2,135 matches
-
acum la probă. Trebuie să apară dintr-un moment într-altul. N-ați auzit că rușii dau un bal mare de Revelion? Toată lumea vrea haine noi și nu mai sunt nici măcar trei zile întregi până atunci. Iancu tăcu brusc. Stătea neclintit dinaintea croitorului. Arăta extrem de calm. Apoi vocea lui se auzi din nou urcând de la tonul foarte dezamăgit la foarte sfidător, ca să salte în final la supremul grad al revoltei. În același timp începu să se plimbe cu pași mari de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a veni într-o vizită. Mersese însoțit de Asvadur Avedian, fratele primei sale soții. ținea să cunoască și părerea acestuia. În timpul mesei o privise de câteva ori pe Mariam. Dar asta nu-i schimbase cu nimic prima impresie. Nu-i clintise sufletul. Doar atunci când îi prindea privirea și pleoapele ei cădeau repede, tremurarea aceea de gene i-o simțea în podul palmei, ca și cum ar fi pus mâna pe o pasăre gata-gata să zboare. Înainte de cafea îl întrebase din ochi pe Asvadur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
toți monarhii lumii au fost reprezentați de pictori împreună cu câinii lor. Vă asigur că va ieși un portret deosebit. Acum o să vă rog să luați loc acolo, lângă fereastră. Toinette simți că începe să tremure de enervare. Nici nu se clinti. Ea își dorea acea eșarfă. Numai acea eșarfă. ― Dar știți, într-un fel, constat că modelul acesta din tablou vă seamănă. Oricum, am senzația că o cunosc, deși... ― Nu cred că ați avut plăcerea asta, contesă. Persoana trăiește retrasă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ceafă, un ochi bulbucat și celălalt pătat de albeață, completează fizicul amicului meu. Zaharia nu e prost. Amarnic poate să se mai înșele cineva care judecă omul după înfățișare. El rumegă cuvântul îndelung și-l rostește rar și greu, de neclintit. Îl întreb: „Câți morți ai măsurat și câte coșciuge ai împlinit, ca să-ți ridici casele tale?” Zaharia își dezlipește buzele de carne crudă, rupe ața de scuipat și râde bleg. Tace mereu și rumegă răspunsul. - Dacă s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
își înfigea colții în pantalonii ei negri colanți sau când era târâtă în jos, cu picioarele înainte, pe treptele de piatră ale vreunei instituții.) Am bănuit întotdeauna, trebuie să recunosc, că o interesez din punct de vedere sexual; atitudinea mea neclintită în privința sexului o intriga; într-un fel am devenit și eu unul dintre proiectele ei inconsecvente și mediocre. Am reușit totuși să contrabalansez orice încercare a ei de a-mi asedia castelul trupului și al minții. Dacă Myrna și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să lucrez cu inspectorul McPherson... Zâmbetul politicos dispăru imediat ce sergentul de serviciu Își dădu seama că Logan nu era vreun cetățean. — Vă va fi destul de greu: cuțit În cap. Mimă câteva mișcări de Înjunghiere, iar Logan Încercă să nu se clintească de la locul său. — Sunteți... sergentul consultă un registru de pe birou, răsfoind paginile Înainte și Înapoi până găsi ceea ce căuta. Comisatul McRae? Logan făcu semn că da, fluturându-și legitimația pentru a dovedi acest lucru. — Mda, spuse funcționarul, fără ca vreun mușchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nicholson plânse tot drumul. 26 Raportul legist preliminar sosi imediat după ora șase. Nu era favorabil. Nimic nu-l lega pe Duncan Nicholson de David Reid, cu excepția faptului că fusese cel care-i găsise trupul. Și avea un alibi de neclintit pentru intervalul În care dispăruse Peter Lumley. Insch desfăcuse două dintre calculatoarele În care pretindea Nicholson că-și dosise prada. Se Întorseseră cu portbagajul mașinii de patrulare burdușit de bunuri furate. Părea că Nicholson spune adevărul. Asta Însemna că miza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să nu poată Înțelege mulțimea) următoarea rugă: „Tată Atotstăpînitor, carele ești În ceruri, vino În ajutorul simțurilor mele Înșelate de vedenia pămînteană, dă ochilor mei vedere pătrunzătoare și minții mele ascuțime, ca să mă pot lepăda de vedenia nălucirii, ca să rămîn neclintit În credința Ta și În iubirea mea față de Fiul Tău, MÎntuitorul. Amin!