1,698 matches
-
rucsacul mi se pare mai greu, dar nu există decât o singură direcție: înainte. în jurul ore 14:30 ajung întrun sătuc, Cardenuela Riopico, unde s-a deschis un han cu 24 58 de locuri, cu dormitoare mai mici dar mai comode, fiecare cu baie și toaletă proprie. Ce bine este să găsești un loc, să-ți lași repede rucsacul, să te repezi sub duș și apoi să te întinzi pe un pat moale! Pe camino înveți să apreciezi din plin ceea ce
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
obligatorii pe care este necesar să le respecți. Și totuși, câte frumuseți poți admira în jur, câtă solidaritate poți simți, dacă mergi pe acest drum și nu o iei aiurea pe drumuri ce crezi că sunt mai scurte sau mai comode. Este o lecție a lui camino care, sigur, nu anulează libertatea de conștiință, de a decide așa cum crezi tu, o libertate pe care nici Dumnezeu nu o anulează. Triacastela, 12 august Iar s-au trezit pelerinii cu noaptea în cap
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
luni, cât dura concediul pe doi ani a colegului nostru, consilierul Constantin Drăgușanu. Cum avionul TAROM avea numai o singură clasă, doamna ambasador și cu mine am fost conduși ultimii în avion. Ni se rezervaseră două locuri, considerate cele mai comode, în dreptul ușilor de ieșire în caz de necesitate. Cum era firesc, doamna ambasador s-a arătat interesată de experiența mea diplomatică, la început punându-mi multiple întrebări despre consultările de la Dipoli, despre rolul statelor nordice, mai ales al Danemarcei, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
locuiam într-un apartament de două camere, în care mă simțeam stingher. Era normal locuința familiei colegului aflat în concediu, iar eu eram un intrus și, ca atare, mă retrăgeam în respectivul apartament numai ca să dorm pe o canapea destul de comodă din așa-zisa sufragerie. N-am vrut să folosesc dormitorul familiei titularului, mi se părea indecent. Sufrageria era încăpătoare și răspundea minimului de confort de care aveam nevoie. Plecam dimineața la prima oră, pe jos până la misiune, preț de 35-40
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
dar nu aveam pretenții, eram acolo numai pentru trei luni, iar majoritatea timpului aveam să mi-l petrec în birou, la muncă. După ce mi-am făcut o baie și m-am ras, mi-am schimbat hainele groase cu unele mai comode pentru temperaturile și umiditatea Limei și am coborât la parter, unde se aflau birourile. Dobre, șoferul-administrator, mă aștepta tolănit pe o canapea de pe holul din capul scărilor, parcă dormita. Când m-a văzut s-a ridicat și m-a condus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
primul care adresează felicitări mai ales unui ambasador. La intrarea în cabinet, ministrul, avertizat, ne aștepta aproape de ușă și, în timp ce îi strângea mâna ambasadorului, îi făcu și urările pentru noul an. În timp ce îi făceam traducerea ne-am așezat pe fotoliile comode din proximitatea ferestrelor. Terminând traducerea, am continuat să vorbesc, zicându-i să adreseze felicitările și mulțumirile. Și eu, vă mulțumesc pentru rapiditate și vă felicit de Anul nou. Am tradus: "Domnule ministru, este o plăcere să vă adresez, la rându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
amintiri din trecutul mai Îndepărtat sau mai apropiat. Amintindu-mi de Începutul studenției și manifestările uneori năstrușnice ale tinereții, nu pot trece peste un episod petrecut În prima iarnă. Condițiile de locuit la unchiul Aurel nu erau dintre cele mai comode nici pentru mine, nici pentru familia lui: unchiul, tanti Ana și Viorica, elevă. Într-un ansamblu de clădiri situat pe Calea Victoriei nr. 200, lângă biserica Italiană, al cărui chiriaș principal era cumnatul unchiului Aurel, cornistul Orchestrei Filarmonice, Gheorghe (Ghiță) Dimitriu
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
așeze în paginile lor adevăratele valori sau fragmentele de literatură care să stimuleze adevărul estetic, nu văd nici o șansă în următorii ani să se facă ordine în grădina în care bălăriile sunt declarate crini imperiali. Critica literară pare a fi comodă și lipsită din ce în ce mai mult de metodă. Foiletonismul, afinitatea electivă, fragmentarismul, preferențialitatea tematică sau personalizată nu pot duce la o sistematizare și ierarhizare canonică a valorilor noastre literare. Probabil Academia face eforturi, însă nu-i cunoaștem criteriile. Suntem singura literatură din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din trecut. Să Învețe În familii, În grădinițe și școli pe toți copiii de mici. Nu se Învață ce-ar trebui. De aceea avem copii și tineri vopsiți În cap de toate culorile. Că nu se Învață și suntem prea comozi. Ne-am Învățat să ne scuzăm În tot felul și să dăm vina pe alții. Nu vrem să ne ostenim, să dăruim cu dragoste, să punem suflet, să facem ceva bun și frumos ca să-L bucurăm pe Dumnezeu. Acolo, la
