1,539 matches
-
prejudecăți epice unii au preferat pe celelalte două următoare din La Medeleni, care se întemeiază, ca și Emile de J. J. Rousseau, pe un program pedagogic de aplicat în cazul lui Dănuț. De pe acum încep să supere locvacitatea și bombasticul, clocotul de cuvinte, verbozitatea monstruoasă, prolixitatea. Dar oricum, veselia aceea clamoroasă, sensuală, suavă câteodată, mai adese grotescă, e și ea expresia unei faze a copilăriei. Portretele temperamentale și fiziologice ale suavei Monica și artemidicei Olguța domină volumul III printr-o prezență
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mazărei naufragiază vorbele boabele stau în păstaie ca școlarii cuminți în bănci ca lotci dovleceii își vâră botul înaintează amurgesc sfeclele ca tapițerii pătrunjelul mărarul. Chiar bulionul produce "incantații": Iată, e curtea udă cu o aromă-n lemne, Octombrie, în clocot cazane de tomate Și umbra în depozit de cherestea te-ndemne Să recunoști în cântec aceste flăcări mate Să recunoști cum fierbe în bulion un suflet, Atât de dulce chipul Mamei între tenebre Cu vocile scăzute în anotimp, în suflet
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Izvorâtă din dorul de țară și din gândul de vindecare a durerilor celor de acasă, poezia sa se nutrește atât din nostalgia trecutului, cât și din aspirația împlinirii idealului național. Din păcate, în autoare vibrează mai mult sonul muzical decât clocotul ideilor și fantezia metaforică, astfel că textele poetice sunt doar un adjuvant al melodiilor pentru care, se pare, au și fost create. Gândurile nobile se văd adesea compromise de prozaismul versificării stângace, realizată într-o manieră narativ-nudă. Câteva sclipiri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286697_a_288026]
-
un cântăreț al damnării luciferice, îngerul căzut în mijlocul semenilor ingrați. Ca un etern romantic, îi blestemă pe parveniți cu hohote de plâns și izbucniri de ură. Titlul cărții din 1995, Cu dragoste, cu patimă, cu ură, indică precis afectul în clocot ca „unealtă de producție” a creației. Poetul va pendula însă între postura de trubadur, atunci când iubește și suferă, și cea de paria ostracizat, când cinismul îi provoacă o irepresibilă revoltă. Retorica disperării și răul secolului, degradarea morală, indiferența la valorile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
Tabloul nu este decît un fragment dintr-o alegorie amplă privitoare la menirea providențială a Franței. Alegoria este slabă, tabloul din interior este Însă remarcabil. Care sînt notele lui? Întîi grandoarea, amplitudinea proporțiilor: prăpastia este adîncă, mugetul lung, sălbatic, grozav, clocotul apei izbite de stînci provoacă o detunare cruntă. Valurile se sparg În aer și stropii scot scîntei. În sensibilitatea veselului Alecsandri apare un sentiment obscur: sentimentul măreției În dezordinea naturii (tema vîrtejului, a dizlocării, a haosului zgomotos). Sublimul Își trage
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mez de noapte s-aude prin tăcere O surdă lovitură, un vaiet de durere, Apoi un zbor de vulturi și urlete hidoase De lupi ce vin să-mparte a victimelor oase, Și straniu, lung, satanic, un hohot ce răsună Ca clocotul de codri cînd cerurile tună. Atunci păstorii sarbezi zăresc din depărtare Ivindu-se pe munte o naltă arătare Ce stă În dreptul lunei cu-o bardă groasă-n mînă... Și pînă-n ziuă urlă dulăii de la stînă. Amar de cine intră prin
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
liric) este o anticipație, o promisiune a călătoriei la care poetul a visat, iarna, În intimitatea cabinetului. * Lui Alecsandri Îi place să iasă și „În faptul zilei”. Contemplația este mai activă, intimitatea cu lunca mai puternică decît oricînd. Materia - În clocotul vitalității - „fură” gîndurile. După un tipar romantic cunoscut, Alecsandri merge În natură ca să viseze. Visurile sînt Întăritoare, natura respiră calm, reveria lunecă grațios deasupra lucrurilor Înfrățite. O nouă reverie a intimității, În mișcarea de data aceasta a naturii, se distinge
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Te prindeam, ochilor, spuneți, ce priveam atunci În zare?” Întîlnirca dintre Ikanok (Konaki) și Înfricoșata Zulnia (Amoriul din prieteșug) se desfășoară Într-un asemănător spațiu de adîncimi Întunecoase: locuri ferite, dosnice. Peisajul este și aici grandios sălbatic, În acord cu clocotul pasiunii: „Munții Înalți pînă la nouri, păraie prin stînci vărsate, Codri cu copaci sălbatici printre petre răsturnate, Prăpăstii peste prăpăstii, adîncimi Întunecoasă, Unde zmeura și fragii și mura cea mai frumoasă Cresc În voie despre oameni, că numai cîte-o potică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de a reinventaria și degaja tezaurul popular din ceața miturilor, l-a captivat pe Dan Deșliu și din alt punct de vedere. El se hrănește cu o strașnică poftă din ritmurile populare: «plugurile cu gliile, zâmbetul cu mistriile, flăcările cu clocotul lacrămile cu hohotul». În același cadru i se integrează și predilecția pentru limbajul ușor arhaizant, a manierei solemn patriarhale cu care se Încheie „uricele” sau cronicele. «Și felurite jivine, nesățioase foarte și haine, s-au fost stârpit de Întristare, de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
