1,966 matches
-
a moaștelor. În această logică se încadrau, de exemplu, două tinere adepte ale mișcării Martorii lui Iehova. Blonde, filiforme, extrem de timide, nu știau până la ce distanță să se apropie de locul de pelerinaj, așa că preferau să stea departe de turnul- clopotniță de la intrare, împărțind stângaci un fel de broșură naivă și strident colorată, având ca temă sfârșitul lumii. Dar acum asist la o altă scenă, mult mai neobișnuită. Un pastor neoprotestant din Brazilia (sau o biserică charismatică de sorginte sud- americană
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
design spectaculos. Aici la București se simte în aer obsesia extremă a organizării, logica dominantă fiind „totul-să-iasă- bine”, să nu mai aibă presa ce să mai critice. Acum doi-trei ani de zile, încă se mai puteau vedea lumânări arzând lângă clopotnița lui Brâncoveanu, uneori direct pe caldarâm, ceara se topea, forma un fel de râu aprins ce se scurgea apoi direct în vale, spre Piața Unirii. Urmele acestei mici catastrofe erau persistente, vara trecătorii evitau pasta grea și lipicioasă rămasă de la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și radem o bere”, apoi face un gest scurt cu palma, ca și cum ar fi tăiat capătul microfonului. Cameramanii, reporterii, băieții de la carele de transmisie se cunosc toți între ei, au format un fel de careu al lor, nu departe de clopotnița din capul Dealului. Râd, fumează, beau cafea, ceai, cred că mai trag și câte un șnaps pentru încălzire. De jur împrejur, multe caserole de plastic cu urme grase de sarmale, evidentă solidaritate de breaslă. Nu știu dacă mai era nevoie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și deșarte ambiții. Biserica cea mai reprezentativă și bine compusă a arhitectului I.D. Traianescu din Dealul Spirii, precum și alte cîteva biserici mai mici au dispărut pentru totdeauna. De curând a început dezafectarea, apoi dărâmarea mânăstirii Mihai Vodă (Arhivele Statului), turnul clopotniță și biserică datând din secolul al XVI-lea. Au dispărut și clădirile anexe ale Schitului Maicilor, a cărei biserică a fost mutată. Corpul cel mai vechi al Spitalului Brâncovenesc nu mai există. Fosta clădire a fabricii de pâine Gagel, o
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
putea vedea întinderea dezolantă a demolărilor în vederea noului Centru civic. În lumina care mai străjuia peste oraș se întrezărea colina golașă de pe care au fost rase zidurile de bătrână mânăstire ale Arhivelor Statului. Bucureștiul comunismului și-a îngropat adânc vechile clopotnițe. Unde e Biserica Antim? Dar turlele care se înălțau spre miazăzi ale mânăstirii Văcărești? îmi amintesc o zi din iarna trecută, când, aflând că a început dărâmarea bisericii Văcărești, am încercat să o mai văd pentru ultima oară. Păzită ca
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
au mai căzut alte turle și ziduri de biserici. Urâciunea pustiirii s-a mai întins și a mai pus stăpânire pe alte locuri odinioară sfinte ale bucureștenilor și ale țării. Și totuși, acum, în seara aceasta de vară, aici, lângă clopotnița din deal, amintindu-mi lumânările aprinse de credincioși prin bisericile pe care le cercetasem în timpul zilei (de la Biserica Lucaci la Sf. Dumitru, de la Biserica Oborul Vechi, la Colțea), mâhnirea pentru atâtea pierderi, pentru atâtea ruine, nu poate pune stăpânire pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
asupra curții și asupra lacului heleșteu, toate mănăstirile, precum și orașul se află sub ochii noștri”. (Paul din Alep, 1653) Mănăstirea Galata se află pe culmea dealului dinspre apus; este Înconjurată de un zid cu metereze, iar la poartă există o clopotniță. În anul 1579, domnitorul Petru Șchiopu a construit o mănăstire, „Galata din Vale”, care Însă s-a dărâmat. Nemulțumit, domnitorul a adus meșteri din Muntenia, care Împreună cu cei din Moldova au Început construcția Mănăstirii din Deal, din cărămidă și piatră
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Cantemir Elena, Ignea Marieana () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93557]
-
Împreună cu turnul-clopotniță, adăpostește mormântul domnitorului și al familiei sale. Inițial, a fost pictat doar altarul său. Apoi, biserica a fost repictată de mai multe ori. Între anii 1726-1733, domnitorul Grigore Ghica al II-lea ridică zidul și casele domnești. Turnul clopotniței a fost complet refăcut de domnitorul Mihail Sturdza În anul 1847. Loc de refugiu În vreme de război, mănăstirea a servit o perioadă drept Închisoare. În anul 1967 au Început restaurările. Atunci s-au descoperit mormintele copiilor domnitorului Petru Șchiopu