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ți-l mănâncă. Nu-ți mai faci timp pentru o rugăciune, o carte de religie sau să vizitezi un bolnav. Dar la televizor ai timp cel puțin o oră din 24. Restul Îl omorâm cu altele pentru trup. Am ajuns comozi și mai trândavi. Din mândrie. Bine ar fi să nu mai dăm vina pe alții și să ne ostenim cu ce ne este de folos. Cu osteneală și milostenie Împletite cu dragoste se câștigă cunună! Ultima zi de pelerinaj (Sâmbătă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
eu acolo cum se culege porumb ! Că eu de la cules porumb, am ajuns aici !” [râde] „- Auzi, măi - îi spune secretaru’ de partid - auzi, măi, că mai are și gură!” S. P.: - Deci, să-nțeleg că n-ați fost un angajat comod ?! Ș. B.: - Nuuuu, nu, nu, nu ! Păi, mie-mi spunea Lideru’, eu n-am știut că-mi spunea aici: las’ că vine Lideru’ acuma și... [râde] Nu, da’ mie ce nu..., [când] eu aveam dreptate, nu lăsam să fiu călcat
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
că acolo..., cu ideea că, acolo, voi avea o șansă, deci, să urc social, să-mi împlinesc eu niște vise de-ale mele, în uzină, pentru că știam cum este în uzină, datorită acelor practici. Ca atare, am renunțat la viața comodă din învățământ și m-am dus în uzină, pe baza unei cereri, prin februarie, în timpul anului școlar. Aici, în uzină, am lucrat la mecanicu’ șef și m-am ocupat de o secție sau două, pentru repararea mașinilor unelte, din punct
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
blânzi, docili, ușor de instruit, generoși, deschiși dar... fataliști, Bambaras robuști, obraznici, volubili, leneși, dar veseli și simpatici. Lucumi erau considerați sclavii cei mai inteligenți, fiind însă dificili de dominat, Carabalii apreciați ca sălbatici și chiar antropofagi, Congo, puternici, nesupuși, comozi, extravaganți și "cei mai adormiți dintre negri"! Destinul sclavilor odată ajunși în Cuba varia în funcție de compărător majoritatea pentru muncile istovitoare de pe plantațiile de trestie de zahăr, tutun sau cafea, pentru cele din mine, ca sclavi domestici la orașe. În acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ca instrument de lucru, pentru evaluarea evenimentelor și a oamenilor... Che a fost un bărbat pe care nicio-dată nu l-au interesat funcții, conduceri și onoruri și era conștient că lupta putea fi dusă doar de guerilla și nu din comodele birouri. Che gândea că în lupta să participe combatanți din diferite țări latinoamericane și că Bolivia să fie o școală pentru combatanții din alte țări... Che privea moartea sa ca pe ceva natural și probabil și gândea că aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
pe patul său. Soarele își trimitea puternic razele prin geamul întredeschis, umplând camera cu o lumină puternică, arzătoare. Îmi fugise somnul, oboseala pe care o simțisem mai devreme pe drum, dispăruse. M-am ridicat, schimbându-mă în niște haine mai comode, punându-mi și pălăria mea de piele. Bobiță a fost în același gând cu mine, doream să facem o recunoaștere a locului unde ne aflam. Ieșiți din cabană, oprindu-ne în fața bisericii, ne uitam de jur împrejur ce posibilități aveam
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
câștiga câteva puncte, am uitat de orele ce au trecut fără a le putea opri. Dimineață, o nouă zi, un început de săptămână; după micul dejun am început cu Bobiță, fiecare îl felul lui, al doilea tablou, instalați cât mai comozi în camera noastră, bucurândune de razele soarelui ce ne umplea camera . Liniștea care se așternuse în cameră a fost invadată de sunetul clopotului de la biserică. M-am uitat la ceas; era 12 fix, exact ca și în celelalte zile. De ce
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
