3,820 matches
-
proprietatea familiei, ea doar se bucura de uzufructul său. Se pare însă că în vechime situația era diferită: în Gen 23, Abraham cumpără un teren de la locuitorii Hebronului, în 1Reg 16,23 ș.u. regele Omri al lui Israel cumpără colina pe care intenționează să-și construiască capitala Samaria. S-ar zice, deci, că noțiunea de proprietate a țării ca uzufruct s-a dezvoltat relativ târziu, ca produs al teologiei lui Israel din epoca postexilică. Nu putem verifica însă până la ce
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Dar nu bănuia ce gest disperat avea de gând să facă. Iar în clipa când și-a dat seama, a rămas uluit și revoltat. L-a văzut pe erou cum a reușit să se târască printre camarazii săi, până la poalele colinei și de acolo și-a continuat drumul sacrificiului târându-se pe versant în sus, până în dreptul gurii de foc. Moment în care, lăsându-i pe toți cu răsuflarea tăiată, s-a aruncat acoperind cu propriu-i trup focul mitralierei. Ducu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acea gură de foc care le stătea în calea victoriei... Pentru câteva clipe s-a lăsat liniștea... Și în sală la fel... Deasupra întinderii înzăpezite se înălța un cer mohorât și totul era mohorât în jur. Urmau asaltul general asupra colinei, entuziasm și urale... Alte umbre s-au perindat apoi pe ecran, în prim-plan sau în depărtare. Gestul de sacrificiu al eroului îl fascina și îl revolta, dar în același timp îl scotea pe calea cea mai directă din lumea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pace el nu se gândea la altceva decât la felul în care trebuie să lupți în război; iar, atunci când se afla cu prietenii lui undeva pe câmp, deseori se oprea și discuta cu ei: „Dacă dușmanii s-ar afla pe colina aceasta, iar noi ne am afla aici cu armata noastră, care dintre noi s ar găsi oare într-o poziție mai avantajoasă? Cum am putea să înaintăm împotriva lor, păstrând în același timp ordinea de bătaie? Dacă am voi să
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
s-a iscat vocea sângelui vibrând pe aceeași tăcută lungime de undă. Cineva crescuse acolo odată cu corul bisericii și ceata ei de străjeri. Scrisori Mere roșii lui Adrian Păduraru Înțeleg, e mai sărac astăzi lașul, nu se putea altfel când colinele parcă se lasă. Stau să cadă merele roșii învăluind orașul dinspre Galata; un aer tare, prea tare de Ionathane, ca Bohotinul, toamna, mustind de Busuioacă; E mai sărac astăzi lașul - coline apăsate de vremuri; dar de ce e parcă mai trist
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
mai sărac astăzi lașul, nu se putea altfel când colinele parcă se lasă. Stau să cadă merele roșii învăluind orașul dinspre Galata; un aer tare, prea tare de Ionathane, ca Bohotinul, toamna, mustind de Busuioacă; E mai sărac astăzi lașul - coline apăsate de vremuri; dar de ce e parcă mai trist? Didi e peste tot, printre noi! Scrisoare lui Petru Proca Nu-ncetai niciodată să-alergi Și nu te fereai niciodată de lume; De-o vreme, însă, nu te vedeam pe străzi, Credeam
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
deal”, pe care apoi a pus-o pe hârtie în cerdacul Bojdeucii lui Creangă... Ajuns pe creasta Repedii, am lăsat privirea să hălăduiască asupra Iașilor - o reptilă antediluviană colăcită de-a lungul Bahluiului, cu multiple tentacule întinse pe cele șapte coline... Privesc la copăcimea din jurul meu. Toate frunzele au primit câte un bob de culoare de la darnica zână. Ici-colo, îmi atrage atenția câte o frunză desprinsă dintr-un ram, tălăzuind apoi spre glie. Parcă îți este și milă să calci pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
e viață, ai nevoie de un adăpost unde să te încălzești iarna, unde să-ți ții proviziile, unde să stai atunci când plouăăă.” - știi... eu trăiesc singur precum cucul, eu sunt singurul spiriduș din pădurea asta. - În... „Pădurea celor șapte coline”, acolo unde locuiesc eu, nu sunt spiriduși. Eu locuiesc singur într-o căsuță, într-o poieniță frumoasă. În pădure mai sunt și alți pitici. Ei locuiesc câte doi. Numai eu sunt singur... nu vrei să vii să locuiești cu mine
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
