2,912 matches
-
alte părți ale Europei partidele democrației creștine ocupau o poziție centrală, între un pol liberal și un pol social-democrat (sau marxist ca în Italia), MRP-ul rămînea prizonierul sistemului bipolar din timpul Revoluției franceze. Denunțat de dreapta că ar fi complice al stîngii, referințele sale religioase îl făceau suspect pentru aceasta din urmă și nu a știut să integreze gaullismul pentru a sparge această dialectică dreapta/stînga. Aici apare a doua contradicție. Istoria relațiilor tumultoase ale MRP-ului cu generalul de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Labirintul singurătății, Octavio Paz dezvoltă (în eseul cu acest titlu) o constatare curentă: "Nașterea și moartea sunt experiențe ale singurătății; ne naștem singuri și tot singuri murim..." Însă, ca și "domnul" Martin Heidegger, neîmpăcatul Cezar Ivănescu se împotrivește morții și "complicilor" ei, sfidând. Pe Hemingway și Malraux războiul, situație-limită, îi deprinsese să moară. Filozofarea, spusese scepticul Montaigne, propune înscrierea în legile cosmice: "A filozofa înseamnă a învăța să murim" (Eseuri, XX). II Tristețe la Baaad, dezolare în Doina și în alte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
capabil să spună cum a reușit să treacă de gardul A Opta Minune a Lumii. Așa că l-au bătut tot mai crunt și cu tot mai multă admirație pentru spionul care nici mort nu recunoaște nimic și nu-și deconspiră complicii. Nunta nu a mai avut loc fiindcă, într-adevăr, Johann Sebastian Bach nici mort nu a recunoscut nimic și nu și-a deconspirat complicii. Și nici nu s-a aflat vreodată cum a izbutit să treacă Gardul. Care, iată, a
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
tot mai multă admirație pentru spionul care nici mort nu recunoaște nimic și nu-și deconspiră complicii. Nunta nu a mai avut loc fiindcă, într-adevăr, Johann Sebastian Bach nici mort nu a recunoscut nimic și nu și-a deconspirat complicii. Și nici nu s-a aflat vreodată cum a izbutit să treacă Gardul. Care, iată, a fost destinul său. Gardul destinul său eroic. 3.) Sven Johansonn, singurul vündün de culoare (chiar el!): Sven Johansonn a absolvit cu brio cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
face istoria catastrofei ar însemna să împărtășești, ulterior, răceala celor care au permis-o". Un mod de a anihila orice posibilitate de istoricizare a evenimentului și de a-i plasa pe cei care încearcă așa ceva de partea observatorilor pasivi, chiar complici. Genocidul nu se înțelege pe căi raționale, ci doar prin emoție, într-o istorie de suferință. Deși laică, această viziune asupra exterminării constituie totodată o autentică teologie. Nu declara istoricul Saul Friedländer însuși că discursul istoric, mai mult decât altele
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
capabil să spună cum a reușit să treacă de gardul A Opta Minune a Lumii. Așa că l-au bătut tot mai crunt și cu tot mai multă admirație pentru spionul care nici mort nu recunoaște nimic și nu-și deconspiră complicii. Nunta nu a mai avut loc fiindcă, într-adevăr, Johann Sebastian Bach nici mort nu a recunoscut nimic și nu și-a deconspirat complicii. Și nici nu s-a aflat vreodată cum a izbutit să treacă Gardul. Care, iată, a
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
tot mai multă admirație pentru spionul care nici mort nu recunoaște nimic și nu-și deconspiră complicii. Nunta nu a mai avut loc fiindcă, într-adevăr, Johann Sebastian Bach nici mort nu a recunoscut nimic și nu și-a deconspirat complicii. Și nici nu s-a aflat vreodată cum a izbutit să treacă Gardul. Care, iată, a fost destinul său. Gardul destinul său eroic. 3.) Sven Johansonn, singurul vündün de culoare (chiar el!): Sven Johansonn a absolvit cu brio cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
diferențele 19. Se întâmplă cu comunicarea ceea ce s-a întâmplat cu produsele și cu serviciile: viteza și varietatea se impun ca noile imperative ale hipermărcilor. Se dezvoltă nu atât un totalitarism publicitar, cât o hiperpublicitate spectaculoasă și decalată, onirică și complice; o hiperpublicitate ironică ce se privește pe sine, se joacă cu ea însăși și cu consumatorul. Se instaurează o nouă vârstă a publicității care, aliniindu-se principiilor modei (schimbare, fantezie, seducție), este în pas cu cumpărătorul emoțional și reflexiv din
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
să împărtășească un sistem de valori, de a crea o proximitate emoțională sau o legătură de complicitate. Tot așa cum, în arta modernă, privitorul se impune ca un coautor al operei, publicitatea creativă face apel la un public mai activ, mai complice, educat în cultura mediatică. O întreagă zonă a publicității se joacă cu ea însăși așa cum se joacă cu produsul și cu consumatorul-actor. Stadiul „primitiv” sau behaviorist al publicității s-a epuizat: asistăm la desfășurarea momentului său ironic, reflexiv, emoțional. Adversarii