poeziei moderne europene. Din capul locului ni se face avertizarea tranșantă, de către Viorica S, Constantinescu recomandând lucrarea pe care demersul critic ulterior o demonstrează convingător, că Eminescu nu trebuie privit ca un ultim romantic, cum au făcut-o atâția cercetători (comozi, se pare), el "nu este un romantic întârziat, ci participă la ceea ce s-a numit "deromantizarea" roman tismului și structurarea poeziei moderne românești, implicit europene (fără a influența, ci doar consolida noutatea)". E, fără îndoială, o semnificativă schimbare a capului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și tropicală; acolo, din vechiul continent unic, a rămas doar Africa. Alte bucăți din acel continent au ajuns În zone prea reci. Deci avem nevoie de alte surse de energie, nu de deșeurile dosite de natură, oricât de tentante sau comode ar fi. “Radiosfera”, 19 iunie 1995, ora 11,09 37. Pledoarie pentru biomasă Să ne imaginăm că plecăm din Bacăul capitolului anterior, Înapoi spre Tulcea. De ajuns Însă, data viitoare. Rezumând cele discutate În capitolul anterior, amintesc că natura a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
context, Îmi permit o profeție: viitotul va fi desigur asigurat energetic printr’o multitudine de tehnologii, tot mai multe pe măsura trecerii timpului, Însă toate bazate pe o sursă unică, adică Soarele. Dintre toate Însă, se pare că cea mai comodă, cunoscută, banală, acceptată, e arderea unui combustibil. Poate de asta doresc să insist asupra ei. Mai precis interesează ce se poate arde fără a schimba raportul bioxid de carbon-oxigen propriu formelor actuale de viață. E un paradox? Desigur, dacă discutăm
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
-i de făcut? Să ne cuplăm la cealaltă parte a circuitului de carbon și energie, adică la deșeuri. Tradițional, În unele zone ale țării se folosește drept combustibil baliga uscată, adică tizicul. Dar e singura și mai ales cea mai comodă sau modernă cale? Pentru a răspunde, să vedem ce se Întâmplă În mod natural cu deșeurile. Un ecosistem, agricol de pildă, nu este numai ceea ce se vede, adică, luând un exemplu din literatură, vreo zece tone de plante și aproape
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
direct energia electrică astfel, nepoluant, obținută? E atât de corect să introducem un randament subunitar, caracteristic electrolizei, deci o pierdere de energie, când și așa omenirea suferă de “foamete” energetică? Și totuși, trebuie. Pentru simplul motiv că, deși nepoluantă și comodă ca atare În utilizare, energia electrică are un mare păcat: nu poate fi stocată; iar Soarele luminează doar o jumătate dezi și, pentru unele dintre utilizările energiei, precum iluminatul, ea este necesară exact noaptea... Poate de asta e atât de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
vină, unul cel puțin particular. Anume Teiul lui Eminescu, de care nu ne putem apropia decât pășind pe asfalt. El, Teiul lui Eminescu și atâția alții care suferă Încântându-ne În același timp privirea, sunt captivi doar pentru că noi suntem comozi. Nu ne place, de exemplu, să ne zgârâiem sau murdărim tocurile Încălțărilor. Și totuși, dacă am reveni la aleile de odinioară, doar acoperite cu pietriș, care Îndeplinind un rol ecologic bine definit permite accesul oxigenului În solul de dedesubt și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
zonă de dealuri, păduri și terenuri agricole bine și modern îngrijite. Zilnic parcurgeam cu mașina mea cei cca 40 de km distanța de acasă până la serviciu. Drumul era o șosea asfaltată foarte bine întreținută, care permitea o deplasare rapidă și comodă. Uneori, pe această modernă șosea, întâlneam câte un arici mort, zăcând într-o baltă de sânge, strivit de către un automobilist grăbit. Imaginea asta m-a tulburat mereu, mi-a trezit în minte amintiri din copilărie, când am găsit un arici
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
față a putut privi Într-o lungă, prea lungă jumătate de veac la desfă șu rarea unor prefaceri epocale, legate toate de scurgerea neliniștită și im placabilă a vremilor, dar și de invențiile tehnice care au făcut viața noastră mai comodă, mai facilă, mai suportabilă și, În același timp, mai activă, mai intensă, dirijând chiar viața noas tră de fiecare zi, creierul și nervii noștri, munca și amuzamen tele noastre, și care au schimbat, prin trecerea acestor amar de ani, mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai aproape, adică, de tehnica carului cu boi, ca să mă pătrundă până la oase sfânta oboseală a drumurilor și ca să-i poată da de rost, cu mine Împreună, fierarul sau „mehanicul“ satului. Automobilul este degradat definitiv de domnii și de cucoanele comode, care poposesc din oraș În oraș, din cofetărie În cofe tărie, ca și când abia au ieșit din casă ca să-și desmorțească lenea și ca să mai vadă lume. Efortul fizic, pulberea drumurilor și arșița soarelui trebuie prevăzute ca un minimum necesar de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]