp încetișor, cu teamă. Ușa se întredeschise, scârțâind, ceea ce o făcu pe biata fată să rostogolească un țipăt abia auzit. În această clipă directorul învie, nemulțumit. Cineva îl deranjase. - De ce mă deranjați? Cine e? întrebă el, buimac, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mare, luminând vag fețele celor din primele rânduri, albe, triste chipuri, prelungi, de necuprins instantanee ale părerii de rău. Angestaitn, uimit și el de atotputernicul nimic care se auzea, făcu prima mișcare și părăsi pianul, apropindu-se de microfonul principal. Apoi ciocăni de două ori în el, pentru a se asigura că merge. - Mhm, bună seara... făcu el. Prezența voastră care ne uimește binevenită este sperăm că în număr atât de mare, piesa noastră intitulată, v-a plăcut, suntem fericiți cu sprijinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că va fi simplu: voi întreba și oamenii îmi vor spune „ia-o la dreapta, apoi la stânga, mergi zece pași și vei găsi la rădăcina copacului din vârful dealului exact ceea ce cauți”... Numai că n-a fost chiar așa. Am ciocănit la ușă și apoi am intrat în încăperea clădirii principale, unde se aflau câteva persoane, într-un fel de adunare. Toți ochii s-au îndreptat spre mine. Eu mă numesc Hoinarul, i-am anunțat, folosind porecla datorită căreia jucasem jocul
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
înfipsesem odată într-un copac sau în mai știu eu ce, îi juca lama, închizându-se mereu, îmi era frică să nu mă tai la deget, mă chinuiam, deci, să-l repar, însă cărămida nu era destul de tare, degeaba tot ciocăneam nitul, în afară de faptul că mi-am murdărit mâna și pantalonii de uniformă, n-am reușit nimic. După-amiezile, poteca era neumblată, stăteam acolo de vreo juma’ de oră și numai pe nea Miki l-am văzut mergând spre cișmea, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un sunet, și atunci bătrânul a pornit-o spre bancă și s-a oprit în fața noastră, dă-mi-l înapoi, a spus, să-mi dai acordeonul înapoi, și a întins bastonul alb spre acordeon de parcă ar fi vrut să-l ciocănească cu el, dar Prodan a apucat capătul bastonului și l-a smuls din mâna bătrânului, acest instrument nu vă mai aparține, a zis, tatăl meu l-a câștigat cinstit, nu trebuia să jucați table cu el, a zis, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am aplicat o lovitură de ciocan, au făcut la fel și ceilalți, peretele era moale, abia ce-l atingeam cu ciocanul, se desprindeau din el grunji cât pumnul, pământul lucea unsuros, de mă apucase greața, dar am continuat să-l ciocănesc, și deodată am auzit un pocnet, și atunci m-am uitat și am văzut cum cade un bulgăre strălucitor pe jos, m-am aplecat, l-am ridicat, era întocmai ca acela pe care mi-l arătase Zsolt, m-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
secretarul a plecat de lângă noi, a fugit direct la pupitru și i-a pus dinainte mapa legată în piele bordo, așa că am știut c-ăsta trebuie să fie tovarășul Bherekméri. Atunci tovarășul Bherekméri s-a postat la pupitru și a ciocănit cu degetul arătător în microfon și a spus că salută cu drag tovarășele și tovarășii îndoliați de față, și le cere permisiunea să spună câteva cuvinte despre bunicul meu, tovarășul secretar, pe care orașul îl consideră mortul său personal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gonea pe un cal fără frâu, un altul se bălăbănea pe o vacă, altul pe un măgar; alții mișunau pe jos iuți și neastâmpărați, agățându-se de cozile și coarnele animalelor călărite de către semenii lor. Unii suflau în cornuri, alții ciocăneau în niște cupe, unii erau înarmați cu țăpoaie, alții cu furci. Unul dintre ei , care părea să fie căpetenia avea un pântec enorm și un cap mare și rotund, el călărea o broască șestoasă care o apuca când într-o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