“ Iar Dumnezeu Îi zise: „Urmează-mi sfatul. Oh, credinciosule. Spune-i mulțimii că puterea credinței e mai presus decît vedenia simțurilor, vorbește-le răspicat, să te-audă toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de verzișori, care erau puse într-o plasă mare, cu fermoar din pânză cafenie, cu dungi roșii și cu chipul lui Mickey Cohen imprimat pe el. Mickey zise: — Dacă o trimiți pe Audrey înapoi la mine, ei nu-i voi clinti nici un fir de păr din cap și nici pe tine n-o să te omor încet. Dacă o prind cu tine, nu-ți pot promite milă. Trimite-o înapoi la mine. O afacere ratată de un milion de dolari - și singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Hartshorn. Dudley râse. — N-apuci să trăiești tu ziua aia! Buzz se retrase cu spatele către draperie. — Nu vă repeziți la ușa din dos. Are o bombă. Mickey Cohen zise: — Te rog! Nu poți fugi cu ea! Nu-i voi clinti nici un fir de păr din cap. Buzz dispăru. *** Johnny Stompanato îl aștepta la motel, întins pe pat și ascultând muzică de operă la radio. Buzz lăsă să-i cadă plasa de haine, îi trase fermoarul și scoase de-acolo fișicuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai mic. În februarie, martie, aprilie, era tot Angus Letstone. Tot cu 700 dolari pe lună. În mai apărea pentru prima oară numele lui, Lesley Craig, cu 1250 dolari. Patrii ani! În cei patru ani de când... Contractul cu Winthrop zăcea neclintit pe biroul spațios de stejar. Craig se ridică și se duse la fereastra cu arcada de la colțul camerei. Dedesubt se întindea un bulevard larg, mărginit de copaci; cât vedeai cu ochii străluceau clădiri placate cu marmură. Banii curseseră gârlă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
și ai oamenilor săi lăsau pe drumul lung o linie punctată de urme. Mergeau ca niște vite cuminți, fără cuvinte de prisos. Când ajunseră la podețul numit Doi cedri, samuraiul îl văzu pe Yozō cu părul albit de zăpadă stând neclintit ca o statuie a lui Budha în mijlocul sălbăticiei. Și el avea părul albit de zăpadă. A sosit unchiul dumneavoastră. Samuraiul încuviință din cap, își dădu jos legătura de lemne de pe umeri și o așeză la picioarele lui Yozō. Ca toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nimic, ci că în spatele lor se ascundeau stratageme șirete. Lângă el pe un scăunel stătea, un constructor spaniol adus de la Edo cu încuviințare specială. Spre deosebire de misionar, acesta nu putea sta așezat după rânduiala japoneză. Ceva mai departe, un grămătic sta neclintit cu mâinile pe genunchi și cu privirea pironită drept în față. După ce misionarul tălmăci schimburile îndelungi de saluturi reciproce, discuția intră pe făgașul subiectului principal. În primul rând, lungimea vasului este de optsprezece keni. Lățimea, de cinci keni și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prin care trecuseră pe drumul de la Acapulco la Mexico auzise de existența unui alt japonez, dar nici prin cap nu-i trecuse că avea să-l întâlnească atât de curând și într-un loc atât de neașteptat. Fără să se clintească, omul îl strângea zdravăn de mânecă de parcă ar fi adulmecat izul Japoniei în chipul și în hainele samuraiului. În cele din urmă, dintre buzele întredeschise îi scăpă un soi de geamăt, iar din ochii triști, lacrimi fierbinți i se prelinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai spusese și altă dată: Lumea este cu adevărat... largă! Muntele cel uriaș rămase tot timpul în fața japonezilor câtă vreme coborâră dealul în șir indian, ca niște furnici. Oricât de mult mergeau, tot nu se apropiau de muntele cel uriaș. Neclintit și cufundat în liniște, muntele uriaș scruta parcă lumea oamenilor. Privindu-l samuraiului îi părea din ce în ce mai mult părerile lui Matsuki nu erau decât niște lucruri mărunte. Deja pășea într-o lume care lui Matsuki avea să-i rămână pe veci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ceva cu o voce ascuțită ca de pasăre, dar nici Velasco nu putu desluși ce spunea. Liniște! În clipa aceea, Tanaka își ciuli urechile și-l opri pe Velasco. El singur auzise ceva. În mijlocul arșiței și al tăcerii, toți rămaseră neclintiți cu privirile ațintite către dealuri. Se auzeau pași înăbușiți. Apoi, cu băgare de seamă, dintre buruieni se iți un cap negru. Sângele se prelingea pe chipul ars de soare. Din iarbă se ridicară la unison niște spanioli înarmați. Dădură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