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Cantemir Elena, Ignea Marieana () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93557]
-
Mucenic Nichita, din episodul consacrat lui Iakonov, Biserica Nașterea Domnului din acest sat fusese demolată, semn că pătrunsese și aici influența nefastă a regimului. Totuși, datorită depărtării de Moscova, acest loc ia forma unui cerc magic, al cărui centru este clopotnița bisericii și care cuprinde cimitirul cu memoria altor vremuri, cu umbra și pacea lui, constituind un spațiu al refugiului din calea "metastazelor" sistemului sovietic. În căutarea "Rusiei adevărate", Volodin amintește de Serghei Esenin, a cărui poezie este construită pe leitmotivul
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
tangibil, nimeni nu-și bagă mîna-n foc. Televiziunea funcționează ca agent al unei coeziuni fără adeziune, pe baza aderențelor semi-pasive. Televiziunea are o funcție religioasă, și rendez-vous-urile sale, grila sa, jingle-urile ritmează timpul cotidian și hebdomadar, ca odinioară, la țară, clopotnițele satelor, sau, în mănăstiri, slujbele divine, de dimineață pînă după vecernie. Dar e o religie rece, a in-diferenței, a cărei singură rugăciune înseamnă: "Uitați-vă la mine mai întîi, restul nu are importanță". Și mai etimologic încă, ultima noastră religie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
vehiculului meu. Nu miar fi căzut bine, pentru că era a mea și, nici nu mi-ar fi plăcut să mă întorc acasă, jalnic, cu o ocazie sau vreun autobuz. Mi s-a recomandat o cămăruță, sub scara de acces la clopotniță. Nu mă simțeam în largul meu acolo, dar rațiunea mă îndemna să profit de ospitalitate, fiincă aveam nevoie de odihnă. Mi s-a servit cina. N-am putut să nu remarc, în sala de festivități în care am și mâncat
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mai multe clădiri și terenuri în Văleni. Dacă-i așa, nam să știu niciodată. Mă informasem: trebuia să văd conacul, rezervația dendrologică, și biserica construită în 1519, declarată monument istoric. Din păcate biserica era închisă, dar am putut fotografia inscriptia clopotniței de la intrare, fondată odată cu zidul împrejmuitor ..În zilele Alteței Sale Regale Carol I, Domnitoriul României ales de Națiune”, și de membrii familiei Stârcea. Aceluiași neam Stârcea i se datorează încă o clădire din apropiere, conform plăcii din marmură, cu înscrisul
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
arbori și arbuști, dintre care vreo 40 erau exotici. Pe unii copaci mai sunt și acum plăcuțe cu denumirile lor latinești, însă din păcate, mulți fuseseră tăiați de localnici. Dezamăgit că nu putusem vedea biserica, mulțumindu-mă doar cu turnul clopotniței despre care pomeneam mai sus, am coborât în centrul Văleniului, spre noua destinație: Tupilați. Drumul era la deal, din nou pe pietrișul proaspăt așternut, în strat gros. Aceeași mașină cu însemnele Consiliului Județean care mă depășise, stătea în fața primăriei. Poate
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
peste sate și peste lunca Siretului de care mă îndepărtam, șoseaua E 85 spre Bacău. Ajuns la Bălușești, fiind dumnică m-am orientat după grupurile de săteni, care cu siguranță mergeau la biserică. Undeva, în dreapta și mai jos apăru o clopotniță cu cruce. În preajmă, lume multă. M-am apropiat, însă geamurile înalte, înguste, mi-au sugerat stilul gotic specific bisericilor catolice. Revenit la șosea, am constatat că trecusem de drumul spre biserica pe care voiam s-o văd. Întrebând, am
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
să fie terminată înainte, iar în zori să se tragă clopotele. De aceea nu s-a lăsat și, împreună cu meșterul clopotar, cu meșterul care făurise crucea și cu doi țigani iscusiți la cățăratul pe acoperișuri s-au suit întâi în clopotniță să monteze clopotul, iar mai apoi, sus, pe turla zidirii să fixeze crucea. Era întuneric și tabla aluneca din cauza ploii: nu era o vreme potrivită pentru ce-și propuseseră ei să facă. Și totuși au izbutit. La sfârșit, când lucrarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Policlinica (pentru 50000 locuri) București, imobile înalte de P+10 etaje din București, la care s-au folosit pentru prima dată diafragme antiseismice din beton armat, zidărie armată și zidărie complexă. Expertizarea și consolidarea mânăstirilor Agapia - Moldova, bisericilor și turnurilor - clopotnița de la Cozia și Brâncoveni, Sf. Ioan - Focșani, Berzeuiți, Rameți, Saraca, Mirăuți, Baia; catedrala catolică din Iași, Catedrala Episcopală a Romanului și multe altele. Restaurarea bisericilor Ițcanii Vechi și Coconi-Suceava, care i-au adus trofeul binemeritat al Calității al Asociației Antreprenorilor
