11,210 matches
-
Cristorel, Criț (< săs. Kreuz), Kreuzburg și, poate, unele dintre toponimele Cristian (< Keresténnfalva), celelalte avînd la bază numele unei persoane locale. Bihor Este numele unor munți din Apuseni și al unui vîrf din Munții Căpățînii, regăsindu-se de asemenea în toponimele compuse polarizate Poarta Bihorului (peșteră) și Tarnița Bihorului (pas). Pot fi asociate etimologic, probabil, Biharia (două sate din județele Alba, respectiv Bihor), un vîrf în Munții Bihorului, o movilă în Cîmpia Înaltă a Crișurilor, o culme între Arieșul Mare și Arieșul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bătez prezintă labializarea lui ă în vecinătatea labialei b, iar -i a fost dobîndit în varianta ungurească (vezi cățel - Kacil, Kocil), pe care romînii au reprimit-o sub forma Botiz, Botiza. Forma a din Botiza este o adaptare romînească a compusului maghiar Batizháza > *Botizaza > Botiza. Numele de persoane cu rezonanță creștină explicită etimologic sunt foarte răspîndite la romîni (în evidențele de acum cîțiva ani existau în Romînia 4726 de astfel de nume de familie). „Sinonime“ ale toponimelor din grupul Botez, Botiz
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
toponimele. Bucovina Este numele provinciei istorice din nord-estul Romîniei și al unui deal din Obcina Feredeului. Dealurile din apropierea Cîmpulungului Moldovenesc sunt, de altfel, numite împreună Obcinile Bucovinei. Toponimul are la bază apelativul slav buk, „fag“, la care se adaugă sufixul compus -ovina < ov + ina, rezultînd bucovina, „pădure de fag“ (așa cum confirmă ucr. bukovyna, „pădure de fag, făget“). Cunoscînd originea numelui provinciei, un grup de tineri bucovineni, între care Ciprian Porumbescu, au înființat o societate culturală numită, cu un termen apropiat semantic
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de macrotoponime, ca să nu mai vorbim de numele de locuri mărunte, așa-numitele microtoponime, care se inte grează acestui model cu zecile de mii (avînd în vedere că nu mele sate lor polarizează în jurul lor numeroase toponime minore, derivate și compuse). Important este că originea tuturor acestor nume de locuri este romînească, deoarece, indiferent de originea sau de etimologia bazei (sau a radicalului), limba în care este format numele de loc este cea căreia îi aparține sufixul. București a luat naștere
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Solduba, Cociuba etc.), în Cîrlibaba. „Lovitura de grație“ pentru integrarea și mai profundă în modelele toponimice romînești a fost despărțirea numelui, prea lung și tot „neclar“ sau „nedescifrabil“, în componente apropiate fonetic de baza deformată și conforme gramatical romînei, rezultînd compusul toponimic Gîrla Babei. Pentru urechea unui toponomast, această mică „excursie“ toponimică este instructivă și antrenantă. Există vocabule (după cum am constatat, inclusiv toponimice) pretabile jocurilor de sunete, cuvinte și sensuri. Cîrlibaba și „avatarurile“ sale fac parte din aceste vocabule. Dovadă că
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Pădurea Covurluiului (în Podișul Moldovei). Toponimul origi nar, autentic-popular, este Covurlui, celelalte fiind creații literare, administrative, cu rol de standardizare și de sistematizare a nomen claturii geografice. Gustav Weigand, Iorgu Iordan și alții consideră că numele are la bază un compus cuman, kuwarul-uj, „vale seacă, pîrîu sec“, formantul de pe poziția secundă -uj (care poate avea și varianta -lui) însemnînd „vale, pîrîu“ și regăsindu-se (ca un fel de pseudoprefix) în toate hidronimele cu secvența finală -ui (tip Bahlui, Desnățui, Călmățui, Teslui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