între Ordinul Sfântul Petru și Ordinul Sfântul Pavel în legătură cu mijloacele de propovăduire în Japonia, precum și să hotărască împuternicirea cu care veniseră la Madrid solii japonezi. Câtă vreme glasul lui slab se răspândea în încăperea liniștită, ceilalți episcopi, fără să se clintească, se uitau țintă, cu ochi ca de mort la Velasco și la părintele Valente. — Dacă e să lămurim chestiunea, le explică episcopul confraților săi după ce isprăvi de citit, cu cincisprezece ani în urmă, Papa Clement al VIII-lea a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dintre cele două părți. Episcopii, așezați în linie dreaptă, se sfătuiră în șoaptă cu colegii din stânga și din dreapta și apoi primiră propunerea. În tot acest timp, Velasco i-a privit cu încrederea lui obișnuită, iar părintele iezuit Valente a rămas neclintit cu mâinile împreunate pe genunchi. Auzindu-se strigat, Velasco se ridică arborând dinadins un surâs încrezător. Respectuos, își arătă recunoștința pentru că i se dăduse onoarea de a vorbi despre întâmplările prin care trecuse în Japonia și de a-și spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în care-i vorbea. Suntem japonezi! strigă Tanaka plin de înflăcărare. Suntem soli veniți din Japonia. Trei călugări încercară să-i îndepărteze pe japonezi de palanchin, trăgându-i cu putere. Dar japonezii își înfipseră picioarele în pământ și nu se clintiră cu nici un preț. Va rugăm! cei trei rămaseră fără cuvinte. Zicând acestea, nu-și mai putură stăvili simțămintele care le inundau sufletul și se uitară la Paul al V-lea. Pe buzele celor trei stăteau cuvintele „rugăminte nemijlocită”, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nici nu rosti vreun cuvânt. Dintre toți cei care umpleau bazilica, el era singurul care știa japoneză. Și tot el era singurul care știa ce încercau cei trei oameni să ceară în gura mare. Cu toate acestea, Velasco nu se clinti nici un pic, de parcă ar fi fost stăvilit cu putere de cine știe ce forță. Doar se uita țintă la Papa cel rotofei care stătea liniștit în palanchinul său. Era un bătrân înveșmântat în haine albe, abia ridicându-și degetul împodobit cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
erau umede. Încercam din răsputeri să-mi înăbuș simțămintele care-mi clocoteau în suflet. În clipa aceea am băgat de seamă că în prag stătea cineva. — Ce s-a întâmplat, senior Hasekura? — Senior Tanaka... răspunse el încet fără să se clintească, și-a luat viața. Hasekura rostise aceste cuvinte de parcă ar fi dat de știre ora plecării cine știe unde. Senior Tanaka... și-a luat viața. Rămas în genunchi mă uitam dus pe gânduri la flacăra sfeșnicului din mâna lui. Flacăra se zbătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
urmă poartă a vieții. În tot acest timp, nici supușii, nici Hasekura și Nishi care stăteau în prag n-au încercat să împiedice rugăciunile mele, ci s-au adunat într-un colț al încăperii unde au rămas fără să se clintească. Îndată după aceea, supușii au tăiat din părul și din unghiile stăpânului lor și le-au pus în niște punguțe atârnate la piept. Pe urmă, dând la o parte așternutul plin de sânge au acoperit trupul cu o țesătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cruce și am înfipt-o în movila de pământ. Lumina dimineții poleia crângul. Chiar alături, câțiva copii indieni goi pușcă și cu degetele în gură se uitau la noi uimiți. Nishi se ghemuise la pământ, iar Hasekura stătea drept și neclintit cu ochii închiși. Într-un târziu sosi călare comandantul fortăreței San Juan de Ulúa însoțit de ajutorul său. — Și ei sunt la fel ca indienii, zise el descălecând și ștergându-și sudoareade pe frunte. Cu cât sunt mai primitivi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vis. De-a lungul călătoriei visaseră această priveliște de nenumărate ori. De pe catarg, un matelot chinez arătă înspre o insulă și strigă ceva. Poate le spunea că sosiseră. Poate le arăta Tsukinoura. Cu toții erau cufundați în tăcere și nu se clinteau. Priveau duși pe gânduri priveliștea meleagurilor natale care li se desfășura agale în fața ochilor, fiecare cu amintirile și gândurile sale. Doar valurile se spărgeau de vas cu un clipocit ascuțit pentru ca apoi să se stingă în străluciri ca de cioburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se părea chiar că cei ascunși plecaseră pe furiș să-i înștiințeze pe slujbași. Doar știam bine cât de șireți și de vicleni erau japonezii în astfel de împrejurări. Trecu o bună bucată de vreme. Între timp, nimic nu se clinti, ca și cum totul împrejur ar fi înlemnit în mijlocul tăcerii și al arșiței. Într-un târziu m-am hotărât să cobor la țărm și le-am dat de știre chinezilor despre acest lucru. Jonca nostru începu să se îndrepte încet-încet către doc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]