1,633 matches
-
înfigea ciocul. O felină mică stătea chiar sub globul ocular, inofensivă. Mai jos, un câine și un homar păreau gata, cel dintâi să-și înfigă colții în ochi, dar fără să-l rănească, iar al doilea, să-l ciupească cu cleștii lui puternici, dar fără să-l atingă. Din mijlocul ochiului ieșea, ca pe o poartă, un mic satir ce cânta din trei ancii lungi. — Obiectivul tău e simplu, soldatule, zise un glas; Antonius îl recunoscu pe Valerius Mucrus, pater. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înarmați sau a bărbatului mascat din spatele său. Rămase nemișcat, mânios pe el însuși. El era vinovat că nu putea să înainteze. Nimeni nu-l împiedica să ajungă la altar - doar neputința lui. Un nou semn, și omul mascat înfipse un clește în călcâiul lui Antonius. Acesta slobozi un strigăt de durere, apoi un altul. Se ridică și se întoarse spre cei trei bărbați. Simți în stomac o mare căldură, care se urcă spre cap. Mușchii i se încordară, și se năpusti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ale Imperiului. Orice trădare din partea lui avea să fie pedepsită. Adepții cultului mithraic ieșeau din hipogeu. Valerius Mucrus își scoase masca și se îndreptă spre cel care îl torturase toată noaptea pe Antonius, biciuindu-l și rănindu-i picioarele cu cleștii ca să-l oblige să ajungă la altar și să împlinească ritualul; bărbatul își scoase la rându-i masca de corb. — Errius! Cei doi bărbați își strânseră mâinile. — Nu puteam avea un martor mai bun pentru botezul tribunului nostru. 15 Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
teama provocată de zbaterea plămânilor în căutarea aerului îl împiedicase să sară în ajutorul lui Salix. Oare nu fusese îngrozit când gărzile lui Vitellius începuseră să-l bată sau în timpul antrenamentelor cu Hyrpus, când îl chinuiseră loviturile de bici și cleștii? — Povestește-mi despre moarte. Încerc să înving moartea îngrijind bolnavii. E un adversar puternic. Revăzu chipul palid al Velundei pe când o ținea în brațe, moartă. — Moartea... Ce pot eu să-ți spun despre această imensă taină care ne unește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ținu seama de durere și continuă să-și urmărească adversarii. — Și totuși... zise într-o seară Valerius. Stătea pe salteaua de paie și-și privea mâinile, uimit. — Par diferite. Înainte să încep antrenamentul nu erau așa. Parcă ar fi niște clești. Cu mâinile astea, chiar dacă m-ar fi ținut o sută de oameni, aș fi reușit să-l sugrum pe Vitellius. Proculus rămase tăcut; încerca să aprindă lampa. — Cum te simți? îl întrebă în cele din urmă pe Valerius, așezându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ținta predilectă a tridentului rețiarului. Genunchiul și coapsa erau protejate de scut, pe care Valerius îl sprijinise de perete. În timp ce-și așeza ocrea, observă că scutul era îmbrăcat în piele roșie, pe care erau reprezentați cu auriu doi clești ai zeului făurar Vulcanus, unul în partea de sus și celălalt în partea de jos, simetrici și verticali, cu gurile îndreptate una spre alta, înfășurate în ramuri verzi de laur. Flamma își punea pe brațul stâng manșonul din bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
are sub control și flota... L-ar putea ataca pe Vitellius pe mare, la Brundisium, la Tarentum și chiar în Calabria și Lucania. Numai atunci vom putea să intrăm în Italia și să-l strângem pe Vitellius ca într-un clește. Suntem cu toții de acord? Se întoarse spre Antonius, care era în centrul atenției, deoarece până atunci nu spusese nimic. — Suntem cu toții de acord să amânăm intervenția noastră în Italia? Îl privi sfidător pe legat. Antonius continua să tacă. Deodată, înălță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
presezi Îndelung o propoziție care se tot ridică, ștergi o alta c-o cîrpă specială pentru verbe prăfuite din piele de căprioară, ungi cu ulei pentru mașini de cusut un lagăr ruginit pe care s-a-nțepenit un personaj secundar, tragi cu cleștele o descriere, smulgi un pom, desparți cu ferăstrăul o enumerare, În trei, renunțînd la un termen, pe urmă la toți, regula spune că mai mult scurtezi decît adaugi, cînd nu se Întîmplă invers. Și ce-o să faceți cu banii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
