5,610 matches
-
foarte apropiați. A fost, poate, mai puțin atent la pulsul zilelor și nopților celor din jur. La șoapte, la lumini. A fost, poate, absent în clipe grele sau frumoase, în fricile mici sau mari, în spaima neputințelor, a bolilor, a coșmarurilor sau, poate, a lipsit de la fericirea simplă, a unei secunde cît o sută de ani. Poate, la un moment dat, nu a mai știut să-și arate iubirea, nu s-a mai priceput să o lase liberă ca să ajungă la
În noapte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2836_a_4161]
-
civile... A fost salvat de doi medici legiști, de serviciu atunci pe culoare. Ei și-au făcut meseria, respectând cu sfințenie jurământul lui Hipocrat, salvând un om de la pieire. De atunci, doamna doctor Enache retrăiește în fiecare an, în decembrie, coșmarul acelor zile. Știe bine că doar onestitatea, echilibrul moral, echidistanța și profesionalismul sunt calitățile care-i conferă ei și colegilor de nobilă breaslă, care trudesc pentru aflarea adevărului în fața morții, prestanță și respectul semenilor. „Atunci doar vei ști cât prețuiește
Agenda2005-20-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283698_a_285027]
-
el cu obișnuitul alai. I se prezentaseră atunci două modele de laborator și întreaga documentație a motorului liniar. „A fost mulțumit în măsura în care a reușit să priceapă ce făceam noi de fapt”, își aduce aminte profesorul Dordea de acele zile de coșmar. „Ne aflam pe drumul cel bun și vehiculul nostru avea toate șansele să intre în probe tehnologice, de această dată într-o fază de model în condiții de exploatare”, îmi explică academicianul. „Era faza decisivă care, în 1977, avea să
Agenda2005-24-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283810_a_285139]
-
În primăveri cu ploi de petale. PRIMĂVARA SPERANȚEI -acrostih- Primăvara este viață Renăscută-n rămurele, Iubirii să-i dea speranță; Mărilor, oglinzi de stele. Armonie-n alianță, Vremuri să poarte în ele, Aripi duc în cutezanță; Raza gândurilor mele, Alungând coșmar în ceață. Speranța-i înălțătoare, Primăvara când sosește. Enigmă să crească-n floare, Rodul toamnei îi hrănește Arc de timp și har de soare. Nori și ceață risipește Timpul vieții trecătoare, Ecou să-nalțe pe creste, Iubirea înfloritoare. IUBIRE ÎN
ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNEASCĂ-„RENAȘTERE , COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384856_a_386185]
-
Protecția copilului” și duși la „Centru”. Atunci eu am făcut o criză nervoasă puternică și am stat câteva luni în spital. Nu puteam să-mi revin! Nu credeam că este adevărat ce mi se întâmplase! Aveam senzația că este un coșmar, unul din care trebuie să mă trezesc și totul o să fie ca mai înainte. Acum trăiesc numai din amintirile mele... sunt totul pentru mine. Numai în ele mai îmi găsesc liniștea și fericirea de care am nevoie... - Și la “Centru
DESTINE INTERSECTATE PARTEA I de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385036_a_386365]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > METAMORFOZĂ Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017 Toate Articolele Autorului Deschis-au îngerii pe ram bobocii, Cântându-le sfios lumină Cu adierea vieții lină, Trezit-au din al iernii vis cireșii... Coșmar de iarnă au uitat, și frigul, Își amintesc doar flori să fie, În primăvară să invie Și focul verii să le coacă rodul... Vor fi cireșe-n roșu îmbietor, Ne bucură cu-a lor culoare Și-n gust le vom
METAMORFOZĂ de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385063_a_386392]
-
în urechi toate albinele, Nici nu mai știu care-i dreaptă și stângă Dar amândouă mă cuprind să mă strângă ! Gâtul îmi horcăie, capu-mi plesnește Prins nemilos într-al migrenelor clește ! Ceva mă mișcă și mă trezesc... Era un coșmar cum mereu pătimesc ! Dragoni lascivi nu-mi mai mușcă vintrele creierului, Simt cum renasc sub adierea zefirului, Stelele deasupra-mi strălucesc doar mijit... Mi-aprind o țigară și zâmbesc fericit ! Referință Bibliografică: Metempsihoză / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
METEMPSIHOZĂ de NELU PREDA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384493_a_385822]
-
2015 Toate Articolele Autorului Cad frunze de-ntuneric din cerul de cerneală, Pe valurile nopții să plâng, am obosit. Iubirea mă-mpresoară acut, perfida boală Îmi macină cu vervă tot trupul istovit. Mă-ngână liliecii, înfiorând pădurea, Alerg înfrigurată-n coșmaruri, tremurând, Se sting în mine vise și gândul mi-e aiurea, La patima nebună, din mine devorând. Se cern prin noi iluzii cu chip de neființă, Din fructul pasiunii eu nu voi mai gusta, În volbura de temeri, curg ploi