e ridicată la Înalte valențe poetice. Acest fel de lozincă Îl vom găsi În poezia lui Maiakovski: «Adevăratul poet ațâță dintr-o scântee focul cunoștințelor limpezi». O banalizare a lozincii, În poezie, bagatelizează efortul creator al clasei muncitoare, cuceririle proletariatului, clocotul vieții noi, socialiste. Și În același timp Îngreunează mult munca poetică a noului cântăreț - poetul din uzină și de pe ogor care caută În versurile confraților săi, o pildă, un Îndemn. Acest Îndemn el nu-l poate găsi Într-o poezie
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de tranziție: ascuțirea din ce În ce mai puternică a luptei de clasă, atât la oraș cât și la sat. (Ă). Prin activitatea sa scriitorul a dărâmat mitul atât de dăunător al gestației Îndelungate necesară creării unei opere de artă. Surprinzând evenimentele pe viu, clocotul desfășurării lor, Petru Dumitriu a demonstrat că tocmai acesta este elementul necesar pentru a face artă. Evoluția prozei sale dovedește limpede că problema centrală a creației artistice rămâne cuprinsă În definiția artei de Cernâșevski: cunoașterea și reproducerea vieții materiale. De la
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din fabrică. (Ă). Ori rămășițele ideologice mic burgheze persită adesea În conștiința unora din scriitorii noștri sub forma unei umbre de neîncredere În forțele noului, sub forma șovăielii În afirmarea lui, ceea ce frânează curajul romancierului de a se azvârli În clocotul vieții și a căuta locurile unde vârtejul este mai puternic. În special patosul revoluționar de care vorbeam lipsește din romanul lui Ion Călugăru. Nu se poate spune ca autorul nu Înfățișează acțiunea comuniștilor, că nu concepe pe noul director - ca
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Iosif, Popp Ferenc, A. Radu, Mircea Zaciu, Dumitru Bărbulescu, Liviu Lenciu, Alecu Ivan-Ghilia, Costachi Anton, Ion Hilă Luca etc; etc; Majoritatea acestora sunt tineri ieșiți din rândurile clasei muncitoare din fabrici și uzine, din școli și institute, de pe ogoare, din clocotul vieții noastre noi. (Ă). Rapoartele, dezbaterile și seminariile, care au avut loc În cadrul consfătuirii, au ridicat și o serie de probleme, strâns legate de viața literară propriu-zisă. (Ă). S-a constatat astfel, că Îndrumarea ideologică pe care au primit-o
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
combătută această tendință nesănătoasă a tinerilor poeți, refuzul lor de a cunoaște mai adânc viața. (Ă). Astfel s-a cuibărit lipsa de modestie În activitatea unor tineri poeți, care au credința că „ascunzându-se” la masa de scris, departe de clocotul vieții, pot Înlocui faptele concrete prin afirmații cât mai generale, prin șabloane, rezumându-se la o „documentare” superficială, de turiști. (Ă). Tendința aceasta proletcultistă, atitudinea ciocoiască față de muncă, față de Însușirea culturii, care s-a manifestat În activitatea lor poetică a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu pas pe inginerul Vancu, nou venit căruia i se va Încredința tocmai sarcina să facă un raport cu privire la chestiunea controversată a tunelului de control, cititorul pătrunde tot mai adânc În viața șantierului, odată cu lupta ce se desfășoară aci În clocotul pasiunilor dezlănțuite. (Ă). Eroii pozitivi din acest roman reprezintă un succes destul de Însemnat, nu numai În comparație cu creația anterioară a lui N.Jianu, dar și cu aceea a altor scriitori ai noștri, chiar fruntași, Toma Dobândă, Vancu, Mladin, Spânu, Rujița, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vreme, care n-au aderat la formula literară oficială. Reprezentanții literaturii noi - caracterizată prin patos social, civic și revoluționar, dublat de dimensiunea demascatoare a războiului și a exploatării sociale din trecut - se exersează Îndeosebi În poezie: D.Corbea - șase volume (Clocot, Răsărit de soare, 16 milioane, 1945, Hrisovul meu, 1947 ș.a.) 6 vol., Eugen Jebeleanu (Ceea ce nu se uită, 1945), Petru Vintilă (Poeme, 1945), Victor Torynopol (Cartea cu sânge, pâine și cocs, 1945), Ștefan Popescu (Se ridică ceața, 1945, Tuturor, 1948
