3,254 matches
-
unui elvețian germanofon expatriat, pe numele său Heinrich Glick, care știa cam ce ar gâdila gusturile străinilor. În timp ce bărcile se apropiau de doc, băieți În uniforme cu longyin-uri verzi asortate Îi Întâmpinară pe oaspeți și le descărcară bagajele cât ai clipi. S-au strigat nume, s-au distribuit numere de căsuțe, iar băieții au și Înșfăcat cheile indicate de care atârna câte o plută ca pentru undiță. Băieții nu primeau ca plată decât bacșișurile generoase lăsate de turiștii vestici, așa că fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
așteptau În apă: crocodili amatori de ronțăit coaste, pești degustători de carne umană, șerpi de apă veninoși și, cei mai periculoși dintre toți, hipopotamii care urăsc oamenii. Camera arătă un prim-plan cu fața fiecăruia dintre concurenți, Înregistrând ochii care clipesc des ai celor fricoși, buzele strânse ale celor curajoși, maxilarul căzut al celor care știu de la Început că sunt condamnați. Bennie empatiza cu ei pentru temerile lor și umilirea publică. Când se scărpinau, se scărpina și el. Când Înghițeau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
prizonier În junglă. Uitați-vă la mine! Știam exact ce simte. De când murisem, mă copleșise același gen de frustrare În alternanță cu disperarea. Imaginați-vă: conștiința Îți e separată de ceilalți printr-o barieră invizibilă care a apărut cât ai clipi din ochi. Iar ochiul a Încetat să mai clipească. Și nici nu o va mai face vreodată. În mintea lui tulburată, Bennie le dădea sfaturi echipelor: rupeți-vă hainele, amestecați-le cu noroi și faceți o bilă din ele - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ce simte. De când murisem, mă copleșise același gen de frustrare În alternanță cu disperarea. Imaginați-vă: conștiința Îți e separată de ceilalți printr-o barieră invizibilă care a apărut cât ai clipi din ochi. Iar ochiul a Încetat să mai clipească. Și nici nu o va mai face vreodată. În mintea lui tulburată, Bennie le dădea sfaturi echipelor: rupeți-vă hainele, amestecați-le cu noroi și faceți o bilă din ele - nu, nu, nu peri de nucă de cocos, nu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
noi despre misterioasa dispariție a celor unsprezece turiști În Myanmar“. Bennie fu uimit că mai erau și alți turiști În aceeași situație ca și ei. Singura diferență: aceia sunt unsprezece, iar ei doisprezece. Stai așa, noi nu suntem decât unsprezece. Clipi des ca să-și alunge ceața din creier. Să fi fost o iluzie optică doar pentru că se gândea numai la asta? Se apropie În fugă de televizor, acoperind ecranul. Dar banda de știri dispăruse. — Ați văzut? strigă el. Loot Îi ordonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
I-a dresat singură, spuse Harry, și a făcut o treabă extraordinară, dacă vreți să știți opinia mea. Folosind tehnici pe care de la tine le-am Învățat, eu și alte mii de elevi ai tăi, adăugă ea cu generozitate și clipi ridicol din pleoape. Harry Îi adresă zâmbetul lui de băiețel timid, dar seducător, și apoi se Întoarse spre cameră: Asta e tot pentru moment. Ne auzim din Mandalay. Cum Îți sună, Saskia? Lush și Topper, sunteți gata de muncă? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
asta se uita Harry. Se lăsase absorbit de lumea aceea și-și simțea și el ochii orbiți de fum, atins de moliile care zburau la Întâmplare, blocat Într-un context care reprezenta Întreaga lume, singura lui existență. Nu poate să clipească de frică să nu piardă vreo milisecundă. Memorează tot ce e de memorat, momentul ăsta, și următorul, și următorul, și tot așa... până când dintr-odată ecranul se face negru și nu mai e nimic de memorat. Era atât de amețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a procedat așa. Tânărul a intrat în spital și cu lacrimi în ochi i-a rugat pe cei de acolo: „O să moară! Vă rog să faceți ceva!“ Am mers și eu cu el. În acel moment Takahashi încă mai trăia. Clipea. După ce l-am coborât din mașină, l-am lăsat întins în fața spitalului. Celălat bărbat se ghemuise pe jos. Eram atât de furioși, încât tot sângele din vene ni se urcase în cap. Nici nu știu cât timp am stat acolo. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe roate. Dar, pentru că este un cumul de originlitate și organizare, ține și de noroc. Sunt multe firme care, chiar dacă se extind, pur și simplu dispar. Muncesc în această firmă de treisprezece ani, însă noi ne-am extins cât ai clipi. Acum avem aproximativ 350 de angajați. La sediul central muncesc în jur de 100, dar... departamentul de care țin eu face planurile de afaceri și produce. Firma se află în Hiro-o. Locuiesc în districtul Edogawa Nishikasai. Acum zece de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o tumoare malignă. Aceasta există în organism și trebuie să o numin „iradiere de rău“. M-a marcat puternic. Nu pot explica exact. Kawai: Cred că asta se întâmplă din cauza faptului că societatea noastră trece peste aceste incidente fără să clipească. De aceea apar tot felul de lucruri. De exemplu, când s-a întâmplat incidentul cu tânărul A, au fost tăiți toți arboii din zona în care copiii s-au ascuns și au făcut rele. M-a enervat această veste. Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
falezei. Cei doi rămaseră locului, încremeniți ca totul în jurul lor. Părea a fi clipa dinaintea Facerii. Păreau a se îndoi că miracolul diurn se va produce și acum, ca în fiecare zi, mereu același și totuși altfel mereu. Ochiul Soarelui clipi, zbucnind din ape. Linia orizontului se demarcă abia acum, despărțind marea și cerul dintr-o masă, până atunci amorfă. La ce te gândești? îl întrebă Carol, așezându se alături de Filip pe un bolovan, scoțându-și bocancii și storcându-și ciorapii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
înfipt în țărână și un singur ochi sticlos în mijlocul feței pătrate, care privea fix și lipsit de expresie. Tulburat de actul magic la care lua parte, precupețul trebuia să stea nemișcat câteva minute, fără să respire, să înghită sau să clipească din ochi, după care, palid și istovit, sughițând de încordare, se ridică buimac cu scaun cu tot, prins cu zgarda de gât. "FRAȚII MORITZ Pictori și fotografi ambulanți" cum sta scris pe rulota cu cai cu care peregrinau dintr-un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
trebuit s-o liniștesc și a trebuit să-i explic ce simțeam. La urmă face și ea: "Cum ai dreptate!" și le privește cu simpatie. Joi. Hamiri îmi aruncă un potop de vorbe. Are ochi frumoși și scânteiați. Pleoapele îi clipesc cu repeziciune și inegal, ai crede aripile unei păsări care ar vrea să-și ție echilibrul pe un băț prea subțire. Apoi se opresc și rămân nemișcate pentru câtăva vreme. După prânz. La poarta cimitirului creștin, un mormânt mic înconjurat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
totdeauna deschisă pentru tine, dar va trebui să te mulțumești cu ce e: câteva capre, pe care unul dintre fiii mei le-a prins într-o baltă de-aici, și fiertură de grâu. înțelegi... nu te așteptam și... Cât ai clipi, răsucindu-se pe loc, Odolgan îi trase câinelui un picior în coaste, trimițându-l de-a berbeleacul, printre schelălăituri, până în iarba de pe marginea drumului. Copila strigă și fugi să-l ajute, dar hunul o împinse la o parte brutal, trântind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Hunul se încordă din tot corpul și scoase gemete înfiorătoare, lungi și înăbușite. Dezgustat, Sebastianus își luă privirea de a scena aceea și, indignat, o privi pe Frediana, care asista, alături de el, la supliciu cu o expresie înghețată, fără să clipească. Dar e oribil! Tu nu poți face asta. Porți la gât o cruce! Nu putem fi mai cruzi decât ei! Ea se răsti deodată: — Taci, romanule! Ai văzut bine de ce sunt ei în stare, nu? Ăștia sunt niște bestii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nebunește - un urlet lung, atroce. Canzianus, în schimb, nu strigă, nici măcar când flăcările îl devorau, și îi lăsă profund dezamăgiți, dar și plini de admirație, pe războinicii ce se găseau adunați în jurul rugului. Balamber asistă la sfârșitul său fără să clipească, așa cum se așteptau de la el, dar plin de amărăciune în suflet pentru moartea unui om de o asemenea valoare. Cântecul celor din vale nu încetă nici măcar un moment. Apoi, când totul se sfârși, o liniște tragică se lăsă în vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
