KorAP: Find »[drukola/base=cizmă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...59 60 61 ...131 >

3,264 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

se zbate Între plâns și nepricepere: cum să i le dau, eu ei, când sunt ale ei; pe picioarele ei - uite-le! Faine, cum zice domnișoara Tuza. Știam eu de ce. Stă pe scaun, le Întinde spre mine. Picioarele ei cu cizmele ei roșii. Le iau pe sub călcâie, mă uit la ele, clatin din cap, dau să le despart - Bălana și le ia Înapoi, se ridică de pe scaun, Își apasă dosurile palmelor pe obraji: - Da ci tu faci? Nu se face, ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
trage ciubotele din picioare! Și dă-mi o coșâlcă, ceva, ori două, că nu strică! Ș-on fanar să-mi dai... - Da tu ești premare, Iacobe, nu să cade să..., protestează Mătușa Domnica, opintindu-se la buza prispei, la scosul cizmelor. Că ce-ai să raportezi tu, mâne, când te-or căta, de să le raportezi? Ce-ai să dai raportu, cu datoria ta de premare al comunei? - Mâne-a fi mâne, acuma-i noapte neagră și mi s-o făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
o șterge din loc. Ba parcă... Ba da. Da. Bărbatul cu păr alb-alb, Îmbrăcat În bluză albă, cu mâneci scurte - dar eu cunosc bluza asta! - cu pantaloni negri, din piele-de-drac - cunosc, din fotografii și pantalonii, Însă le șade rău fără cizmele cunoscute tot de-acolo, negre, lucioase, cu pinteni sclipitori, zornăitori; le șade rău pantalonilor așa, Însoțiți de un fel de cizme (le spun cizme, fiindcă au, totuși, carâmbi), dar parcă nu din piele, ci parcă din pânză de cort și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
eu cunosc bluza asta! - cu pantaloni negri, din piele-de-drac - cunosc, din fotografii și pantalonii, Însă le șade rău fără cizmele cunoscute tot de-acolo, negre, lucioase, cu pinteni sclipitori, zornăitori; le șade rău pantalonilor așa, Însoțiți de un fel de cizme (le spun cizme, fiindcă au, totuși, carâmbi), dar parcă nu din piele, ci parcă din pânză de cort și nu negre, ci kaki, ca pânza... Bărbatul care străbate curtea, se apropie de scara calidorului, șovăitor, cu buzele strânse, ca să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
asta! - cu pantaloni negri, din piele-de-drac - cunosc, din fotografii și pantalonii, Însă le șade rău fără cizmele cunoscute tot de-acolo, negre, lucioase, cu pinteni sclipitori, zornăitori; le șade rău pantalonilor așa, Însoțiți de un fel de cizme (le spun cizme, fiindcă au, totuși, carâmbi), dar parcă nu din piele, ci parcă din pânză de cort și nu negre, ci kaki, ca pânza... Bărbatul care străbate curtea, se apropie de scara calidorului, șovăitor, cu buzele strânse, ca să nu-i tremure din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
unii, dar pe tata nimeni nu-l bate. Apoi tata, În carte, nu trântea crucea În mijlocul curții și n-o spărgea cu toporul; n-o stropea cu gaz și nu-i dădea foc. Și nu dansa, gol pân-la brâu, În cizmele lui, rusești, de foaie-de-cort, kaki; și nu se descălța de cizmele de pânză rusească și nu le azvârlea În foc, peste cruce, pe rând; și nu răcnea, dansând gol, desculț, cu o sticlă de vin În mână, cu păru-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
carte, nu trântea crucea În mijlocul curții și n-o spărgea cu toporul; n-o stropea cu gaz și nu-i dădea foc. Și nu dansa, gol pân-la brâu, În cizmele lui, rusești, de foaie-de-cort, kaki; și nu se descălța de cizmele de pânză rusească și nu le azvârlea În foc, peste cruce, pe rând; și nu răcnea, dansând gol, desculț, cu o sticlă de vin În mână, cu păru-n ochi, cu ochii albi. Oamenii mari sunt niște mari tâlhari, tâlhari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
