1,508 matches
-
convenției din 1787 propunerea lui Alexander Hamilton de numire pe viață a șefului executivului o "monarhie electivă" a fost respinsă fără a fi măcar discutată. După cum remarca un alt delegat, Elbridge Gerry, "Nu există nici măcar unul într-o mie, dintre concetățenii noștri, care să nu se împotrivească oricărui pas către monarhie".5 CÎT DE MULT CONTEAZĂ ACESTE DIFERENȚE? Sînt cu adevărat importante aceste diferențe constituționale? Pentru a răspunde la această întrebare este necesar să adăugăm alte două considerente doveditoare referitoare la
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Prin urmare, vom fi prima țară care va condamna oficial crimele regimului comunist. Să fie într-un ceas bun! Eu mă voi simți foarte ușurat, ca și cum mi s-ar lua o povară și o rușine de pe umeri. Sper ca majoritatea concetățenilor noștri să simtă același lucru, pentru că asta ne va ajuta să privim mai senin în fața noastră. Dorin Popa: Cu doar trei săptămâni înainte de sfârșitul anului 2006 și, mai grav, de aderarea la Uniunea Europeană, Partidul Conservator iese de la guvernare. Acum, pe
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
pe de altă parte, ea era În mică măsură eficace chiar și la Roma, dacă e să judecăm după Înflorirea artelor și a spectacolelor. Ca și Cicero sau Seneca, și Varro a subevaluat nevoile și exigențele imaginative și iraționale ale concetățenilor săi și forța catarctică a orgiilor narative sau dramatice inspirate din mitopoiesisul afrodisiac al lui Ovidiu sau din Înspăimântătoarele tragedii ale lui Seneca. Dar el consideră că aceste mituri „grecești” Îi privesc și pe zeii săi „romani”, care sunt cunoscuți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care „care, fără odihnă, veghează cu grijă creaturile lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>"” (ibidem, 133). Iar această funcție tipică de apărător al „contractului” este subliniată de Înșirarea Încăpățânată a tuturor „contractelor” posibile pe care le garantează: Între prieteni, Între concetățeni, colegi, soți, discipoli, Între maestru și discipol, ginere și socru, frați, tată și fiu, Între state, Între credincioșii adevărați (ibidem, 117). De asemenea, În religia germanică observăm cum Odin și Týr formează inițial perechea primei funcții, comparabilă cu perechea vedică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
viață mai bună În Occident. De-a lungul anilor 1945 și 1946, autoritățile occidentale au preferat să ignore În mare aceste sentimente, trimițându-i acasă pe sovietici și pe est-europeni, uneori cu forța. Reprezentanții sovietici veneau să-și adune efectiv concetățenii din taberele germane, În vreme ce refugiații din Est Încercau cu disperare să-i convingă pe oficialii francezi, britanici sau americani că nu vor să se Întoarcă „acasă” și că ar prefera să rămână În... Germania. Nu toți au reușit: Între 1945
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de călătorie, legile rasiale etc.), dar și legile și normele convenționale. Majoritatea oamenilor obișnuiți, neavând acces la produsele agricole, erau obligați să recurgă la piața neagră sau la trocul ilegal pentru a-și hrăni familia. Furtul - de la stat, de la un concetățean sau dintr-o prăvălie evreiască devastată - era atât de obișnuit, Încât În ochii multora Încetase să mai fie un delict. Ba mai mult: În condițiile În care jandarmii, polițiștii și primarii locali reprezentau și serveau forțele de ocupație, care la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
continentul avea să Înfrunte zeci de ani de sărăcie și conflicte. Locuitorii germani din zona americană nu credeau că țara lor se va ridica În mai puțin de două decenii. În octombrie 1945, Charles de Gaulle Îi informase imperios pe concetățenii săi că vor fi necesari douăzeci și cinci de ani de „muncă acerbă” pentru revirimentul Franței. Dar până atunci, credeau pesimiștii, Europa continentală avea să cunoască din nou războiul civil, fascismul și comunismul. Când secretarul de stat american George C. Marshall s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lucrează cu echipamente obosite”. Dacă În Statele Unite, la sfârșitul anilor ’40, echipamentul industrial avea În medie mai puțin de cinci ani, În Franța de după război mașinile erau vechi de douăzeci de ani. Un fermier francez obișnuit producea mâncare pentru cinci concetățeni; fermierul american producea deja de trei ori mai mult. Patruzeci de ani de război și criză economică apăsau asupra Europei. „Epoca postbelică” a durat, așadar, multă vreme; mult mai mult decât susțin unii istorici când Înfățișează dificila perioadă de după război
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și protestanții În Olanda, valonii și flamanzii În Belgia) erau de multă vreme organizate În structuri comunitare separate - zuilen sau pillars -, acoperind un spectru larg de activități. Catolicii din Olanda predominant protestantă spuneau rugăciuni diferite și frecventau alte biserici decât concetățenii lor protestanți. Dar ei aveau și opțiuni electorale aparte, citeau ziare diferite, ascultau propriile programe de radio și, mai târziu, urmăreau posturi de televiziune distincte. În 1959, 90% dintre copiii olandezi catolici erau Înscriși la o școală primară catolică; 95
