13,648 matches
-
lui Dumnezeu „171). Văduvele care nu s-au căsătorit după moartea soțului trebuie întărite în convingeri: „în primul rând, trebuie să știți că deși ați ales bine hotărând să rămâneți așa [necăsătorite], totuși nici a doua căsătorie nu e de condamnat, însă este mai puțin onorabilă [sed inferius honorari]. Tot așa precum binele sfintei feciorii aleasă de fiica ta 172 nu sancționează căsătoria în sine, nici văduvia nu sancționează a doua căsătorie. Ideea potrivit căreia o a doua căsătorie este de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
însă este mai puțin onorabilă [sed inferius honorari]. Tot așa precum binele sfintei feciorii aleasă de fiica ta 172 nu sancționează căsătoria în sine, nici văduvia nu sancționează a doua căsătorie. Ideea potrivit căreia o a doua căsătorie este de condamnat a amplificat ereziile catafrigienilor [spre pildă, montaniștii] și ale novațienilor. în timp ce Tertulian, plin de vanitatea sonorității afirmațiilor sale, dar lipsit de înțelepciune, a atacat ce-a de-a doua căsătorie, considerând-o nelegitimă (illicitas), Apostolul Pavel, având minte trează, o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
spectatorului care o pporuncise: „Și așea, într-o dzi l-au luatŭ de la împărăție și, la vederea divanului, prăvindŭ și singur împăratul pe fereastră perirea lui, i-au tăiat capul” (Miron Costin). Stingerea datoriilor și altor obligații i se pare condamnatului de neamânat: - „Pentru alte datorii, care vor fi datorii drepte, să aibă a se plăti, să nu fiu în blăstăm. - Luatu-s-au niște boi de la niște neguțători și de la comisul Fortună pe vremea ce plătiiam hoțiia și s-au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
timp, replică finală, se concentrează într-o metaforă, însemnând respingerea încercării de a artificializa firescul până la uitarea propriei naturi, a sinelui. Preocuparea de structurare a universului romanesc este și mai vizibilă în Strigătul (1997), în ciuda revărsării abundente a materiei ficționale. Condamnatul inocent, a cărui execuție e inclusă într-un nucleu epic aparținând trecutului, se instituie ca personaj central într-o alegorie ce își extinde sensul asupra lumii din întreaga ficțiune. Prin consonanță, prăbușirea blocului bucureștean Belvedere, care reprezintă prosperitatea orașului și
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
o „ieșire onorabilă” dintr-o situație inacceptabilă de viață. În aceste circumstanțe suicidul este acceptat și Înțeles ca o datorie morală. Asemenea cazuri ne sunt furnizate de istorie (Cato din Utica, Seneca, Petronius, Germanicusă. Refuzul stării de dependență nu trebuie condamnat. Este, În mod firesc, decizia fiecărei persoane, apelează În mod liber, conform cu normele sale morale, pentru a-și apăra demnitatea și pentru a evita umilința sau suferințele inutile, pe care le consideră absurde. A. Bayet a vorbit, În sensul acesta
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
facem distincție Între ideea de moarte și moartea ca act: Non mortem timemus, sed cogitationem mortis, spunea Horațiu. Moartea survine oricum. Ea poate veni și programat, fie În cazul unor boli cronice, incurabile, cu sfârșit fatal, fie În cazul celor condamnați, juridic, la moarte. În fine, moartea poate surveni neprogramat, accidental etc. Acestea sunt situațiiînchise, sau situațiile limită ale lui K. Jaspers. În toate cazurile Însă, moartea este și rămâne o chestiune de conștiință a eului personal. Fiecare persoană Își trăiește
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