În pădure mai sunt și alți pitici. Ei locuiesc câte doi. Numai eu sunt singur... nu vrei să vii să locuiești cu mine? - Cu plăcere, abia trece timpul mai repede. - Atunci să ne pregătim să mergem în „Pădurea celor șapte coline”... - Da, cunosc eu un drum mai scurt. ține-te după mine! Drumul spre casă a fost destul de anevoios, au făcut popasuri dese ca să se odihnească, au vorbit diverse, au făcut planuri cum o să locuiască ei împreună și deodată sau trezit
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
a devenit zadarnic. În fața peronului se întinde spre miazăzi un câmp. Cândva a fost, cred, cultivat. Acum e sălbăticit, acoperit cu o iarbă măruntă și aspră. Câmpul coboară la un moment dat într-o vale și urcă apoi pe o colină joasă unde fâșiile de iarbă alternează cu petele cenușii ale Pământului pustiit de soare. În depărtare, se vede dunga neagră a unei păduri în care se pierde linia ferată. O altă linie ocolește gara, face o buclă prin spatele magaziei
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Era atunci în floarea vârstei, purta o mantie albă, strânsă după moda egipteană, și o fâșie de purpură îi încingea fruntea. De acolo a plecat la Crotona, unde a întemeiat faimoasa sa școală. Clădirea, albă, strălucea în afara orașului, pe o colină ce domina golful. Se zărea de departe, printre chiparoși, măslini și nenumărate portice. Pe soclul statuii lui Hermes, de la intrare, scria: "Profanii, înapoi!" Dimineața, când soarele se ridica din valurile mării, tinerii novici intonau un imn închinat lui Apolo și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
specialiștii, cu un zâmbet îngăduitor pentru noi diletanții, care ne luăm după povești. Și ce-aș putea obiecta? Mai ales după ce am fost la Micene, nu îndrăznesc să-i combat pe domeniul adevărului istoric. Am urcat, într-o amiază, pe colina unde se află ruinele fostei citadele a atrizilor. În jur, câmpie aridă. "Cîmpie hrănitoare de cai și însetată", cum spune Homer. La poalele colinei, am văzut tufe de iasomie și tuberoze. Flori care evocă mormântul și moartea. Am mai văzut
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Micene, nu îndrăznesc să-i combat pe domeniul adevărului istoric. Am urcat, într-o amiază, pe colina unde se află ruinele fostei citadele a atrizilor. În jur, câmpie aridă. "Cîmpie hrănitoare de cai și însetată", cum spune Homer. La poalele colinei, am văzut tufe de iasomie și tuberoze. Flori care evocă mormântul și moartea. Am mai văzut și câțiva arbuști, prinși cu dificultate de solul pietros. Apoi, m-am pomenit pe un povârniș absolut scheletic, cu ruine inestetice, scoase din pământ
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Înainte de război, Grecia era mai înapoiată decât România. Gabriel D. Îmi spune că rudele lui trimiteau, atunci, "pachete" la Atena, cam așa cum ni se trimiteau nouă, în timpul regimului comunist, din Vest. Aflăm că hotelul unde vom fi găzduiți e pe colina "Licabet" (cea mai înaltă colină a Atenei). Se cheamă, de altminteri, "St. George Lycabettus". Ajungem, coborâm, ne ducem bagajele în hol și așteptăm să ni se repartizeze camerele. Constat, din felul cum ne strângem în grup, că avem un remarcabil
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
înapoiată decât România. Gabriel D. Îmi spune că rudele lui trimiteau, atunci, "pachete" la Atena, cam așa cum ni se trimiteau nouă, în timpul regimului comunist, din Vest. Aflăm că hotelul unde vom fi găzduiți e pe colina "Licabet" (cea mai înaltă colină a Atenei). Se cheamă, de altminteri, "St. George Lycabettus". Ajungem, coborâm, ne ducem bagajele în hol și așteptăm să ni se repartizeze camerele. Constat, din felul cum ne strângem în grup, că avem un remarcabil spirit de turmă. Până la urmă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
unde sunt autocarele promise? Cineva zice că ar fi vorba de un singur autocar. Dar sunt multe autocare în parking și nimeni nu ne îndrumă la cel "bun". O parte dintre români se urcă într-un autobuz care merge pe colina Licabet, la hotel (același unde am dormit la sosire). "De-acolo se pleacă la Delfi?", întreb. Cred că da", îmi răspunde Gabriel Chifu. Un fel de instinct mă îndeamnă să mă dau jos. Și bine fac. De-abia s-a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mi-a trimis poemele promise. L-am zărit doar o clipă, coborîndu-și bicicleta. După aceea, nu l-am mai văzut. Ne strecurăm prin periferiile Atenei până intrăm autostradă. De o parte și de alta, măslini, chiparoși, câmpii cu pământ roșcat. Coline sterpe, pietroase. Oprim undeva să bem un ceai, deoarece pe vapor n-a mai existat "mic dejun". Vesela fusese împachetată și, oricum, era prea de dimineață. Ne cumpărăm și pentru drum ceva mâncare. Apoi, plecăm mai departe. Cerul s-a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
