4,120 matches
-
de judecată comitatens, în cazul în care la acea dată comitele era altă persoană și nu voievodul Transilvaniei, nu avea competență în cazurile penale ale nobilimii. Nicolae de Șmig s-a plâns mai întâi vicevoievodului Transilvaniei și juzilor nobiliari ai comitatului Alba de o silnicie produsă de Corrard, fiul lui Nicolae de Geoagiu (care avea un domeniu în Geoagiu de Sus, Stremț, județul Alba). Corrard se face vinovat de încălcarea proprietății din Teiuș a comitelui Nicolae de Șmig, de uciderea unui
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
slujitor și de mutilarea altuia. Pentru că nu s-a prezentat în fața instanței de judecată și nici nu a răspuns în vreun fel somațiilor pe care le-a primit în repetate rânduri, Corrard pierde dreptul de proprietate asupra moșiei Sava din comitatul Dăbâca în favoarea lui Ștefan Pagan și este condamnat la moarte de voievodul Transilvaniei . Decizia de condamnare la moarte a lui Corrard din Geoagiu, care a devastat casa din Teiuș a comitelui Nicolae de Șmig și i-a ucis un slujitor
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
intenția de a apela la scaunul de judecată pentru rezolvarea conflictului, ulterior au convenit în fața vicevoievodului Transilvaniei să apeleze la juzii comitatensi. Conform documentului, aceștia urmau să se întrunească în Ozd, în 27 mai 1358, însoțiți de opt nobili din comitat ca martori, și, pe baza documentelor prezentate de părți, să stabilească ce se cuvine fiecărui moștenitor al banului Symon. Cei aflați în litigiu își asumau obligația de a prezenta scrisorile și actele pe care le aveau în posesie pentru a
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
cunoștința autorităților că părțile au acceptat vechea împărțire a moșiilor moștenite. Între membrii marii familii a banului Symon de Szalók se declanșează un nou conflict în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, obiectul litigiului fiind două proprietăți din comitatul Zala, de pe teritoriul Regatului Ungariei (possessiones Gereche et Bekchebel ... in comitatu Zaladiensi). Implicați sunt Valentin (Valentinus), Ioan (Johannis) și Marcu (Mark) - fii lui Iacob, fiul banului Symon, Ștefan (Stephan), Toma (Thomas) și Ladislau - fii lui Nicolae de Dârlos, Ioan (Johannis
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
Conflictul privind moștenirea moșiilor banului Symon de pe teritoriul Ungariei a fost redeschis în anul 1451 și a vizat domeniile și părțile de domenii din Zenth Marthon, Kysland, Zedege, Cyneghefewlde, Wenecze, Bykalya, Janoch, Perenye, Chornoha, Bosfalwa, Egres, Bekch și Gereche, din comitatul Zala. Disputa dintre ramurile Cykmanthor și Kemer a familiei Szalók s-a finalizat cu decizia ca o pătrime a posesiunilor să revină Kemerilor, iar trei pătrimi celorlalți pentru că au scris reclamația la curtea regală și au plătit 2/3 din
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
cu mult mai veche. O altă consemnare este din anul 1423 când este pomenit sub denumirea de "villa olachalis Bred." Numele satului variază puțin de-a lungul secolelor, așa cum se consemnează în lucrarea lui Petri Mor, "Szilagyi varmegye monographiaja("Monografia comitatului Sălaj")" publicată în Zalău, 1904: "1450-Bered, 1475-Bros, 1543-Breeb, 1553-Bereed, 1555-Bed, 1557-Beed, 1570-Breh, 1609-Bued." Despre populație, numărul și componența acesteia, datele încep să apară la începutul secolului al XVIII-lea. Este perioada când autoritățile laice iar apoi și cele bisericești încep
Brebi, Sălaj () [Corola-website/Science/301780_a_303109]
-
români și 3 de unguri. La pagina 66 a lucrării mai sus pomenite se arată că după 5 ani, în 1720, aici erau tot 4 familii de iobagi dar erau deja 3 de jeleri. Petri Mor în lucrarea sa, ”Monografia comitatului Săjaj” completează aceste date arătând că în anul 1715 erau 45 de suflete (27 români și 18 unguri) iar în 1720 erau deja 60 de locuitori, toți români. După câțiva ani, în 1733, episcopul Inocentiu Klein realizează prima conscripție a
Brebi, Sălaj () [Corola-website/Science/301780_a_303109]
-
Jos este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sălaj, Transilvania, România. Localitatea a făcut parte din plasa Huedin în cadrul județului Cluj (interbelic). Biserica de lemn din Fildu de Jos s-a aflat în localitatea omonimă din comitatul Cluj și, după informațiile lui Leontin Ghergariu, a fost probabil ridicată în anul 1630. Biserica de lemn a funcționat ca biserică parohială până în anul 1930, când a fost înlocuită de o nouă biserică de zid. Gábor Szinte a documentat fotografic
Fildu de Jos, Sălaj () [Corola-website/Science/301794_a_303123]
-