început, într-adevăr, să-mi fac mari probleme din cauza banilor. Mi-am scos portofelul și am început să-mi răsfoiesc cărțile de credit și cecurile de călătorie. Deocamdată, nu mai am nici un ban. Ceea ce e cu adevărat îngrijorător. Cineva a ciocănit la ușă și am sărit în picioare. Un tânăr negru de o eleganță imposibilă a tăiat-o în camera mea ținând în mână câteva pungi de plastic. — Pe pat, domnule? m-a întrebat el. — Da. Nu, făcui eu. Nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pierd, sunt inconsolabilă, când câștig, mă bucur nebunește. Dar ce facem atunci când îi pierdem pe cei iubiți? Ne fabricăm alte jucării de alinare: eventual paradisul, de unde ei ne veghează mai departe, ori reîncarnarea lor într-o vrăbiuță care vine să ciocăne zilnic la geam, într-un fluturaș insis tent care, în plină iarnă, îți intră pe geam, sau în vreun pisicuț străin care cunoaște fiecare colț al casei. — Crezi că mântuirea prin faptele bune e tot o iluzie? — Dalai Lama a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
dar nu îndrăzni să-l întrebe ce s-a întâmplat, crezu că este din cauza oboselii și mai știa că are probleme cu inima. Strânse dosarele de pe birou, le așeză într-un dulap, își luă geanta și, înainte de a pleca ciocăni la ușa primarului să-i spună că pleacă. Deschise ușa și îl surprinse cu capul între mâini, aplecat, pe birou. - Domnule primar, nu vă simțiți bine? îl întrebă Frusina. - Nu, Frusina, mă simt cam obosit și prins cu multe griji
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
îi scotea ochii abaștri în evidență, o cămașă bleu și o cravată albastră cu picățele albe. Arăta foarte bine. Când intră în curtea lui Gheorghe parcă era prințul din poveste care venise cu pantoful Cenușăresei în mână, s-o pețească. Ciocăni la ușă și îi deschise chiar Frusina care și ea arăta foarte bine: era îmbrăcată într-o rochie cu flori de toamnă crizanteme galbene- strânsă în talie și largă spre poale, cu jupon și două rânduri de volane, că așa
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
dietelor prostituția din suflet e valută forte în talpa ideii arde bătătura cum aburc pe acel pisc din adâncu-mi pe versanți cu tăiș spre abis mai aștept să vină un secol uituc vom reînvăța că toate ușile se deschid întâi ciocănind ușor apoi cu mâna capul deține altă întrebuințare în lumea de drept a celor drepți și vom afla cândva că nu e totuna să ne omorâm timpul ori să ne lăsăm uciși de el Mioara BĂLUȚĂ nevăzute... din om în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
judecați singuri... Am să vă traduc... Ascultați cu atenție, le ceru el solemn și își puse degetul arătător pe unul dintre documente, pregătindu-se să citească. Ticu își întoarse pentru o clipă capul spre nevastă-sa și tuși cu tâlc, ciocănindu-și discret tâmpla cu degetul. ..."În numele comuniștilor italieni și a solidarității muncitorești internaționale... vă solicităm, dragi tovarăși români... să revedeți cu toată seriozitatea și responsabilitatea... cazul tovarășului Lucrețiu Pătrășcanu, personalitate marcantă a mișcării comuniste și muncitorești internaționale... Fiind convinși că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
imaginîndu-și sentimentul de abandon, de trădare pe care cu siguranță el Îl trăia. Încercă să pună capăt supliciului făcînd energic stînga-mprejur pentru a se Întoarce În cameră. Își luă holsterul, Îl pregăti, strecură arma Înăuntru și ieși, cu privirea inexpresivă. Ciocăni aproape violent la ușa camerei lui Fersen, iar cînd acesta se ivi, mirat, nici măcar nu-i lăsă timp să deschidă gura. - Avem treabă, te aștept jos. Se răsuci imediat pe călcîie. Lucas se feri la timp de cosița grea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]