al Mnemosynei, al memoriei, altul al Lethei, al uitării. Ce am uitat? Ce mai țin minte? Nu mai știu dacă am visat drumul spre Delfi sau l-am făcut aievea. Alte plantații de măslini. În autobuz, flecăreala obișnuită. Dar, iată, colinele încep să devină munți. Pe undeva, pe aici, s-a apropiat Oedip de răscrucea unde și-a ucis tatăl. Neguri vineții învăluie, pe Parnas, lăcașul muzelor. Fostul lăcaș. Cum am rămas între noi (n-a venit nici un alt participant la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
căderea serii, s-a făcut frig), și-au mobilat-o, au prieteni americani. "Dar romîni?" După o pauză, răspunsul a venit sec: "Romîni, nu". N-am insistat, n-am vrut să fiu nepoliticos. 22 august San Francisco e construit pe coline. Evident, șapte. Ca în toate orașele aflate pe coline, nu contează câte coline sunt în realitate. Toate vor să aibă șapte coline, ca Roma. Lăsăm mașina într-o parcare și pornim să vagabondăm. Suim, coborâm, suim iarăși, coborâm iarăși. În
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-o, au prieteni americani. "Dar romîni?" După o pauză, răspunsul a venit sec: "Romîni, nu". N-am insistat, n-am vrut să fiu nepoliticos. 22 august San Francisco e construit pe coline. Evident, șapte. Ca în toate orașele aflate pe coline, nu contează câte coline sunt în realitate. Toate vor să aibă șapte coline, ca Roma. Lăsăm mașina într-o parcare și pornim să vagabondăm. Suim, coborâm, suim iarăși, coborâm iarăși. În San Francisco nu există, cred, un loc perfect plat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Dar romîni?" După o pauză, răspunsul a venit sec: "Romîni, nu". N-am insistat, n-am vrut să fiu nepoliticos. 22 august San Francisco e construit pe coline. Evident, șapte. Ca în toate orașele aflate pe coline, nu contează câte coline sunt în realitate. Toate vor să aibă șapte coline, ca Roma. Lăsăm mașina într-o parcare și pornim să vagabondăm. Suim, coborâm, suim iarăși, coborâm iarăși. În San Francisco nu există, cred, un loc perfect plat. La Roma, sunt străzi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Romîni, nu". N-am insistat, n-am vrut să fiu nepoliticos. 22 august San Francisco e construit pe coline. Evident, șapte. Ca în toate orașele aflate pe coline, nu contează câte coline sunt în realitate. Toate vor să aibă șapte coline, ca Roma. Lăsăm mașina într-o parcare și pornim să vagabondăm. Suim, coborâm, suim iarăși, coborâm iarăși. În San Francisco nu există, cred, un loc perfect plat. La Roma, sunt străzi și chiar cartiere în care "cele șapte coline" nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
șapte coline, ca Roma. Lăsăm mașina într-o parcare și pornim să vagabondăm. Suim, coborâm, suim iarăși, coborâm iarăși. În San Francisco nu există, cred, un loc perfect plat. La Roma, sunt străzi și chiar cartiere în care "cele șapte coline" nu mai sunt sesizabile. Aici, la fiecare pas, urci sau cobori, iar străzile sunt atât de abrupte încît Dacia mea prăpădită n-ar reuși, bănuiesc, să le suie. Din tot ce am văzut până acum, San Francisco mi se pare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Morții) va fi o căldură ucigătoare", ne previne el. E primul deșert pe care îl voi străbate. Mă încearcă, de aceea, o oarecare emoție. Traversând Sierra Nevada, mai vedem, o vreme, arbuști rari și stâlpi de înaltă tensiune. Pe o colină de piatră dezgolită zăresc o ciudată pădurice albă, de mori de vînt! Seamănă cu un stol de păsări care flutură din aripi fără să se înalțe. Mori de vânt în America? "Sunt computerizate și folosite pentru a produce energie electrică
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
deznădejde abandonau sau piereau. Trecerea prin Valea Morții reprezenta o probă selectivă. Nu ieșeau din ea decât cei mai puternici. Pe când azi, goana după aur cere alte calități... Ne abatem din șosea, pe un dram pietruit, să vedem de aproape colinele de nisip rezultate din măcinarea rocilor. După ce coborâm, încerc să urc pe prima colină desculț, dar nisipul îmi frige tălpile și mă văd obligat să revin la mașină, să-mi încalț sandalele. E o căldură năpraznică, pe care abia o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]