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
adevăr, turismul În masă din anii ’60 și din anii următori era cu atât mai profitabil cu cât Îi făcea pe britanici, germani, olandezi, francezi și alți călători neofiți să se simtă cât mai bine cu putință, Înconjurați confortabil de concetățenii lor și la adăpost de exotic, necunoscut și neprevăzut. Dar simplul fapt de a merge undeva departe În mod regulat (anual) și noile mijloace de transport folosite pentru a ajunge acolo - mașina personală, zborul charter - ofereau milioanelor de bărbați și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În benzile desenate de limbă franceză și flamandă. America, reală sau imaginată, devenea un cadru natural pentru divertismentul facil de toate genurile. Influența americană asupra tinerilor europeni a contribuit direct la ceea ce era deja deplâns ca o „prăpastie Între generații”. Concetățenii lor mai vârstnici observau și regretau tendința tinerilor europeni de pretutindeni de a condimenta conversațiile cu americanisme reale sau imaginare. Un studiu a estimat că, pe parcursul anilor ’60, aceste „americanisme” s-au multiplicat de paisprezece ori În presa germană și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
laburiștii lui Clement Attlee au primit 48,8% din voturi (deși conservatorii, cu mai puține sufragii, au obținut mai multe locuri În parlament). Remarcabilă este constanța lor. An de an, partidele social-democrate scandinave au primit peste două cincimi din votul concetățenilor, rămânând la guvernare zeci de ani fără Întrerupere - ocazional În fruntea unei coaliții cu parteneri minoritari cooperanți, dar de cele mai multe ori singure. Între 1945 și 1968, opt guverne daneze din zece au fost conduse de social-democrați; În aceiași ani, toate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Amsterdam, la insistențele radicalilor de după 1968. Sceptic față de materialism și hotărât să nu intre În secolul XX, Salazar era În felul lui un entuziast sincer al obiectivelor ecologice, pe care le-a atins printr-un expedient foarte simplu: menținându-și concetățenii Într-o stare de toropeală economică fără egal. El ar fi gustat cu siguranță izbânda protestatarilor francezi care În 1971 au blocat planurile pentru o bază militară la Larzac, pe platoul din zona de centru-sud a Franței. Simbolismul acțiunii de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În circumstanțele anilor ’60, ideea că niște intelectuali est-europeni puteau „sugera națiunii” cum ar trebui să se comporte poate părea puțin prea ambițioasă: cei mai mulți intelectuali nu erau În măsură să sugereze ceva nici măcar unul altuia, cu atât mai puțin celorlalți concetățeni. Intelighenția din Ungaria și Polonia Îndeosebi era În mare parte străină de condițiile și starea de spirit din centrele industriale și complet ruptă de țărănime. Ba chiar se poate spune că, mulțumită comunismului (un sistem politic care, conform disidenților maghiari
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Nici măcar nu se mai prefăceau că Încearcă să obțină loialitatea autentică a supușilor lor; cereau numai ca oamenii să adopte simbolurile exterioare ale obedienței publice. Unul dintre obiectivele Cartei și ale VONS (sau KOR) era să depășească indiferența cinică a concetățenilor lor față de treburile publice. Havel sublinia că guvernele trebuie private de satisfacția de a-i vedea pe oameni umilindu-se fără rost, numai pentru a trece neobservați. Altfel, scria el, regimul se poate bizui pe un „avanpost În fiecare cetățean
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai potrivită: „El ni s-a dăruit”. Trecutul de deținut politic al lui Havel și curajul opoziției sale morale față de comunism nu au fost singurele care l-au Înălțat pe un piedestal; el s-a distins și prin dispoziția apolitică. Concetățenii lui Havel s-au Îndreptat spre el nu În ciuda preocupărilor sale legate de teatru, ci datorită acestora. După cum observa un comentator italian al ascensiunii lui Havel pe scena social-politică cehoslovacă, vocea sa distinctivă l-a ajutat să dea grai sentimentelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întotdeauna concret. G.W.F. Hegel Fragmentarea pașnică a Cehoslovaciei contrastează puternic cu dezastrul abătut asupra Iugoslaviei În aceiași ani. Între 1991 și 1999, sute de mii de bosniaci, croați, sârbi și albanezi au fost uciși, violați sau torturați de concetățenii lor; milioane au fost izgoniți din casele lor și alungați În exil. În Încercarea de a explica măcelurile și războiul civil de o amploare nemaivăzută din 1945 - Într-o țară pe care stânga occidentală a considerat-o multă