împotriva domeniilor mănăstirilor din Mănăștur. De altfel, la împărțirea administrativă din anul 1553, Crasna era centru de plasă, având 61 1/2 porți și circa 920 locuitori, având calitatea de oraș. Patruzeci de ani mai târziu, Crasna era centru de comitat, Comitatul Crasnei, exercitându-și influența asupra întregului bazin superior al rîului Crasna. Prosperitatea a fost asigurată de traseul unui drum comercial al sării care pornea din nordul Moldovei, de la Suceava, traversa Carpații pe la Rodna, ajungea la Dej și de aici
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
domeniilor mănăstirilor din Mănăștur. De altfel, la împărțirea administrativă din anul 1553, Crasna era centru de plasă, având 61 1/2 porți și circa 920 locuitori, având calitatea de oraș. Patruzeci de ani mai târziu, Crasna era centru de comitat, Comitatul Crasnei, exercitându-și influența asupra întregului bazin superior al rîului Crasna. Prosperitatea a fost asigurată de traseul unui drum comercial al sării care pornea din nordul Moldovei, de la Suceava, traversa Carpații pe la Rodna, ajungea la Dej și de aici, prin
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
partea satului Huseni numită astăzi de localnici "Brazilia", o aluzie și la nuanța închisă a pieii locuitorilor de aici, dar poate și o deformare a vechiului nume). În prima jumătate a secolului al XVIII-lea ocupația de bază a locuitorilor Comitatului Crasna era agricultura, la care se adăugau meșteșugurile și comerțul ca ramuri anexe. În agricultură se practica asolamentul bianual, hotarul satelor fiind împărțit în două tarlale. Arătura se executa cu 6 boi sau cu 8 boi. Productivitatea medie a comitatului
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
Comitatului Crasna era agricultura, la care se adăugau meșteșugurile și comerțul ca ramuri anexe. În agricultură se practica asolamentul bianual, hotarul satelor fiind împărțit în două tarlale. Arătura se executa cu 6 boi sau cu 8 boi. Productivitatea medie a comitatului era de 3 ori sămânța, chiar de 4 ori pe terenurile cele mai bune din Crasna. În perioada 1721-1722 s-au recoltat 28.255 clăi de grâu, 7.296 clăi ovăz, 639 clăi orz, 936 clăi arac și 547 clăi
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
de la 576,6 mierțe în anul 1722 la 710,5 mierțe în 1726 (mierța fiind egală cu 22,5 litri). În anul 1720 sunt înregistrate și 3.974 ciubere de vin, marea majoritate provenind din localitățile Crasna și Vârșolț. Sigiliul comitatului Crasna reprezenta un scut oval cu un porumbel cu ramură de măslin în cioc, față în față cu un urs ieșind dintr-o coroană deschisă. În secolul trecut populația crește ca urmare a dezvoltării economice și a relativei stabilități politice
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
Așezat la întretăierea unor drumuri importante încă din vechime, satul Creaca apare în documente pentru prima dată în 1385 sub numele de "Kerikapatak". Alte consemnări în documentele vremii, așa cum ne prezintă Petri Mór în lucrarea sa "Szilagyi varmegye monographiaja" (Monografia comitatului Sălaj) publicată în Zalău, 1904, ne pomenesc de "Karika" în 1475, iar în 1543, "Karyka și Kadika". După cum se știe de către mulți dintre locuitori, vatra satului a fost mutată timp de 80 de ani în locul numit ,Satul bătrân” începând cu
Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/301788_a_303117]
-
juninci, 118 juncani și boi, 48 bivoli, 4 măgari, 75 capre, 342 porci, 195 oi, 702 păsări de curte și 11 coșnițe cu albine. Hotarul satului în jurul anului 1900, așa cum a fost prezentat de către Petri Mor în lucrarea sa ",Monografia comitatului Sălaj”(Szilagy varmegye monographiaja) cuprindea următoarele terenuri: Braniște, Ungur, Șesul din sus, Fânațe, Dâmburele, Iezer, Dumbrava, Săcături, Mestecini, Dos, La șanț, Dumbrăvița, Poiana Munteanului, Valea Indreichii, Satul Bătrân, Ceredești, Dâmbul Morii, Șesul din jos, Cănepiște, Valea Fulgilor, Piatra Lată." 1898
Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/301788_a_303117]
-
Bánffi iar in 1491 a fost împărțit între urmașii răposatului Losonczi Bánffi András. Satul a rămas mai mult sau mai puțin în posesia familiei Banffy până la mijlocul secolului 19. Din evul mediu până în 1867 satul Cizer a aparținut administrativ de Comitatul Crasna. În comitatul Crasna, ca și în întreaga Transilvanie, administrația Regatului Ungar s-a suprapus unei structuri sociale românești mai vechi. Urmele acesteia în Cizer se pot distinge în menționarea voievodului Petru din Cizer la 1449 și a voievodului Grigore
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
1491 a fost împărțit între urmașii răposatului Losonczi Bánffi András. Satul a rămas mai mult sau mai puțin în posesia familiei Banffy până la mijlocul secolului 19. Din evul mediu până în 1867 satul Cizer a aparținut administrativ de Comitatul Crasna. În comitatul Crasna, ca și în întreaga Transilvanie, administrația Regatului Ungar s-a suprapus unei structuri sociale românești mai vechi. Urmele acesteia în Cizer se pot distinge în menționarea voievodului Petru din Cizer la 1449 și a voievodului Grigore Baboș care conducea