asta se ivește psihiatrul Închisorii care vorbește În stil pizzicato de pe-o casetă video și-i clar tulburat mintal, singurul moment de umor, cred că nu-i aparține lui Stone, iar McClusky, magistral interpretat de Tommy Lee, are un clește cu care ține la respect deținuții mai turbulenți, de nas, un cleștișor de stomatolog amator, firesc În mîna unui director, și faptul că nimeni nu scapă de acidul sulfuric al filmului toți sînt prezentați ca-n priza directă a realității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
există un sistem mental mult mai normal conform căruia torționarul va fi speriat, izolat, electrificat, topit În ulei, așezat În menghină, În acid, În hîrdău, i se vor dezarticula falangele și i se vor smulge limba, ochii și urechile cu cleștele de cuie, cu voie bună, creștinii care-au suferit prin Închisorile patriei iar acum strîng mîinile gîzilor Îmi provoacă repulsie. Ba chiar frică, deși sînt o ființă oarecum religioasă. Nu văd Însă de ce religia ar Împiedica trasul popular pe roată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu un șemineu uriaș și două ferăstruici prin care nu se vede nimic, nici măcar contesa. Urmează apartamentul contelui, mult mai mare, unde-s expuse ordonat instrumente de tortură, cam aceleași ca la noi, mă Înviorez, Încă un punct comun, securi, clești, ciocane, căști prevăzute cu țepi În interior, care se strîngeau cu șuruburi pe capul osînditului pînă ce acesta spunea ceva, foarfeci, cuțite de diferite dimensiuni, un ferăstrău, bile, mese de elongație și o ghilotină mică, toate autentice, uzate, le privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sau măritată. Chiar și cele mai coapte își dădeau coate...Nenea Jănel, însă, nu avea ochi nici pentru una. Nici pentru Ilincuța, frumoasa satului. Nu privea în altă parte decât în cărbunii din vatra foiului și la fierul înroșit din clește. Atât! Si anii treceau, dar nenea Jănel nu avea de gând să se însoare... Nu ne-ai spus, însă, unde o fost nenea Jănel în jumătatea ceea de an. l-a oprit din povestit Ion Cotman cel tăcut. Să știi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
În acest timp, m-am trezit că cineva mă zgâlțâie de umăr... Am Înlemnit! „Pe lângă faptul că am fost rănit, am ajuns și prizonier!” - mi-a fulgerat prin minte. Instinctiv, am vrut să apuc automatul, dar o mână ca un clește m-a oprit... „Fii calm, frate! Te-au lovit? Unde? Te poți mișca vreun pic?... ― Cine era? - a Întrebat Despina șoptit. ― Pe om Îl ai În fața ta, Despi - a răspuns Petrică, tot În șoaptă... Toți și-au Îndreptat privirea spre
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
creată de iminenta capturare de către inamic”... „Cu noi ce se va Întâmpla, domnule profesor?” - l-am Întrebat. ― Doamne, Doamne, prin ce au trecut, bieții oameni - i-a căinat Elena. Profesorul a continuat: ― „Să sperăm că noi am rămas În afara brațelor cleștelui rusesc și ne vom putea salva”. - a Încercat el să mă liniștească. Telefonul a sunat din nou. „Domnule profesor, sunteți chemat la telefon” - l-a anunțat telefonistul. De această dată, la celălalt capăt al firului se afla colonelul, care de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fericire și a apărut Crabul-de-plastic zâmbitor, care i-a spus copilului, cu vocea lui tati: - Adu mai aproape, te rog, păpușica, să o văd mai bine!... Dar Crabul-de-plastic l-a păcălit pe copil și a luat-o pe Mihaela-Cosânzeana între cleștii lui mari. S-au dus în camera cealaltă și a luat-o acolo de soție. - Vino la mine înapoi! striga, îndurerat, Dragoș cel mic. - Nu, eu mă duc cu Crabul colorat, nu vezi ce frumos îmi zâmbește, mă ține în
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
au dus în camera cealaltă și a luat-o acolo de soție. - Vino la mine înapoi! striga, îndurerat, Dragoș cel mic. - Nu, eu mă duc cu Crabul colorat, nu vezi ce frumos îmi zâmbește, mă ține în brațe sau în clești..., mă rog. - Eu te iubesc! - îi striga Dragoș - Crabul zâmbește pentru că e bucuros că te-a prins în cleștii lui. Vrea să te mănânce!... Vino la mine înapoi, nu merge cu crabul în străfuuunduri... Eu (tati) în tot acest timp
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
cel mic. - Nu, eu mă duc cu Crabul colorat, nu vezi ce frumos îmi zâmbește, mă ține în brațe sau în clești..., mă rog. - Eu te iubesc! - îi striga Dragoș - Crabul zâmbește pentru că e bucuros că te-a prins în cleștii lui. Vrea să te mănânce!... Vino la mine înapoi, nu merge cu crabul în străfuuunduri... Eu (tati) în tot acest timp, mă grăbesc să scriu la calculator tot ce se discută și se întâmplă în cameră. Și, desigur, vorbesc în numele