au fost decapitați. Doctorul Wolff, pe care l-am cunoscut la Lahore 182 și pe care l-am reîntâlnit anul trecut În Anglia (la Isle Brewery, lângă Taunton 183), Îmi spuse că acești doi englezi fuseseră luați drept spioni și condamnați 184, iar persoana care Îi trădase nu fusese altul decât pungașul han de origine persană Ubd-ul-Sumet, care ulterior a făcut În așa fel Încât să fie decapitat și Hoshbegi. În cele din urmă avea să Împărtășească și el aceeași soartă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Reîntoarcerea, 148-162; Cassian Maria Spiridon, Între ziaristică și literatură, CL, 1999, 3; Dialoguri esențiale - Despre Pamfil Șeicaru cu René Al. de Flers, JL, 1999, 7-10; Paul Alexandru Georgescu, Știutul și neștiutul Pamfil Șeicaru, ALA, 2000, 533; Victor Frunză, Destinul unui condamnat la moarte - Pamfil Șeicaru, București, 2001; Popa, Ist. lit., I, 775-777; Grete Tartler, Din „lupta cu Baal”, RL, 2002, 14; Mircea Coloșenco, Ziaristul total, „Unu”, 2002, 4-6; Cornelia Ștefănescu, Fără eufemisme, RL, 2002, 42; Cornelia Ștefănescu, Secțiuni în dramele unei
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
tiparului manuscrisul. Era, din fire, un pesimist, iar în strofele sale contrastul dintre ideal și real este profund și fără soluție. Omul ar fi condamnat să trăiască pe pământ, unde are parte numai de durere și suferință. Simbolul acestui etern condamnat e Werther (eroul lui Goethe), căruia S. îi dedică o lungă poezie. Dar individul tinde către eliberarea din această stare, tentativa, zadarnică, fiind făcută de dragul unui ideal. Acest tip uman ar fi întruchipat de Faust, căruia îi consacră, de asemenea
SKELITTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289714_a_291043]
-
filosofului. Schema narativă a acestei cărți populare este asemănătoare cu cea din Halima, având și aceeași motivație: includerea în firul epic principal a unei serii de alte povestiri, care au rolul de a suspenda acțiunea, de a amâna sfârșitul unui condamnat la moarte prin demonstrații de înțelepciune și de morală, de a îmbogăți și diversifica narațiunea. Filosoful Sindipa îi prevestește discipolului său, fiul împăratului Chira, o mare nenorocire dacă nu va păstra tăcere timp de șapte zile. Revoltat de purtarea unei
SINDIPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289697_a_291026]
-
totdeauna în viața comunităților umane ca o igienă socială. Dacă acest din urmă concept, cu o istorie tensională și plină de contradicții, legat mai ales de confruntările ideologiilor social-politice totalitare ale secolului XX, a fost aparent și poate pe nedrept condamnat la uitare, acceptându-se în locul său sintagma igienă mintală, nu putem trece peste această perioadă istorică recentă, întrucât igiena mintală face parte integrantă din viața socială, iar originile sale se identifică cu originile vieții civilizate. Acest fapt istoric ne obligă
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
lui Arturo Ui (reprezentată la Craiova, în 1962), Sweik în al doilea război mondial (jucată la Baia Mare, în 1975), Dublul B (montată la Teatrul „Ion Creangă”, în 1978) ș.a., dar și din Nikolai Virta (Undeva, într-o țară sau Complotul condamnaților, Teatrul Național din București, 1949) și Rolf Hochhuth (Vicarul, Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, 1972). SCRIERI: Estetica iubirii, București, 1936; Pasărea albă, București, 1946; Noiembrie, șapte, cu desene de Ligia Macovei, București, 1946; Un artist cetățean - C. Costache Caragiale, București, 1954
TORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
doar prin câteva versuri de Barbu Brezianu, Radu R. Florescu, Alexe Robu și narațiuni anoste, mimetice (de Marius Nestor și același Alexe Robu, veleitar și ca prozator), dar se înviorează cu fragmentele de roman oferite de Mircea Damian (Jurnalul unui condamnat și Devălmășie), Octav Șuluțiu (Lulu), Ion Călugăru (Copilăria unui netrebnic), Paul B. Marian (Etajul V) și mai ales de Grigore Cugler (Despre educație, „din romanul Apunache”); Petru Comarnescu, vorbind în prezentare despre sâmburele de noutate absolută a acestei proze, adaugă