extrase din bazele antroponimice din care au fost „prescurtate“. Emil Suciu neagă existența unui sufix -ui, -oi în limbile turcice (în care, de fapt, nu era sufix, ci cuvînt autosemantic, cu sens de sine stătător, ceea ce face ca, uneori, în compuse să stea pe prima poziție: Ui, Uiu, Uielga), chiar dacă e așezat, de obicei, pe poziția secundă (Cara-oi, Kîzîl-oi, Kok-oi, Mangîșoi, Munții Altai, Kotui, Kokui, Nemui, Pelendui, Pehui, Polui, Tapsui, Tangui, Hanui, Hungui, Darhințui, Harghițui, Anui, Kičui, Saktui, identificate de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mlacă), Mociar, Moceriș, Mocira (< mocear), Gîrla, Ciorogîrla (cioroi, „izvor“ + gîrlă), Glod, Gîrlași, Gîrliște, Gîldanu, Lacoviște, Ciutura, Vîltoarea. Drobeta-Turnu Severin Este numele oficial al municipiului în care-și are reședința județul Mehedinți. Severin este, de altfel, al doilea termen al numelui compus, nesudat, al județului bănățean Caraș-Severin, cu reședința la Reșița. În același județ există un sat Severinești. Au mai existat un sat Severin în județul Mehedinți, și unul în județul Timiș (sau Caraș Severin), iar regiunea Turnu-Severinului s-a numit în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și în nume ca Naparis („Ialomița“), Sagaris, Sangaris, Magaris. Ca la majoritatea toponimelor străvechi, discuțiile etimologice continuă, dar soluțiile cele mai plauzibile trimit spre originea traco dacică. Numele Dunăre polarizează pe teritoriul romînesc, uneori la mare distanță, toponime derivate și compuse: Dunărica, Dunăreni, Dunărița, Dunărea Mare, Dunărea Mică, Dunărea Nouă, Dunărea Veche, Dunărea Vapoarelor, Dunărinți, Dunavăț (canal în Deltă și pîrîu, afluent al rîului Berheci), Dunavățu de Jos, Dunavățu de Sus (sate în județul Tulcea). Ultimele toponime sunt derivate, în graiul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de castraveți“, armarium, „dulap de arme“, fumarium, „cameră de fumat“, galinarium „coteț de găini“ etc. Acest sufix s-a păstrat și în limba romînă, și deși este relativ rar, ar fi putut fi odinioară mult mai des întrebuințat, cum arată compusul -ărie: căprărie, „locul unde pasc și se odihnesc caprele“ „staul de capre“; „găinărie“, „loc unde se odihnesc găinile“, „coteț de găini“. Îl găsim în armár(iu), „dulap în care se păstrează haine și vase“ < lat armarius, în cuibar, porumbar etc.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
legendari“. Jidvei ar putea fi un antroponim derivat cu sufixul diminutival -ei din Jidov (ca Andrei, Matei, Zebedei etc.) cu sincoparea, frecvent întîlnită, a lui o neaccentuat. Jidovnița e dublu sufixată (cu -na și cu -ița) sau derivată cu sufixul compus -nița, diminutiv și locativ, de la Jidov. Jijia Este numele unui afluent de dreapta al Prutului, cu o lungime de 275 de kilometri, și al unui sat din județul Botoșani (aproape de izvorul rîului omonim). De la numele rîului s-au format, prin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și se regăsesc în nu me roase nume de sate (Albota, Balota, Dobrota, Probota, Bîrzotești, Căpotești, Negotești etc.). Secvența finală a (< ă) este specifică toponimelor. Sufixul -otă este de origine slavă, trecînd de la adjective calificative la hipocoristice, extrase din antroponime compuse, cărora le conferă o nuanță de alint (Dragotă < Drago, extras din Dragomir, + -otă etc.). Romînii au „înțeles“ mecanismul și l-au aplicat și ei unor nume romînești (Albu+ -otă > Albotă, Șerbu+ -otă > Șerbotă etc.). În acest fel a fost format
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ceh a fost atestat în epoca medievală sub formele Molda, Mulden, iar numele săsesc vechi al orașu lui Baia era Molde, Mulde). Forma Moldova ar fi luat naștere pe teren romînesc, la început ca termen secund în genitiv al unor compuse toponimice de tipul Apa (Valea, Tîrgul) + Moldeova, Moldova („Moldei“), apoi desprins ca toponim absolut (simplu). Evoluția Moldeova > Moldova este ușor de explicat prin alternanța palatalizat/nepalatalizat a unor consoane în graiul moldovenesc. S-a emis ipoteza că numele Molde și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