barcagiu de pe Loira în care el are încredere deplină: la nevoie, el o să fie intermediarul vostru. Sebastianus luă cele două pergamente fără să întrebe nimic. în vreme ce comandantul său îi vorbea, căutase să se arate impasibil, dar nu putuse să nu clipească din ochi de câteva ori: „Comes și Prim-consilier“. Etius pronunțase acele două cuvinte, apăsându-le într-un anume mod prin tonul vocii. Un frumos salt în al său cursus honorum, deci, și în primul rând o mare onoare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unei sălcii bătrâne. Multe ore mai târziu, Metronius își trezi, unul câte unul, tovarășii, scuturându-i cu putere. — E cineva lângă colibă, îi șopti lui Sebastianus. Au și torțe. Nechezatul unuia dintre cai se auzi ca o confirmare. Cât ai clipi, cu armele pregătite, se găseau cu toții la liziera copacilor. Maliban, singurul arcaș al grupului, se postă lângă Sebastianus, cu o săgeată deja potrivită în arc. Două siluete purtând torțe înaintau cu precauție prin apă, luminând cu o lucire roșiatică, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe Anianus! Balamber, ce părea sincer bucuros de acea întâlnire, zâmbi din nou. — Nu te teme pentru viața ta, romanule, spuse cu o expresie liniștitoare și înțepătoare totodată. Doar că o să ajungi iarăși să fii prizonierul meu. Sebastianus nici nu clipi. Dindărătul carelor, Vitalius îl anunță că sosea episcopul. Arătând spre mulțimea din piață, Balamber urmă: — Și chiar și oamenii ăștia și-ar putea salva viața, numai să se supună: piața e înconjurată și, la un semn al meu, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
i se făcuse frig, o slăbiciune tot mai mare îl cuprindea; era istovit. Se simți scuturat de brațele copilei: — Femeia aia rea s-a dus. Vorbește-mi, Shudian-gun! Oh, te rog, nu muri! Nu trebuie să mori! Răspunde-mi! El, clipind din pleoape, îi zâmbi: Nu, Go-Bindan, n-o să mor. Dacă tu nu vrei, n-o să mor. Dar nu mă scutura așa. îmi faci rău. Din nou, în tropot de cai în galop, apoi vocile unor războinici hiung-nu. Pași în iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce ți- o port cu bucurie Îmi este cea mai mare bogăție. Aș vrea în ton sărbătoresc Din dorul meu să poți vedea Cât te respect și te iubesc Căci numai tu ești mama mea. Pentru tine-n cer, stelele clipesc, Soarele și luna strălucesc, Ești dragostea din univers Și cântecul cuprins în vers. Pentru tine-s păsările-n zbor Și toate florile- înfloresc Și îți dau parfumul lor. Cu tine-n gând vreau să trăiesc, Măicuța mea, cât te iubesc
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
pe spate, râzând în sinea lui, fără bucurie, de el însuși. Aproape că îl îmbrobodise. Dar nu chiar. O privi lung pe Anrella, cu ochi duri, strălucitori, reflectând. Probabil că nu era prima femeie care-și mințise soțul fără să clipească. Constatarea asta nu făcea realitatea mai ușor de acceptat. Ea nu se uita la el. Își scosese batista și-și ștergea ochii. În cele din urmă, puse batista la o parte și Craig văzu că era momentul să spună ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
și spuse: - Adu-mi, te rog, hainele, Peters. Creierul lui Peters recepționă impactul cererii cu o supunere totală. Omul ieși; Craig avu o imagine mentală a lui, cum cotrobăia într-o debara de haine. Reveni și se opri în prag, clipind sub impulsul unui gând. Era un bărbat scund, în cămașă, cărând în brațe o grămadă de haine. Privi pe deasupra hainelor și rosti posomorât: - Doamne, Bill, nu poți să te ridici încă. Erai încă inconștient acum jumătate de oră când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Anrella Craig. - Corect. Ești soțul meu. Acum coboară treptele astea. - Ești nevasta mea, zise Craig. O vei dovedi dându-mi pistolul și având încredere în mine. Dă-mi-l! Arma fu întinsă atât de repede peste umărul lui încât el clipi la ea, apoi întinse mâna iute, așteptându-se pe jumătate să-i fie retrasă. Dar nu se întâmplă astfel. Degetele lui se strânseră peste ale ei, care se desprinseră. El stătea cu arma în mână, buimăcit de victoria ușoară, simțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
falezei. Cei doi rămaseră locului, încremeniți ca totul în jurul lor. Părea a fi clipa dinaintea Facerii. Păreau a se îndoi că miracolul diurn se va produce și acum, ca în fiecare zi, mereu același și totuși altfel mereu. Ochiul Soarelui clipi, zbucnind din ape. Linia orizontului se demarcă abia acum, despărțind marea și cerul dintr-o masă, până atunci amorfă. La ce te gândești? îl întrebă Carol, așezându se alături de Filip pe un bolovan, scoțându-și bocancii și storcându-și ciorapii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]