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
vin cu o altă idee: Crabul-colorat (tot cel care i-o răpise și pe prima iubită) apare și îi oferă 50 de bani, ca să îi dea lui Păpușica. (De fapt, bineînțeles, tati e cel care pune 50 de bani între cleștii Crabului de plastic și îl întreabă pe băiețel dacă nu o vinde cumva pe Mihaela-Cosânzeana.) - Nu, că m-am căsătolit cu ea, răspunde Dragoș-cel-de-3-ani. - Dar îți dau 50 de bani, poți să îți iei bomboane de toți banii ăștia. - Bine
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
fapt, un glob de Crăciun roșu), apoi și fata (o Broască mare, tot din plastic, care scârție). Copilul le ia, cam neîncrezător că a făcut un târg bun. Mihaela-Cosânzeana-a-doua ajunge și ea, contra sumei de 50 de bani, tot între cleștii Crabului, care se retrage cu ea în camera cealaltă... Dragoș-Sebastian începe aceeași curte, pentru a treia oară în seara aceasta... Îi spune Broaștei (Oac-oac) că o iubește, îi face plăcintă specială pentru ea în bucătăria de jucărie. Și suc de
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Acesta e un fel de a spune, Alex, cuvinte meșteșugite, zise mama Inei, cu un ton tolerant. Tu nu vrei să ne superi, dar acum ți-a intrat în cap o idee și nu ți-o putem scoate nici cu cleștele. Fie cum vrei tu, cum vreți voi! Muta asta de Ina de mult nu mai are păreri. Dacă gândiți că nu mai există altă cale... Suntem bucuroși că voi doi vă înțelegeți și că Mihăiță este un copil reușit! Noi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vei înțelege că nu din rea voință sau din alte motive, care ar fi avut darul să impieteze prietenia noastră, nu ți-am scris o perioadă deosebit de lungă. Aș vrea să mă crezi că am fost prinsă ca într-un clește de unele situații ce păreau a fi fără ieșire, la care s-a adăugat și o sarcină deosebit de grea. Acum însă, când un crâmpei de soare s-a revărsat asupra vieții mele, când bunul Dumnezeu s-a îndurat să toarne
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
am mai scos sârmulițele colorate, insignele primite În dar de la alții, fiindcă le spusesem cum se rezolvă problema la aritmetică, avioanele de hârtie pe care erau scrise cuvinte obscene, bărcuțele și alte forme ale jocului de imaginație, șuruburi, cuie, pioneze, clești, pătrățele de tablă, mosoare, sfoară de manelă subtilizată de la atelierul de tâmplărie, nasturi de toate mărimile, briceagul minuscul primit În dar de la unchiul meu din Germania spre disperarea mamei (când l-am pus pe masa aceea inchizitorială, am avut atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu aveau nimic din demnitatea pietrei, dar mai lung, atât de lung, încât capătul i se topea în fumul coborât din coșurile proptite în cer. Dincolo de zid se auzea un alt fel de viață, motostivuitoare, remorci, lanțuri, șenile, benzi transportoare, clești ce apucă, cuptoare ce ard, sudează, concasează, sfărâmă și laminează, curgând și totuși nemișcate, ca în miezul pământului. Petrache trecu pe trotuarul de vizavi, de parcă, stând prea aproape de zidul din prefabricate, ar fi simțit toate astea. Se rezemă de un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de partea cealaltă a mormanului, Pârnaie, Iadeș și Chisăliță priveau cu ochii holbați priveliștea înțesată de șenile, lanțuri, cuve, concasoare scrâșnind, înfigându-se și smulgând, ridicând pulberile și surpând malurile. Iadeș... șopti pierdut cheliosul, simțind că tot alaiul de carcase, clești și elitre năvălește asupră- i. Pârnaie, amintindu-și dintr-odată, se întoarse. Nici țipenie. Trase de portiera caroseriei ruginite, care se smulse cu totul. Din Faraon nu rămăsese decât conserva de stavrid pe care o șterpelise de la masă. Pârnaie se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
își dea hainele la curățat. În timpul sezonului păduchilor, mă roagă pe mine să-i adun păduchii din jurul gâtului. Se scarpină până la sânge la subsuoară. Când prinde creaturile, le zdrobește între dinți. În atelierul ei lucrez cu ace, ață ceruită, sfredele, clești și ciocane. Mai întâi decorez pantoful cu șiraguri de perle, îl incrustez cu pietre, iar apoi ridic talpa pe o pană centrală, ca la un sabot, ceea ce adaugă înălțime doamnei care va purta pantoful. Pe când vine vremea să plec de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]