ULTIMA ORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290333_a_291662]
-
al câtorva nuvele scrise modernist, cu o uimitoare putere de descripție paralogică”. „Omul” - de asemenea avut în vedere de programul literar al cotidianului - se regăsește cu deosebire în aportul teoretic al lui C. Noica (Agonia Helladei, Sinteza religioasă, Gândirea unui condamnat la moarte, Cine se smerește) și în câteva discuții combative: Noua spiritualitate (Stelian Mateescu), Peisajul generațiilor tinere (Petru Comarnescu), Caracteristicile secolului (Octav Șuluțiu). Este de consemnat ca o contribuție prețioasă numărul 87/1929, consacrat artei moderne, cu opinii coordonate de
ULTIMA ORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290333_a_291662]
-
în colaborare cu Ioan Rovența); Antologia poeților tineri, cu 55 chipuri de Margareta Sterian, postfață Ion Pillat, București, 1934. Traduceri: Maxim Gorki, Makar Ciudra, București, 1928; Knut Hamsun, Zacheu, Arad, 1928; Robert Hichens, Toboșarul pustiului, București, 1928; William C. Morrow, Condamnatul, București, 1928; Pitigrilli, Vegetarianii amorului, București, 1932; Guido Da Verona, Cântecul de totdeauna și de niciodată, București, 1933 (în colaborare cu C. N. Negoiță); D. H. Lawrence, Femei în dragoste, București, 1933; Serghei Esenin, Tălmăciri din..., București, 1934; ed. pref.
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
o tensiune psihică permanentă. Totul în cazul acesta capătă proporții exagerate, amenințătoare, de o maximă gravitate. Bolnavul este agitat, are idei sumbre, catastrofice în legătură cu boala sa. Ideea de boală îl domină atât în plan ideativ, cât și afectiv. Se consideră condamnat, suferind de afecțiuni grave, incurabile. Medicii au foarte mult de luptat cu această categorie de bolnavi, trebuind să trateze atât boala, cât și atitudinile psiho-afective ale bolnavului față de suferința sa pe care o exagerează, iar în unele situații chiar o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pulsiune morbidă permanentă, o „fugă continuă” (R. Benon și P. Froissart) cu „abandonul impulsiv al domiciliului” (A. Joffroy și R. Dupouy). A. Marie distinge următoarele forme de vagabondaj: a) Vagabondajul de origine economică sau socială la șomeri, exilați, profesiuni ambulante, condamnați și recidiviști care se ascund de lege. b) Vagabondajul morbid la nevrotici, isterici, epileptici, oligofreni, psihopați, alcoolici. c) Vagabondajul etnic sau migrator specific unor populații care nu se pot fixa într-un anumit spațiu geo-social. d) Vagabondajul mascat, specific omului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu ciorbă de ardei iuți și cu ciorbă de murături, încât în două luni soțul meu ajunsese la greutatea de 48 kg, leșinând de mai multe ori de foame”. Înainte de a doua arestare, în 1958 - deși în „libertate”, toți foștii condamnați „erau socotiți în afara societății” -, soțul doamnei „a fost fugar, a stat la diferite rude îndepărtate, la prieteni”. Își schimba des domiciliul, „se temea să se angajeze undeva pentru că trebuia să-și facă autobiografia și îl arestau din nou”. Alături de cel
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
erau socotiți în afara societății” -, soțul doamnei „a fost fugar, a stat la diferite rude îndepărtate, la prieteni”. Își schimba des domiciliul, „se temea să se angajeze undeva pentru că trebuia să-și facă autobiografia și îl arestau din nou”. Alături de cel condamnat, „întreaga familie a avut de suferit; nici eu nu aveam drepturi” - aceasta ar putea fi concluzia acestei biografii marcate de o frică permanentă. Al doilea caz, din aceeași categorie: interlocutoarea are 70 de ani, și-a început viața profesională ca