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
vreunei nevoi orgiastice de masă; majoritatea cititoarelor au asimilat-o pe autoare cu o excepție libidinală, un „animal bizar” căruia nu-i împărtășesc nici gusturile, nici practicile, considerate antierotice, triste, insipide prin tehnicismul cantitativ, golite de orice dimensiune afectivă sau complice. Să nu căutăm un efect de oglindă acolo unde nu există; dimpotrivă, ceea ce explică, în mare parte, succesul lucrării e tocmai distanța mare existentă între practicile extreme descrise și cele obișnuite, ca și noutatea unui discurs dinadins obiectivist promovat în
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
comunitară. În bucuria trăirilor împărtășite se exprimă căutarea unui „noi” afectiv, a unei încorporări comunitare ce permite punerea în perspectivă a propriei vieți confruntând-o cu experiența altora. Plăcere de a se regăsi „între ai săi”, de a înnoda legături complice și conviviale cu semenii, de a declara o anumită mândrie identitară, sărbătoarea funcționează ca un instrument de autodefinire și de afirmare de sine într-o vreme când identitățile colective nu mai sunt date și primite o dată pentru totdeauna. Individul se
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
monedă străină cu care să se poată plăti datoriile externe acumulate. Efectul globalizării din ultimii ani a fost continuarea exploatării resurselor naturale ale Africii, în beneficiul corporațiilor internaționale și al țărilor industrializate. Conducătorii și guvernele din Africa au fost adesea complici în aceste activități. Dacă există un număr de femei cu rol simbolic în consilii directoare și în comitete, deciziile care privesc viețile femeilor și ale familiilor din Africa sunt în continuare luate în numele unor interese private străine și de către elitele
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
privatizare și accentuare a inegalităților caracteristice sistemelor politice neoliberale. ONG-urile trebuie deci înțelese atât ca mijloace esențiale pentru promovarea anumitor interese ale femeilor, în contextul unui capitalism revigorat, cât și ca un efect al dezintegrării bunăstării generale și un complice al delegitimizării drepturilor sociale și al privatizării femeilor. Prin modul de operare și consecințele neintenționate ale acțiunilor lor, ONG-urile promovează un individualism antreprenorial ca mijloc privilegiat de acțiune politică și înlocuiesc politica participativă. Instituționalizarea unei anumite concepții liberale asupra
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
alții. În 1951 majoritatea preoților și călugărilor stiliști, instigați de M.N. de la schitul C., Reg. București, l-au părăsit pe I.M., acuzându-l de „atitudine democratică”, alăturându-se lui G.T. În baza probelor prezentate în legătură cu instigările lui G.T. și a complicilor săi, au fost reținuți în 13.02.1952 G.T., 5 conducători laici și 7 călugări de la mănăstirea Slătioara-Râșca, Reg. Suceava. În 27 martie a.c., gruparea de la T.N. s-a organizat sub conducerea lui M.N. din C., Reg. București. În noua
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
martie a.c., gruparea de la T.N. s-a organizat sub conducerea lui M.N. din C., Reg. București. În noua conducere au intrat elemente dușmănoase, cărora N. le-a trasat sarcina să activeze pe ascuns. În jurul lui M.N. și a principalilor săi complici la instigări, se duce acțiune informativă activă, urmând a se prezenta în iunie 1952 propuneri pentru a se trece la măsuri. Fracțiunea lui M.N. cuprinde în prezent 41 de preoți și preoți-călugări, 51 de parohii, 4 mânăstiri cu cca 50
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
dată, tot anecdota condensează filosofia personajului sau, cel puțin, temperamentul, natura lui. Două dintre istorioare prezintă un om care nu se lasă ușor păcălit și preferă, ca și Diogene, libertatea în locul companiei sau afecțiunii mai-marilor zilei și autonomia în locul proximității complice a celor care beneficiau de putere și autoritate. Trăsătura de caracter întreține, poate, o legătură foarte îndepărtată cu dorința abderitană de a se elibera de temeri și angoase: să presupunem așadar dorința unei terapii materialiste de a crea o suveranitate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lumea aceasta, de realitate, de imediat. Conform perspectivei neopitagoriciene a unui Platon, în cursul reîncarnărilor, sufletele damnate - într-un fel, cele ale libertinilor, ale amatorilor de plăceri, ale celor care s-au folosit de trupul lor ca de un prieten complice - vor merge să țină tovărășie unui animal vestit pentru necumpătarea lui: porcul. Timaios detaliază chiar felul în care proasta întrebuințare, în timpul vieții, a părților trupului destinate reflecției și meditației modifică fiziologia: părțile inferioare sunt atrase spre pământ, membrele se scurtează