moldă, moldău, cu sensul de „ridicătură de pămînt, piatră“, și ar fi trecut prin ipostazele Mold, Moldă, Moldău (un munte de lîngă Cîmpulung Moldovenesc se numește Muldău, Moldou, iar în Teleorman este o localitate Măldăeni); apariția în documente a toponimelor compuse Apa Moldei, Fundu Moldei, alături de formele Moldova, Moldava (în care toponimele scurte devin genitive cu sufixul ov, av, înțelese greșit ca făcînd parte din bogata serie a toponimelor terminate în -ova, -ava și înlocuind formele scurte, devenite relicve, atestate apoi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
demonstrat că evoluția a > o este un fenomen daco-moesic tîrziu și se întîlnește și în alte cazuri (Alutus > Olt, Samus > Someș, *Donaris > Dunăre), fapt probat și de transcrierea oscilantă a unor nume antice: Potaissa-Putavissa, Porolissum- (Civitas) Paralissensium, ca și de compusele, cînd cu -dava, cînd cu -dova „cetate“ > Sucidava, Cumidava, dar Gildova, Pelendova. Existența unui număr important de rîuri mari de pe teritoriul romînesc ale căror nume sunt forme conservate, cu puține modificări, justificabile fonetic, din Antichitate întărește credibi litatea descendenței numelui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sau rîuri: Calbor (< săs. Kaltborn, „fîntînă rece“), Calvasăr (< săs. Kaltwasser, „apă rece), Hideaga Hideg (< magh. hideg, „reci“), Hidegkut (< magh. hidegkut, „fîntînă rece“), Studena, Studina (< sl. studenŭ, „rece“), Studinița. Rodna Este numele unui sat din județul Bistrița Năsăud și, în forme compuse, al unor munți din Carpații Maramureșului (Munții Rodnei), în care se află parcul național omonim, al unui deal din Culmea Prisnel (Piscul Rodnei). În ungurește numele este Radna (vechiul Rodna), iar în săsește, Rodnă. Atestările, începînd cu anul 1241, au
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Zlagna, Lopatna > Lopacna > Lopagna, Sătmar > Săcmar). Etimonul este, fără îndoială, sl. rŭdŭni > rudna (< ruda, „metal“, „pămînt roșu“ + sufixul na), forma germană, Rodenau, fiind o etimologie populară, care o apropie de apelativul Roden, „desțelenire“. Slavul Ruda este prezent, în formă simplă, compusă ori derivată, în toponimia țărilor învecinate: slov. Rudna Gora; srb. Rudno; ucr. Rudno, Porudno; slovac Rudina, Rudna; srb. Rudna; slov. Rudnik; cr. Rudenice, Rudničko; srb. Rudnjak, Rudŭnikŭ, Rudinice, Rudenica, Rudnica; ucr. Rudnyky, Rudenko, Rudenka, Porudenko; pol. Rudnik. Forma romînească Rodna
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a revenit la romîni ca Țibin). Siret Numește un rîu, afluent al Dunării, cu o lungime de 559 de kilometri, și mai multe localități în cîteva dintre județele pe care le străbate (Suceava, Bacău, Vrancea). Unele derivate (rîul Sirețel) și compuse (Cîmpia Siretului, Lunca Siretului, Gîrla Siretului), precum și satele omonime de pe cursul său întăresc ipoteza că numele rîului a precedat numele localităților respective, așa cum s-a întîmplat și în cazul altor omonimii hidronimeoico nime din zonă (Suceava, Bîrlad, Bistrița, Tecuci, Teleajen
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care a fost o perioadă capitala Țării Romînești precum și al unui sat din județul Timiș. De la numele municipiului s-a format, prin polarizare, toponimul Cîmpia Tîrgoviștei. Sufixul -iște, de origine slavă (< iște < icî), dezvoltat cu sufixul -ov într-un sufix compus oviște „locul unde există sau a existat o așezare, o acoperire vegetată sau faunistică“, ne conduce spre etimologie, și anume: sl. tîrgoviște, „locul unde a fost un tîrg, adică un oraș comercial“. El se încadrează, astfel, în seria onomasiologică și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Vedea, al