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
deja marcat. Traseul lui apare în harta militară de la 1868-1869, marcat de căteva hanuri și birturi. Importanța acestei noi artere de comunicație era dată de legătura mai rapidă dintre orășelele Șimleul Silvaniei, Crasna și Huedin și de dirijarea poștei dintre comitate pe acest traseu, Cizerul devenind ultima stație de poștă din Comitatul Crasna spre sud, îndeosebi spre Huedin și Cluj. După 1870 "„drumul țării”" crește în importanță datorită deschiderii căii ferate dintre Oradea și Cluj, cu stație la Ciucea. Înainte de 1883
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
de căteva hanuri și birturi. Importanța acestei noi artere de comunicație era dată de legătura mai rapidă dintre orășelele Șimleul Silvaniei, Crasna și Huedin și de dirijarea poștei dintre comitate pe acest traseu, Cizerul devenind ultima stație de poștă din Comitatul Crasna spre sud, îndeosebi spre Huedin și Cluj. După 1870 "„drumul țării”" crește în importanță datorită deschiderii căii ferate dintre Oradea și Cluj, cu stație la Ciucea. Înainte de 1883 "„drumul țării”" a fost mutat de-a lungul "Văii Boului", traseu
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
cunoscut de localnici sub denumirea de "Din jos de băi" provin materiale arheologice dacice (secolul al II-lea î.Hr. și secolul I î.Hr.), iar din locul "Calea Bodiei", o spadă medievală. Începând cu anul 1876, satul Meseșenii de Sus aparține Comitatului Sălaj din Regatul Ungariei, apartenență ce se va încheia în anul 1920, odată cu semnarea Tratatului de la Trianon, tratat ce prevedea stabilirea frontierelor Ungariei cu vecinii săi. În perioada interbelică satul face parte din județul Sălaj, urmând ca odată cu reorganizarea administrativă
Meseșenii de Sus, Sălaj () [Corola-website/Science/301810_a_303139]
-
trecute legenda susține că la locul numit "Râtul Brebilor" existau porți de fier , care după 1 decembrie 1918 au fost distruse și aruncate intr-un lac din apropiere numit "Dâlboaca". Satul Poarta Sălajului din punct de vedere administrativ a aparținut "comitatului Dăbâca" . Înainte de 1525 satul a aparținut familiei Dobocai fiind primit de la Matei Corvin. În 1527 aparținea lui Dobocai Ferencz, pentru ca în 1558 regina Izabella să doneze moșia de la Poarta de Fier familiei Banfi Pall. În 1602 Poarta de Fier aparține
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
Gheorghe Bașta iar in 26.09.1672 moșia de la Poarta de Fier trece in posesia lui Szentivamyr Samuel. În lucrările monografice de la începutul secolului al XX-lea se mentioneaza: Vașcapău este un sat mic așezat înspre marginea de răsărit a "comitatului Sălaj" și din vremurile cele mai vechi a fost locuit numai de români. Poporul povestește că pe locul acesta a fost așezat mai demult satul Ciumărna. În afară de știrile scrise este cunoscut faptul că la o distanță de 15 m. de
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
a rămas mai mult sau mai puțin în posesia familiei Banffy până la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1925, cea mai mare proprietate din sat aparținea încă aceleași familii. Din evul mediu până în 1867 satul Pria a aparținut administrativ de Comitatul Crasna. În comitatul Crasna, ca și în întreaga Transilvanie, administrația Regatului Ungar s-a suprapus unei structuri sociale românești mai vechi. Urmele acesteia în Pria se pot distinge în menționarea voievodului Grigore Baboș care conducea în 1594 peste crainicii satelor
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
mult sau mai puțin în posesia familiei Banffy până la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1925, cea mai mare proprietate din sat aparținea încă aceleași familii. Din evul mediu până în 1867 satul Pria a aparținut administrativ de Comitatul Crasna. În comitatul Crasna, ca și în întreaga Transilvanie, administrația Regatului Ungar s-a suprapus unei structuri sociale românești mai vechi. Urmele acesteia în Pria se pot distinge în menționarea voievodului Grigore Baboș care conducea în 1594 peste crainicii satelor Cizer, Boian, Ponița
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
voevodului, ar putea fi identificat cu satul Pria, singurul care lipsește de pe Valea Cizerului și a afluenților ei. În anul 1835 satul Pria aparține din punct de vedere religios de Protopopiatul Districtului Crasna. Începând cu anul 1876, satul Pria aparține Comitatului Sălaj din Regatul Ungariei, apartenență ce se va încheia în anul 1920, odată cu semnarea Tratatului de la Trianon, tratat ce prevedea stabilirea frontierelor Ungariei cu vecinii săi. În anul 1918, în luna noiembrie, la Pria, în prezența comandantului "Corpului I de
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]