CAD FRUNZE... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384507_a_385836]
-
mângâietor. L-am ascultat și am mers mai departe. Mi-am văzut harul cum îmi ridica fruntea, brațele, întreaga ființă pentru a putea atinge cu ochiul unic larg deschis bobul de rouă al dimineții. M-am trezit din propriu-mi coșmar urmând fărâma din visul Lui. O clipă mi-a fost frică, apoi nu mi-a mai fost. Acum nu-mi mai este decât de verbul "a uita" să-mi dezvolt harul - darul primit de la El. Restul este jocul marionetei socialului
POVESTE DIN POVESTE DIN POVESTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384572_a_385901]
-
un gen de frică plăcută. Camerele foarte înalte, în care răsuna orologiul la fiecare jumătate de oră. Liniștea adâncă, perturbată doar de zgomotul înfundat al troleibuzelor care treceau prin fața casei. Un hol lung, care despărțea bucătăria de restul camerelor. Avea coșmaruri cu acel culoar întunecos. Se făcea că nu mai ajunge în celălalt capăt, și se lungea cu cât se grăbea mai mult. Alerga disperată în vis și nu reușea să iasă din el. Dar, când nu visa, se oprea, de
8 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384654_a_385983]
-
stângând în brațe, Să-arunce tunete și ploaie peste grimase de paiațe; Scâncesc pe lujeri trandafirii și după verde iar tânjesc E moartea scrisă-n legea firii și diavoli, lacrimi, pârjolesc. Și totuși, în deșertul rece, culorile-s o oază vie, Coșmarul brațelor orfane s-a frânt în dulcea armonie A unui răsărit ce-așteaptă, s-alunge noaptea spre nadir De-atâta frumusețe, Doamne, mă minunez și mă mai mir Cum de-n urât, minuni se-adună, și-n miezul lui dospesc
LA BEAUTÉ DU MAL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384691_a_386020]
-
și suspine Părinți ce-și poartă disperarea ori prieteni buni,trăsniți de șoc. Lacrimi fierbinți udă cărarea ce duce spre un singur loc... De ce n-a ars în foc trufia sau neglijența vinovată ce s-a-mpletit cu șmecheria și avariția spurcată?!!! Coșmarul e definitoriu : Oroare,fum,multe salvări, un caracter de acum notoriu plus un noian de întrebări A fost o întâmplare-n noapte! Crimă multiplă,loc de spaimă... Cine răspunde pentru fapte plătind amar,o tristă faimă ?! Se urlă-n gând
MĂ IARTĂ MAMĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384689_a_386018]
-
jumătate depărtare de țărm. Fără motor era riscant să te îndepărtezi mai mult de mal. Oricând se putea stârni o furtună și cele 30 - 40 minute parcurse ușor la dus, puteau deveni ore de risc, chin și efort fizic, chiar coșmar în caz de furtună, la întoarcere. Cu ajutorul colegilor, am coborât barca la apă, echipată și gata de o nouă zi de pescuit. Noi, ca pescari sportivi, nu aveam plase. Pescuiam la volte, niște nailon infășurat pe o bucata de șlap
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
și participant și nu am dat fuga să-mi scot carnet de revoluționar, cum au făcut-o mulți alții, care stăteau în papuci în fața televizorului și priveau la emisiunile ce ne-au încărcat zilele, mult timp după aceea, ca un coșmar de care nu am putut scăpa. Să nu uităm nici că au apărut ca revoluționari o serie de milițieni, militari sau procurori care au tras în populație în acele zile fierbinți și, totuși, învăluite într-un mare mister. Multe semne
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
Două sunt adolescente încă, discret pălăvrăgesc ca fetele și ele, visează când vor fi mari să devină stâncă de viață, cu dulce gust de acadele. Aceste turnuri gemene săracele-s lovite, sparte, puse să se-ncremene în amintiri de moarte. PRIMUL COȘMAR AL ARTISTEI Inima-mi s-a înfipt în soarele dinlăuntrul meu care moare înconjurat de o monstruoasă fiară, este soarele-poartă ce se deschide în trupu-mi, răsfățat caduceu, aurită, luminată deschidere, însă barbară. Cei patru sâni ai mei curioși bârfesc la
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
a bătătorit alei dintre ele eu fiind cea mai seducătoare. În spate înoată monstrul meu personal, preistoric, în sens invers decât piranha de dedesubt, în timp ce din mine plouă un sânge istoric. Cu moartea soarelui din mine mă lupt! AL DOILEA COȘMAR AL ARTISTEI Îmger al morții, păunul privește șocat facerea trecerii și se roagă semeț ca unul care nu ține cont de zicerea zicerii. Vreau să mă trezesc în poziția facerii, înlăuntrul meu soarele negru îngheață, doresc să ies din ispitele
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