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a rolului maselor În construcția istorică, prin demascarea putreziciunii burgheze și zugrăvirea chipului luminos al luptătorului progresist sau ilegalistului. Autori reprezentativi: Zaharia Stancu (Desculț, Dulăii), AL. Jar (Evadarea, Interogatoriul, Sfârșitul jalbelor ș.a.), Eusebiu Camilar (Negura), Ion Pas (Lanțuri), A.G.Vaida (Clocote), M.Sadoveanu (Nicoară Potcoavă), Camil Petrescu (Un om Între oameni), N.Jianu (Izvorul roșu), Petru Dumitriu (Cronică de familie), Aurel Mihale (Nopți Înfrigurate), H.Zincă (Ultima toamnă) ș.a. Consacrarea oficială, de către stat, a scriitorilor fruntași s-a făcut și prin
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
celelalte și avînd vînt din pupa, ajunse din urmă balena și izbuti s-o harponeze; cel puțin așa pretindea un om de pe catargul corabiei: de la distanță, i se păruse că vede ambarcațiunea, redusă la un punct pe apă, apoi un clocot de spumă strălucitoare, iar după aceea nimic; de unde, ajunseseră la încheierea că balena rănită fugise, tîrîndu-și după ea urmăritorii, cum se-ntîmplă de obicei. Oamenii se arătară destul de îngrijorați, dar deocamdată nu intrară în panică. în, greement fura arborate pavilioanele de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
îl cunoștea pe domnul X. de multă vreme și făcuse chiar afaceri cu el, îi uita mereu numele, trebuind să-l afle în repetate rînduri de la alte persoane atunci cînd voia să-i scrie". Pe tribuna-tanc improvizată în mijlocul pieței în clocot (1989 scenariu perfect), Iliescu vorbea și gesticula în stilul predecesorului său proaspăt suprimat. O voce reuși să spargă totul: nu mai da din mîini! Era, evident, și bășcălia străzii dar și, sigur, teama că previzibilul succesor ar putea moșteni ticuri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
subțire, mută. Care se înclină stînga-dreapta, cum merge atacul lui Poli. Alaltăieri, în tensiunea jocului, mă lipesc ușor de el și facem împreună mișcarea: stînga-dreapta. De-abia după minute bune, mi se adresează: aveți o înclinație specială. Tribuna dă în clocot. Măscările și spurcăciunile lumii în gura ei. Un barosan ras la tîmple, cu cerceluș în stînga, își roade șapca de draci. Stop! Printre rîndurile turbate se strecoară felin o roșcată. Ieșită parcă acum dintr-o paradă a modei. Muțenie generală
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
își roade șapca de draci. Stop! Printre rîndurile turbate se strecoară felin o roșcată. Ieșită parcă acum dintr-o paradă a modei. Muțenie generală. Unde să se-așeze? Barosanul sare ars și-i oferă galant locul. Atît. Galeria își reia clocotul. Cu Mihai Ursachi, la peluza pestriță. Debut absolut: n-a mai fost niciodată aici. Îmi spusese că acceptă, cu o condiție: să nu-l duc la... Oficială; vrea gregaritate pură. La peluză, deci, printre înrăiții obiectului. Îl simt, cu coada
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de vijelie ș-o răpăială de grindină cutremură valea. O pânză mișcătoare de săgeți zbârnâie deasupra pământului, Între cele două puteri. Dar pânza se scurtează. Zidul ce scapără de izbirea săgeților se-mpinge tot mai aproape, tot mai Îngrozitor În clocotul dacilor. Se prăbușesc mulți din oastea romană. Dar șiruri proaspete izvorăsc mereu din pădure, s-ar crede că toți copacii se prefac În oșteni și vin din ce În ce mai mulți, din ce În ce mai Îndârjiți. Iată i aproape, nu-i mai desparte decât o lungime
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
de uha. În secolul al XVIII lea, această supă a fost asociată exclusiv cu peștele, iar în secolul următor, sub influența bucătăriei franceze, uha a devenit o creație culinară rafinată. Într-o cratiță mare, se dă supa de pește în clocot. Se potrivește cu sare și piper. Se adaugă fileurile de pește și se reduce flacăra. Se fierb la foc mic timp de 3-4 minute, până când carnea de pește devine opacă. Se scot cu grijă fileurile din supă și se așază
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
curăță bine burta; împreună cu ciolanele de miel, se opărește în apă clocotită, apoi se lasă la răcit. Se taie burta mărunt și se pune într-o oală mare, împreună cu ciolanele; se acoperă cu multă apă și se fierbe totul în clocote, îndepărtându-se periodic spuma. Se reduce flacăra. Se adaugă usturoiul și se continuă fierberea timp de 1-2 ore; spre final, se adaugă puțină sare grunjoasă. Se ia oala de pe foc; se strecoară supa în altă oală. Se scoate carnea de pe
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
într-o ulcică. Se adaugă oțetul, ca să nu se închege, și se pune la frigider. Între timp, se curăță bine rața. Se pune într-o oală mare, cu tot cu gât, inimă și ficat. Se acoperă cu apă și se dă în clocot. Se îndepărtează spuma și apoi se micșorează flacăra. Se adaugă în supă țelina, pătrunjelul, ceapa, ienibaharul și cuișoarele. Se fierbe la foc mic, circa 2 ore, până când e gata carnea. Se scoate rața și se desprinde carnea de pe oase; se
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]