unui sat din județul Teleorman și al unei movile din Cîmpia Găvanu-Burdea. Prin polarizare, au fost formate toponimele Tecucelu Sec (sat din județul Galați) și Cîmpia Tecuciului. Pîrîul Tecucelul pe care-l consemnează Iorgu Iordan și îl presupune compusul Tecucelul Sec, nu mai e înregistrat în Dicționarul geografic din 2008 2009. La fel, Valea Tecuciului și Tecuciu Calenderu, considerate primul - microtoponim, al doilea - dispărut sau înglobat altei localități. Baza toponimului o constituie sl. tek(cf. tok din potok, „rîu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
afluent de stînga al rîului Vedea) și al unui sat din județul omonim. Prin polarizare, au fost for mate toponimele: Cîmpia Teleormanului (în Muntenia de Est) și Teleormănel (pîrîu, afluent de dreapta al Teleormanului). Etimologia, acceptată de toată lumea, este cumană: compusul Deliorman > Teleorman (< cum. deli, teli, „nebun“ și orman, „pădure“), prin transformarea primei consoane bilabiale în perechea ei „surdă“ (trecerea de la surd la sonor și invers este obișnuită în corespondențele romîno turcice Buceci-Bucegi < bučak-buğag). Adjectivul deli, teli, „nebun“, este metaforic, conotațiile
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Teiss, Teisse, Theysse < Têse). Forma „longobardă“ Tiza, de la care pornește toată această ipoteză, este o transcriere aproximativă a lui Tisa și, de aceea, este irelevantă, ca de altfel și construcția bazată pe ea. O altă ipoteză deduce Pathissos dintr-un compus slav (tip sîrb. Pótîsie, „zona din jurul Tisei“, (ca: Pódrînje, „teritoriul de lîngă Drina“, Pòsavlje, „împrejurimile Savei“, Pomarj, Pomorovj, Podunavi etc.), formantul Thissos, Tissos, Tiza putînd fi slavul tisŭ, tisa „tisă“. Toponime asemănătoare, îndeosebi nume de ape, se găsesc și în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-da). O apropiere de tribul pelasg al Turdetanilor din Hispania sau al Turdulilor din Lusitania este, evident, hazardată din perspectivă istorică. O soluție insuficient fundamentată este cea care trimite la dac. *turŭ, „zimbru“ (neatestat, evident), ca și cea pornind de la compusul lat turris, „turn“ + dac. dava, „cetate“. N. Drăganu a încercat să explice numele Turda printr-un străvechi *turdă < lat. turda, femininul lui *turd < turdus, „sturz“ (invocînd pentru comparație toponimele Turz, Sturz, Sturza, Sturzeni și numele de persoane Sturdza) sau prin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
proces pot fi activate prin administrarea de lungă durată a unor medicamente (barbiturice) sau a etanolului. Schimbarea structurii unor medicamente nu determină întotdeauna inactivarea lor; uneori are loc chiar potențarea activității acestora. De exemplu, prednisonul se transformă hepatic în prednisolon (compus mai activ). Dintre hormoni, ficatul inactivează insulina, glucagonul, cortizolul, aldosteronul, testosteronul, estrogenul, hormonii tiroidieni. Un rol important are și funcția ureogenetică a ficatului. Amoniacul rezultat din metabolismul proteic este toxic pentru organism. Hepatocitele sintetizează din amoniac ureea, substanță cu toxicitate
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
miozinei, clasic datorită scăderii activității kinazei specifice (MLCK), dar posibil și prin activarea fosfatazei corespunzătoare (MLCP). Printr-un mecanism similar de activare a guanilat ciclazei, cu formare de cGMP și efectele consecutive, se produce în mare măsură acțiunea vasculară a compușilor ce aparțin clasei numite generic nitroderivați vasodilatatoari (nitroglicerină, nitroprusiat de sodiu, nitrați și nitriți organici și anorganici). 14.2.2. Prostaciclina PGI2 este generată de către microzomii vaselor sanguine; capacitatea peretelui vaselor mari de a sintetiza PGI2 este mai mare la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]