vreme societatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nordică a Iugoslaviei disprețul pentru amărâții din sud nu avea substrat etnic și se baza nu pe naționalitate, ci pe situația economică. Ca și În Italia, nordul prosper antipatiza populația mizeră din sud, care trăia, aparent, din subvenții asigurate de concetățenii mai harnici. Contrastul dintre bogăție și sărăcie se accentua În Iugoslavia și se corela provocator cu geografia. Deși Slovenia, Macedonia și Kosovo reprezentau fiecare aproximativ același procent din populația totală (8%), În 1990 micuța Slovenie asigura 29% din totalul exporturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trecutului integrat și ecumenic al orașului. Croații nu aveau așadar motive de laudă - iar printre liderii răsăriți pe ruinele comunismului, Franjo Tudjman era extraordinar de neplăcut. Mai mult decât oricine, el și-a propus să șteargă trecutul iugoslav din memoria concetățenilor: până În martie 1993, Însuși cuvântul Iugoslavia fusese scos din manualele, antologiile, hărțile și enciclopediile publicate În noua Croație. Abia după moartea lui Tudjman statul croat fondat de el și-a putut revendica În mod credibil apartenența la comunitatea internațională. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nivel de trai și perspective de viitor. Dar această ironie a sorții nu trebuie să oculteze vina sârbilor. Ferocitatea și sadismul Înfiorător al războaielor croat și bosniac (abuzurile În serie, degradarea, torturile, violurile și asasinarea a sute de mii de concetățeni) se datorează bărbaților sârbi, majoritatea tineri, Împinși la paroxistisme de ură și cruzime sub efectul propagandei și al conducerii unor baroni locali Împuterniciți În ultimă instanță de Belgrad. Ce a urmat nu era chiar atât de neobișnuit: se mai Întâmplase
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au avut totuși succes În viața publică democratică erau, de regulă, „tehnocrați” - avocați sau economiști - care nu au avut un rol major În comunitatea disidentă Înainte de 1989. Neavând până atunci roluri de factură eroică, ei le ofereau modele mai plauzibile concetățenilor lor, la fel de puțin viteji. Într-un mesaj prezidențial din anul 2003, la puțin timp după ce Îi succedase lui Havel ca președinte al Cehiei, Václav Klaus spunea lucrurilor pe nume: „Semăn puțin cu voi toți. Nu sunt nici un fost comunist, nici un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apărare 20. Privind În urmă, cine - În afară de câțiva disidenți neclintiți În eroismul lor - avea dreptul să dea sentințe? și este frapant faptul că mulți dintre aceiași disidenți - printre ei remarcându-se Adam Michnik - s-au opus cel mai vehement pedepsirii concetățenilor lor. Deși toate statele postcomuniste se confruntau cu aceste dificultăți, fiecare țară le-a abordat În felul său. Acolo unde, de fapt, nu a avut niciodată loc o tranziție - unde comuniștii sau prietenii lor au rămas la putere, cu titluri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
general de prosperitate relativă al celorlalți? Beatrice Webb (1925) Dispoziția scizionară a anilor ’90 nu se limita la țările din fostul bloc comunist. În Vest se manifesta aceeași dorință de eliberare din strânsoarea centralizării sau de a scăpa de grija concetățenilor nevoiași din provinciile Îndepărtate. Din Spania până În Marea Britanie, unitățile teritoriale În vigoare din Europa Occidentală au suferit o descentralizare administrativă considerabilă, deși toate au păstrat În linii mari forma unui stat național convențional. În anumite locuri, această tendință centrifugă apăruse
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al Europei, nu trăgeau cine știe ce foloase din piața unică a muncii, bunurilor și serviciilor din UE. Ei rămâneau legați de țara și comunitatea lor locală, limitați de necunoașterea altor limbi și a posibilităților Îndepărtate, adesea mult mai ostili „Europei” decât concetățenii lor cosmopoliți. Această nouă diferență de clasă internațională, care Începea să eclipseze vechile contraste naționale, prezenta două excepții notabile. Pentru meseriașii și muncitorii din Europa de Est, oportunitățile de lucru În Londra, Hamburg sau Barcelona erau continuarea firească a unei tradiții mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Bătrânii moraliști ca Havel sau eroii politici de altădată ca Michnik erau asociați irevocabil cu un trecut pe care puțini aveau chef să-l răscolească. „Iritarea intelectualilor est-europeni”, cum spunea odată Czes³aw Mi³osz, față de obsesiile materialiste americane viza acum propriii concetățeni. În Europa de Vest, intelectualul ca povățuitor nu dispăruse complet (cititorii presei franceze sau germane de calitate suportau periodic predici politice Înflăcărate din partea lui Günther Grass sau Régis Debray), dar Își pierduse obiectul muncii. Moraliștii publici tunau și fulgerau Împotriva unor păcate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]