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
Bucură-te” al arhanghelului ceresc. Totuși sunetul tău plin de poezie n-ar lovi decât aerul, dacă inima n-ar spune lauda cerească, dacă urechea deschizându-se ar lăsa gura închisă. O, suflete al meu, ridică-te mai sus decât clopotnițele și caută să știi mai bine ce te învață: „Îngerul Domnului”. Istoria acestei rugăciuni este strâns legată de primele începuturi ale franciscanismului, când frații, ca și acum, erau înflăcărați de o mare evlavie către prea Sf. Fecioară Maria. Să-i
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Ștefan se duce la fereastră. Respiră adânc aerul proaspăt al nopții... Broaștele orăcăie în șanțul de apărare... Un câine, părăsit, lăsat să păzească casa, urlă a pustiu...O lună mare iese dintr-un nor și poleiește cu argint acoperișurile Sucevei, clopotnița, turla Mirăuților. Vlaicu, impresionat de solemnitatea clipei, tușește, își drege glasul, se simte obligat să ia cuvântul, grav: Măria ta! În aceste clipe!... Noi!... Noi!... Îți jurăm că ne vom... Ștefan se întoarce, îi surâde și duce un deget la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mințeam că mă doare capul, ca s-o trimită pe Oltea la dugheană... ea n-avea frică de cimitir. Nu credea că morții au ora lor, când ies din morminte, ca moroi. Mi-era frică să mă urc și în clopotniță, ca să nu stingheresc "strigoii" în clipele lor de odihnă. Nu pot spune că n-am urcat cu băieții din vecini, dar numai când era cineva mort. Ajutam la tras clopotele cele mici, îmi țineam urechile să nu-mi spargă timpanul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
preotului paroh Deheleanu. Credincioșii dovedesc multă râvnă pentru întreținerea și înzestrarea noii biserici, bucurându-se de colectivul slujitor: preotul Petru Prelipcean, cantorul Aurel Ciotău și pălimarul Arcadie Lungu. Biserica este clădită pe locul vechii bisericuțe de lemn, având și o clopotniță nouă, la care au contribuit cu fonduri mulți săteni. Ea se mărginește cu livada casei mele părințești, având peste drum cimitirul și o nouă casă parohială. Fântâna Mariei lui Iliuță Familia prietenei mele, Maria, locuia pe gârlă, la capătul din
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de noapte, când oamenii erau absorbiți de somn și vise. Alergam "de-a prinselea" printre morminte, ne cățăram prin copacii mai bătrâni (cu crengile lăsate), făceam pe "mortul", imitam preotul și câte și mai câte. Punctul de atracție era însă clopotnița. Ne-am rugat de pălimar să ne lase și pe noi să ne urcăm sus, la clopote. Aurel era mai sprinten, Gheorghe bun de gură și toți trei am reușit să-l lămurim. Doamne, când a început să tragă clopotele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
încercat "toaca" în pragul de la bucătăria de vară și la grajd. Tata, văzându-mă, mi-a arătat el cum se bate mai bine cu două bețe ce mi le-a șlefuit anumit. Sâmbătă, la ora patru, am fost prezentă în clopotniță și nu m-am făcut de râs. Am bătut toaca toți trei, pe rând. Gheorghe s-a arătat cel mai priceput. De bucurie, priveam din clopotniță și ne zbenguiam, parcă ne dădeam huța. Mama, care se dădea în vânt după
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ce mi le-a șlefuit anumit. Sâmbătă, la ora patru, am fost prezentă în clopotniță și nu m-am făcut de râs. Am bătut toaca toți trei, pe rând. Gheorghe s-a arătat cel mai priceput. De bucurie, priveam din clopotniță și ne zbenguiam, parcă ne dădeam huța. Mama, care se dădea în vânt după trebi, ieșise în livadă după niște lucernă. Dafina, vecina noastră, a venit la ea și-a îndemnat-o să privească la clopotniță. Când m-a zărit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
De bucurie, priveam din clopotniță și ne zbenguiam, parcă ne dădeam huța. Mama, care se dădea în vânt după trebi, ieșise în livadă după niște lucernă. Dafina, vecina noastră, a venit la ea și-a îndemnat-o să privească la clopotniță. Când m-a zărit acolo sus a înlemnit. S-a apropiat de gardul bisericii și a vorbit cu pălimarul. Acesta a urcat ca o săgeată și mi-a spus doar atât: Dă-te jos, că-i prăpăd! Te-a zărit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cuviincioasă în fața icoanelor, am pornit cu pas ușor spre casă...Abia târziu, când spuza stelelor înnobilează înaltul bolții a venit și somnul binefăcător...Un vis a pornit a mă purta pe aripile lui vrăjite...Iată-mă-s sub arc de clopotniță. În jur e o liniște dumnezeească. Numai glas de pasăre singuratecă înfioară firea. După câțiva pași, mă aflu sub boltă amplă de biserică...Fiecare icoană, fiecare detaliu al zidirii îmi atrage atenția. Pe măsură însă ce timpul se destramă, simt
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]