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
acest termen la Epicur? Cuvântul nu apare niciodată - epicurismul nu este câtuși de puțin o filosofie prescriptivă care ar prezenta Binele și Răul, dezvoltând apoi un arsenal conceptual pentru a-i salva pe adepții primului și a-i afurisi pe complicii celui de-al doilea. Epicur nu gândește atât în termeni de bine și de rău, cât în termeni de bun și de rău. În această ordine de idei, bun desemnează tot ceea ce permite realizarea proiectului filosofic, iar rău, ceea ce-l
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ironice, poemul vorbește despre această transfigurare a celuilalt de către privirea îndrăgostitului: fiecare defect devine o calitate, toate tarele se transformă în talente, pocitaniile acced la statutul de divinități și de zeițe, neroadele devin niște partenere adorabile, iar istericele, niște blânde complice. Nimic nu falsifică mai tare privirea lucidă asupra noastră înșine, asupra celorlalți și a lumii ca dansul atomilor îndrăgostiți într-un trup supus legii lor! Iubirea-pasiune e o catastrofă. Pulsiunea de moarte care chinuie cele două trupuri debordează dimensiunile patului
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pe lumea asta prea bătrână.” De la Început, pe lângă frumusețe, pe Faulques Îl fascinase purtarea lui Olvido: modul ei de a sta de vorbă, de a-și lăsa capul În jos după o frază ori de a asculta cu un aer complice, ca și cum nicicând n-ar fi crezut mare lucru, purtările ei de fată bine educată și ușor trufașă, cruzimea ei delicată (era prea tânără și prea frumoasă ca să aibă habar ce era compasiunea lipsită de calcul), moderată de un umor fulgerător
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
croatul se foia, supărat. Nici n-am asistat la așa ceva. - Poate că n-ai avut ocazia. Privirea lui Markovic era neobișnuit de răutăcioasă. - Și dumneata ai comis mârșăvii, domnule fotograf. Ai grijă. Aparatul dumitale a fost de multe ori un complice pasiv. Ori activ. Amintește-ți de fluturele dumitale blestemat. Amintește-ți de ce-s eu aici. - Diferența e că eu mi-am comis mârșăviile singur. Camera foto și cu mine. Punct. - E o Înfumurare să spui așa ceva. - Adevărat? - Ai avut noroc
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
spus asta n-a fost la nici un război. - Așa cred - Faulques zâmbea pe jumătate. Poate că războiul epuizează cuvintele stupide, dar nu și pe celelalte. Pe care le știm dumneata și cu mine. Întors spre el, Markovic Își mijea pleoapele, complice. - Te referi la vorbele care abia se pronunță ori apar doar În fața celui care le știe? - La ele. Celălalt a continuat să admire fresca. - Știi ceva, domnule Faulques? După ce-am ieșit din lagărul de prizonieri, când m-am dus
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
actul de a ucide. - Cine spune asta nu-i bine informat. Markovic a Încuviințat. Asta cred și eu, spunea gestul lui. - Și cum merge? Ai reflectat la tot ce ți-am istorisit zilele astea? Vreau să spun, dacă te simți complice ori participant la pictura dumitale? Crezi că se poate gândi și poza În același timp? - Cred că vorbești prea mult. Începe să-mi pară rău că n-am pușca. - Ai cuțitul. - Nu-i tot aia. Markovic a râs de-adevăratelea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de torționari (au fost selectați doar cei care avuseseră tangență cu legionarii) i se Înscenează un proces, iar Țurcanu („păpușă” a reeducării, dar și „păpușar” al demascărilor, cum Îl numește un Înalt funcționar al aparatului de represiune) și câțiva dintre complici (optsprezece la umăr) sunt executați. Rezultatul reeeducărilor de la Pitești, Gherla și din alte spații carcerale unde s-a Încercat exportarea fenomenului sunt 30 de victime ucise (după estimarea autorităților comuniste) sau peste 60 (după unele victime), 780 de torturați (după
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
și complicitate) generală favorabilă acceptării unui joc infinit și indefinit. Deplasările periodice ale redactorilor Înspre „magnetizantele” foruri contribuie la statornicirea unei relații de subordonare și negociere care absolutizează ideea de control instituțional rarefiat, dar foarte concret la nivel interpersonal 36. Complici În adversitate, scriitorii și cenzorii Își dispută fraze și texte publicabile În interiorul unui sistem care prin natura lui este obligat să Încurajeze actul publicistic, și nu să Îl reprime 37. Dezghețul de la Începutul anilor ’60 și descentralizarea Începută În 1968
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]