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
erau foștii proprietari ai caselor naționalizate (în 1950), care, dacă nu erau izgoniți în insalubrul subsol, erau cel mult tolerați drept chiriași în propriile case. Dar, pe lângă aceștia, erau vizați «exploatatorii» de diverse categorii (inclusiv, repet: familiile celor arestați și condamnați sau ale celor «fugiți»; dar puteau fi șí mic-burghezi, funcționari etc. - «reacționari», rău-văzuți, oricum, nu din cinul Puterii fățișe sau ascunse. Prin acest procedeu (în fond ilegal, deși conform noilor legi „strâmbe”) se dădea o soluție urgentă, facilă, confortabilă din
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nimeni nu ascultă - nu este altceva decât o altă față a vechii formule de generalizare a indiferenței. Lăsăm să vorbească cine nu are ce spune, să acționeze cel nepregătit, să mimeze gândirea cel lipsit de ea, să deschidă drumuri cel condamnat la neputință. Toate se întâmplă pentru că ne-am învățat să știm că alții decid, iar valoarea nu contează. Când totuși cineva spune, strigă, argumentează libertatea, atunci nu este crezut, oricât adevăr ar rosti, pentru că înaintea vorbirii nu am învățat ascultarea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a refuzat să mai cânte altceva decât Internaționala. Cântase Deșteaptă-te, române! și a făcut pușcărie. După aceea, furia și neîncrederea erau așa de mari, încât, cu orice prilej festiv, cânta Internaționala. Era singurul cântec pentru care nu fusese nimeni condamnat. În plus, nu credea în vorbele care anunțau libertatea de manifestare: „Nu credeți niciodată tot ce vi se spune! Cei care hotărăsc în numele nostru nu mai sunt de mult cu noi”, sugera înțeleptul. Așa de adânci au fost rădăcinile, încât
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
care lucrau în comerțul alimentar, în întreprinderi avicole sau zootehnice, la abatoare, ca bucătari/îngrijitori la creșe, grădinițe, cămine sau spitale furau alimente en gros și en detail, pe sistem căpușă, însă numai cei „cu spate”, colaboratorii nu erau prinși/condamnați. Rolul relațiilor de familie în aprovizionare (și în toate!) era esențial, un organicism neotribal, mafiot, de clan. Solidaritatea în vederea aprovizionării funcționa... Rolul „binefăcătorilor” merită însă o atenție aparte. Eu, unul, aveam câteva rude prin alianță bine plasate, desigur, securiste, unele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
câmpul istoriografiei românești, unde comparația dintre „epoca Dej” și „epoca Ceaușescu” în termeni de opresiune și represiune socială se încheie, de obicei, cu concluzii ce delimitează, în favoarea ultimei, cele două etape. „Lupta de clasă” încetase în timpul lui Ceaușescu, iar numărul condamnaților politici nu suportă comparații cu etapa 1946-1962 - este concluzia istoricilor. În realitate însă, tocmai când în „lagărul socialist” ființau alte relații decât cele instituite de Stalin, Ceaușescu și nucleul de decizie ce-l patrona au introdus măsuri represive asemănătoare, prin
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Militar din Iași. Condamnările au fost mari: 25, 20, 15, 10 ani și altele mai mici de 10 ani. Eu nu am fost judecat, pentru că nu aveau nici o dovadă împotriva mea și nu aveam nici o declarație dată. După procese, cei condamnați au fost transferați la alte închisori din țară. Între timp, am mai fost anchetat, dar fără să fiu maltratat și fără să dau vreo declarație. Abia în 1949, în ziua de 19 decembrie, am fost chemat la grefa închisorii și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]