frig, de tristețe: nu mai sunt orfănel. Întorcându-se, tata m-a părăsit. Așa că stau În coridor. Orfănel și singurel (numai cu chelcica pi el, ar zice Moș Iacob, dacă mi-ar auzi gândurile). Și tremur. Sunt bine Îmbrăcat, am cizme Îmblănite, căciula mi-e trasă până peste ochi - dar tremur de frigul de azi. În mijlocul curții, acolo unde astă-toamnă a fost Rugul Crucii și, cu mulți ani Înainte Rugul Cărții, arde acum un foc cinstit, cu lemne cinstite, topind cinstit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ta, hoholule? - Pentru mine nu există nici Ruși, nici Ucraineni... - Ce spui tu, străine!? Ofițerul izbucnește În râs. Grabenko se uită la el, Încruntat, furios și În același timp, umil. - Nu te jura, te cred, te cred!, continuă tata. Pentru cizmele cu care ți-ai Încălțat capul, oamenii se Împart, curat, În bolșevici și antibolșevici - cale de mijloc nu există! - Vezi c-ai Învățat lecția, bolșevicule?!, rânjește bivolul de Grabenko. Ce, -ți pare rău că azi n-ai avut cu cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Grecului Își are sediul În Încălțări - cum Îi spune În grecește la opinca voastră helenică? Unchiul-văr nu merge În același pas cu mine. - De unde să știu? Nu știu grecește, nu-s grec, n-am purtat...opinci. Noi, bărbații umblam În cizme, femeile noastre În botine. - În cizme - vara? - Și vara. Noi eram Încălțați, domnule, nu desculți, ca alde Popescu-al lui Holban din Chiștelnița! Dar de ce mă-ntrebi? Încă nu știu, limpede; o să aflu. - Așa?, zic. S-ar prea putea ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
cum Îi spune În grecește la opinca voastră helenică? Unchiul-văr nu merge În același pas cu mine. - De unde să știu? Nu știu grecește, nu-s grec, n-am purtat...opinci. Noi, bărbații umblam În cizme, femeile noastre În botine. - În cizme - vara? - Și vara. Noi eram Încălțați, domnule, nu desculți, ca alde Popescu-al lui Holban din Chiștelnița! Dar de ce mă-ntrebi? Încă nu știu, limpede; o să aflu. - Așa?, zic. S-ar prea putea ca adevăratul motiv al fugii bunicii de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Duhoarea. Familiei. - Ce duhoa...? Dar cum Îndrăznești? Ce vrei să spui: ce miros avea familia noastră? - De avere-și-de-considerație, nu? Bunica avea odoratul normal, n-a mai suportat... - Ce n-a mai suportat? Ce duhoare? - De picioare, domnule. Vara, domnule. În cizme - domnule. Pauză. L-am făcut praf. L-am lichidat. Cam prea ușor. Ce bun aș fi fost eu, În arhanghel apărător al românimii-românești - Împotriva străinismului Înstrăinant, alogenic și antidacoromân. Dar Grecoteiul nu se lasă, nu se lasă: - De unde știi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
aș fi fost eu, În arhanghel apărător al românimii-românești - Împotriva străinismului Înstrăinant, alogenic și antidacoromân. Dar Grecoteiul nu se lasă, nu se lasă: - De unde știi că ne puțeau picioarele? Ți-a spus bunicu-tău, Popescu? Care știa de pe când ne pupa cizmele? Ce spuneam! Ne-românul, străinul-hainul vine pe capul nostru, românesc, desculț și cu traista-n băț (dacă-l avea și pe acela), iar după câțiva ani, uite-l Încălțat și călărindu-l pe biet-Român-săracul! Ba chiar silindu-l să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
spuneam! Ne-românul, străinul-hainul vine pe capul nostru, românesc, desculț și cu traista-n băț (dacă-l avea și pe acela), iar după câțiva ani, uite-l Încălțat și călărindu-l pe biet-Român-săracul! Ba chiar silindu-l să-i pupe cizmele - lui, veneticului, lipitorii-satului! Ce bun, ce bun aș fi fost eu, cuzist; sau legionar - dar n-a fost să fie, deși Îndeplineam toate condițiile, Începând cu cele „interioare”, de sânge: sunt greco-macedo-polono-popesc; continuând cu cele... exterioare, ca să le spun așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
toate: ce altceva să fi simțit, zis o femeie deșelată de muncă, Îmbătrânită Înainte de vreme, Îmbrăcată totdeauna În negru și desculță, bărbatului ei care și pe căldurile cele mai grozave se purta cu tunica lui redingotată, Încheiată la gât, cu cizme Înalte și pălărie - neagră și ea? Din punctul meu de vedere, egoist, Mătușa Domnica n-a prea existat. De la ea n-am Învățat nimic, niciodată; măcar numele unei flori, măcar obiceiurile unei insecte. Toată știința ei mie Împărtășită În fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