într-o universală lentoare până se formează o nouă rară stea. În jur e mult prea mult roșu păunul privește edulcorat facerea trecerii, îmi vine să vomit, pe nas mi-a dat borșu' pentru că în aer vibrează petrecerea zacerii. PRIMUL COȘMAR AL PRIVITORULUI Femeia cu aripi puternică, mare, i-a furat bărbatului pătratul de aur, s-a încojurat apoi de pești cu ochii de sare lăsând pe mascul gol, ciripind ca un graur. Inima i-a smuls-o din piept făcând
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
-nchide mâncând molfăit capul masculului gravid. Apare un alt pătrat, din altă constelație, în timp ce barbatul râvnește la albastrul de sus căruia ar dori să-i dea o altă inclinație, însă nu poate pentru că-i doar un măgar mus. AL DOILEA COȘMAR AL PRIVITORULUI S-a deschis o poartă spre cerul dinlăuntrul tău prin care focurile vremii se rotesc aiurite, este prelungirea spre un zeu îmbibat de pofte etilice, căminărite. Bărbatul se pregătește cu ai săi șase ochi să-ți spargă pervers
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
pentru petreceri posezi o bună știință și sâni patru, cu care eficient chemi. Trăiești cu soarele în genunchiul drept și ploaia rece în cel stâng, cu durerea tropotită-n piept cu aripile versatile care-n mâini îți plâng. AL TREILEA COȘMAR AL PRIVITORULUI Inimă-roșie înlăuntrul omului-pasăre, inimă-pasăre în interiorul răului cu pești, inimă-roșie numai lumini și lasere, inimă-pasăre ce-aduce în clonț vești. Arzând, luna privește zâmbind ca un mort în timp ce un firicel de sânge se prelinge din viscerele-i pângărite, arde
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
care oamenii pot ca pasărea Phoenix să renască-n cenușa supusă la procesul coacerii dincolo și dincoace de ușă. Inimă-roșie în interiorul răului cu pești, inimă-pasăre inlăuntrul omului-pasăre, inimă-roșie ce aduce-n clonț vești, inimă-pasăre numai lumini și lasere. AL PATRULEA COȘMAR AL PRIVITORULUI Femeia pădure în stare de abandonare aplecată-n gestație peste pătrat, cu sânii atârnând se-ndreaptă spre etatizare pentru că aurul a devenit un semn vertebrat. Ea ține pe spate păunul și privește de sus spre coada-i botezată
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
spini, deschizând ochii înlăcrimați de sudoare iși reproșează multiplele vini. Ne urmărește soarele pătrat, negru de strălucire, în timp ce peștii curcubeici către el migrează într-o uriașă spirală ce-și revine-n rotire și care prin lingușire se eliberează. AL CINCELEA COȘMAR AL PRIVITORULUI Acum se ctitorește cerul dinlăuntrul meu ca o bogată casă ce zâmbește a soare, uriașă cât un cocoșat cetaceu ce cântă hohotind a mare. Aici oarbele bârfitoare sunt pedepsite, nu l-i se mai permite să râdă doar
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
Ei! E bine să te lași mușcat de om te inoculează cu omenie!” Săracul a cam făcut-o de oaie! Tare se mai înșela sărmanul cu astfel de „sacre” gânduri! Când plin de sânge se văzu, de groază câinele înnebuni, coșmarul câinesc se putea citi clar printre rânduri. „Nu mai pot să-ndur atâtea, e prea mult!” Și de stres albi. „Nu mai suport - striga - o viață atât de idioată, sufocată de foame, mizerii și obiecții, viața mea de câine este
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
un alb imaculat, zâmbind. Ehei, și-au răcorit în tării obrăjorii fredonând tremolat un colind! Vine apoi o sângerie seară peste atelierul-casă crezând că ne poate trimite-n uitare printre cai și oameni visând. Visul apoi s-ar transforma în coșmar salvat de prietenoasele culori psihedelice, poate ar trebui să aprind un amnar să văd mai bine semnele angelice! Mi-e teamă să nu le pierd printr-un cuvânt spus nelalocul lui poate, de le-aș atinge, în ele mi-aș
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
mele, nu se mai săturau să o strângă în brațe! Nu mai aveam nimic! Și... Minune! Într-o zi, s-a trezit, și a început să strige: Florin! Pe celălalt îl chema Gelu. La început, am crezut că e un coșmar, pe care-l adusese cu sine , pe pământ, de dincolo... Mi-a spus tot ce se întâmplase, inclusiv, cum o lovise mașina... -Nu vreau să mai aud nimic! Să mergem! Porniră amândoi, pe culoarele adâncite în mister, ale liceului unde
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI, PRIMĂVARA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382520_a_383849]
-
îl spusese, iar el, cum era întodeauna cu gândul la viitoarea victimă, nu-l reținuse. Sau poate nu spusese cum se numește, oricum nu-l interesa. Tot gândidu-se, la furat somnul. Era un somn cu trăiri aievea, un fel de coșmar plăcut, venise femeia, să-i spună, cum se numește și să îl roage, să o caute, pentru că are nevoie de el. S-a trezit cu gândul la Ea, își amintea, că îi spusese, că trăia rău cu bărbatul ei, care
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383871_a_385200]