ei nu fusese supus ravagiilor nașterii. Deocamdată. Alison avea picioare subțiri, deși puțin cam mai scurte decât i-ar fi plăcut, dar în legătură cu chestia asta chiar nu avea ce să facă. Decât să poarte tot timpul tocuri înalte. Până și cizmele ei de cauciuc aveau toc. Ochii căprui erau blânzi și migdalați. În mod clar, ochii erau detaliul cel mai seducător al trupului ei. Mai ales că erau bordați de niște gene obscen de lungi și de întunecate, care nu aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

el nu le dădea voie și nu-i primea ca oaspeți. Primul lucru pe care l-a observat a fost cenușiul murdar al uniformelor pline de sudoare și de praf, agresivitatea metalică a puștilor și mitralierelor și mirosul crud al cizmelor și curelelor. Apoi privirea i-a căzut, uimită, asupra bărbatului înalt cu jaique albastru și turbanul în dezordine. îl recunoscuse pe Mubarrak-ben-Sad, imohag ce făcea parte din „Poporul Lăncii“, unul dintre cei mai pricepuți și conștiincioși căutători de urme din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
flăcăul, nevenindu-i să creadă. — Să te dezbraci - apoi ținti spre celălalt. Și tu. Șovăiră. încercară să protesteze, dar era atâta forță în glasul targuí-ului, încât înțeleseră că nu au altă soluție și începură să-și scoată încet uniformele. — Și cizmele... Lăsară lucrurile în fața lui Gacel, care le luă cu o mână și le aruncă în partea din spate a mașinii. Se urcă, se așeză și făcu un gest cu capul spre Razman. — A ieșit luna, spuse. Haide! Locotenentul își privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
în schimb, o să-ți dăm alte lucruri bune și o să facem ca viața în Sahara să fie mai ușoară, atât de ușoară, că n-o să mai ai nevoie de acele obiceiuri...“ Locotenentul medită câteva clipe cu capul plecat, privindu-și cizmele, ca și cum s-ar fi simțit vinovat, și, ridicând din umeri, așezat cum era pe treapta jeepului, încuviință. — Ai dreptate... Ar fi trebuit să ți se spună toate astea, dar suntem o țară tânără, care de-abia și-a cucerit independența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
de a respecta niște tradiții învechite ce nu mai reprezentau nimic pentru nimeni. Laila! Un fior, ca un curent de apă înghețată, îi străbătu șira spinării când și-o imagină în puterea acelor bărbați cu uniforme murdare, centiroane groase și cizme rău mirositoare. își aminti de fețele lor când îl amenințau cu armele la intrarea jaimei sale, de mizeria campamentului lor, de despotismul cu care-i tratau pe beduini în El-Akab și, cu toate că încercă în fel și chip să se stăpânească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
de pe masă, dar se opri când zări silueta locotenentului Razman profilându-se în lumina orbitoare de afară. Pe jumătate gol cum se afla, făcu un efort să-și mențină aerul marțial, luă poziție de drepți, salutând și ciocnindu-și tocurile cizmelor, ceea ce păru cu adevărat ridicol, cu toate că pe figura locotenentului se vedea clar că nu avea dispoziția necesară să sesizeze comicul situației, și când ochii i se obișnuiră cu penumbra încăperii, se apropie de fereastră, deschise obloanele și arătă cu cravașa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409

întârziere de aproape două săptămâni față de dată stabilită de ea. De două săptămâni, Mirela stătea ca pe ghimpi, cu foamea-n gât, dar s-ar fi cuvenit să remarce că doamna Petronela își schimbase costumația și arăta mai tânără în cizmele și pantalonii și geaca aia de piele neagră ce-i puneau în valoare o siluetă de puștancă. Lucea pielea pe ea de părea unsă cu smoală, și tot cu părul ăla vopsit roșu și sculat, geluit, de-ai fi zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

strigăturile tradiționale. Mi-am croit drum Încet prin mulțime. Un cuplu goth, unul dintre cele mai reușite pe care le-am văzut de ceva vreme, a trecut pe lângă mine: amândoi erau perfect identici, purtând haine negre lungi și unduitoare și cizme cu tocuri Înalte. Bărbatul avea o pălărie Înaltă, tot neagră, iar femeia, un șir de pene Întunecate În jurul gâtului subțire. Pielea le era albă de parcă muriseră. În Camden, ți-e dat să vezi orice. Inclusiv obișnuitele găști de tineri pierzând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

de cult, Își croiră drum printre numeroșii vizitatori și puseră mâna pe Djamaledin, pe care-l despuiară de tot ce poseda, Înainte de a-l târî, pe jumătate gol, până la frontieră. În acea zi, În sanctuar, Manuscrisul de la Samarkand dispăru sub cizmele soldaților șahului. Fără să se oprească, Rochefort se ridică, se lipi cu spatele de perete, Își Încrucișă brațele, o postură care-i plăcea. — Djamaledin era În viață, Însă bolnav și mai ales scandalizat că atâția vizitatori, care-l ascultau, totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
textul ultimatumului, apoi amintește sprijinul acordat de Londra țarului, Înainte de a anunța decizia guvernului său: să nu se opună, să accepte ultimatumul, să-l concedieze pe american; să revină, Într-un cuvânt, sub tutela Marilor Puteri, În loc să fie zdrobiți sub cizmele acestora. Pentru a Încerca să evite lucrul cel mai rău, el are nevoie de un mandat clar; pune, așadar, problema Încrederii, amintindu-le deputaților că ultimatumul expiră la prânz, că timpul e măsurat și că dezbaterile nu se pot eterniza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]