1,115,748 matches
-
se constată de asemenea că autobiografia e abordată precumpănitor în fazele de criză a individualității, de sfâșieri lăuntrice, de descumpăniri ale eului. Abandonarea ficțiunii și recursul la mărturisirea de sine devin soluție literară și existențială. În cazul lui Leiris amândouă condițiile fuseseră îndeplinite. "Leiris, ca un exemplu edificator, a părăsit poezia și ficțiunea retrăgându-se în scrisul autobiografic, într-o vreme de agonie generală și personală". Dar întrerup aici șirul acestor note de lectură care s-au vrut altceva decât o
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
fost, cel puțin în anii de după 1980, oarecum comună. în noaptea dintre 23-24 august 1944, dl Neagu Djuvara se afla „pe undeva, în zbor, între București și Berlin", purtînd cu sine - curier diplomatic strict secret - acceptarea - vai, prea tîrzie! - a condițiilor de armistițiu propuse de U.R.S.S. „Dibăcii machiavelice", fără îndoială, dar și inutile: Rușii nu mai aveau nevoie de „armistițiu" cu noi, pentru că, între timp, Aliații deschiseseră, în Normandia, al doilea front antinazist. în aceste circumstanțe ale hazardului, ajuns, nu
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
de către Imperiu visau de secole să se alipească celor din principate. Carol era neamț din neamul Hohenzollern. Dar de buna lui credință nu se îndoia nimeni. Chiar dacă nu-și uitase originea, domnea de peste patruzeci de ani. Îi biruise pe turci. Condițiile geografice ca și nenumăratele pronosticuri în legătură cu deznodămîntul măcelului, indicau propunerea lui drept cea mai înțeleaptă. Vocea teribilă plină de autoritate a bătrînului Petre Carp, îl susținu și ea pînă la capăt. Cu toate acestea, împotrivirea celorlalți și în primul rînd
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
puține legături imaginabile. Într-o tăcere atentă, Bogdan a început să citească un foarte frumos eseu filosofic în care nu mai știu dacă erau invocați Derrida și Foucault, în orice caz era teoretizată din punct de vedere ontologic și etic condiția filologului. Eseul continua, iar noi cei din bănci începusem deja pariurile și ne chinuiam să identificăm rapid orice frîntură de mimică din care s-ar fi ghicit cîștigătorul. Ne așteptam în primul rînd la o întrerupere bruscă și nemiloasă, care
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
să se "reîncarce". Revenind la geamătul-strigăt "Uooommm!", ciudat era că se auzea până și consoana lichidă "m", tot mai încet, dar tot mai îngroșat, până dispărea în perdeaua de infrasunete. Bunica Grigoriței și a Petrei - puternică femeie, de vreme ce a rezistat condiției de "mamă de criminal de război, executat", de bunică a unei "deținute politic" - Petra - și a altei nepoate schlodită în bătaie - Grigorița! - această femeie, ca un fulg acum, mai auzise chemarea gârlei care cere OM, cu ani în urmă, după
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
la infimerie au dus-o vânătă toată, cu dinți rupți. Când și-a mai revenit, i-a abătut pe Flavia pe care o pândea de ani de zile. Poate pentru frumusețea ei care nu știu de unde-i venea acolo în condițiile alea. După izolarea Flaviei - eu acolo am văzut-o ultima oară, la vorbitor, de acolo ți-a trimis biletul (Mă privea ironic? Nu știu, era întuneric), la ieșire, pe un coridor îngust și întunecat - căpătase și o răceală la plămâni
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
limita senzaționalului. Un alt interviu extrem de reușit în care autoarea reușește să atingă cam tot ce poate spune esențial un scriitor despre viață, e acela luat lui Ismail Kadare, romancier albanez în mare vogă la Paris și împărțind cu România condiția balcanismului constitutiv, așa cum este el, nesuferit și amuzant, evervant și fertil deopotrivă. De altfel relația diverșilor interlocutori cu România este întrebarea constantă adresată de Rodica Binder. Este probabil semnul unei nostalgii de intelectuală expatriată dar și al preocupării față de statutul
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
provoace chiar critica românească să iasă din canon spre o deschidere către interpretările moderne, inovând-o structural și metodologic ("Poezia lui Eminescu a aerisit capetele, chiar când acestea se păreau închise față de orice suflu înnoitor", ECR, p. 8). În aceste condiții, sinteza propune, pentru prima parte, o abordare a atitudinilor antieminesciene, din cele două centre, bucureștean (Hasdeu, Pantazi Ghica, Gellianu-Anghel Demetriescu, Petre Grădișteanu, Gherea), și cel transilvănean (Al. Grama, Aron Densușianu), pentru ca partea a doua, mult mai elaborată, să avanseze structuri
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
Matei Călinescu Descartes îi scria în 1648, de la Paris, dintr-o casă în care locuia cînd venea de la Amsterdam, prințesei Elisabeta de Boemia: "Așa cum mă aflu aici, cu un picior într-o țară și cu celălalt în alta, consider condiția mea foarte fericită, întrucît este liberă." Și eu, plecat din România lui Ceaușescu acum 30 de ani, și vechea mea prietenă Gabriela Melinescu, care a părăsit țara cu 2 sau 3 ani după mine, ne găsim azi - un azi care
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
eu, plecat din România lui Ceaușescu acum 30 de ani, și vechea mea prietenă Gabriela Melinescu, care a părăsit țara cu 2 sau 3 ani după mine, ne găsim azi - un azi care a început acum 12 ani - într-o condiție similară după prăbușirea în ignominie a comunismului: suntem deci liberi de a reveni în țara în care ne-am născut, suntem liberi în sensul sugerat de Descartes în epistola amintită. Datorită acestei libertăți mi-a căzut în mînă anul trecut
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
de Anatol Vieru la Mangalia în vara anului 1964. Ele exprimă cîte ceva din căutările neobosite ale compozitorului pe planul reflecției teoretice și din eforturile sale de clarificare interioară care au însoțit permanent activitatea sa componistică propriu-zisă. " A-ți înțelege condiția și a o domina dinăuntrul ei " Simt nevoia unei arte care să aibă un centru absolut, interior, nedărămabil; să se țină. Aceeași necesitate pe care o simt și pentru mine - un centru de sprijin interior - independent, nesupus vanității, pe care
Anatol Vieru - însemnări inedite () [Corola-journal/Imaginative/14753_a_16078]
-
O luptă fără capăt între latinismul echilibrului clasic și fluviile de trăiri vulcanice și anarhice care își cer poate o altă matcă. Neputință de a alege, sau nedorință (?) - sau poate (cu atît mai bine) o sinteză pe deasupra! * A-ți înțelege condiția și a o domina dinăuntrul ei. (A o domina prin acceptare, fără a te juca sau a cocheta cu tine și alții). Puterea de a gîndi și concepe ceea ce nu-ți convine (și nu numai ceea ce te flatează sau ți-
Anatol Vieru - însemnări inedite () [Corola-journal/Imaginative/14753_a_16078]
-
a încerca nici un moment să reducă importantă și caracterul unic al operei lui Cantemir, o arată și o analizează că pe un produs firesc al epocii, al epocii barocului european în general și al barocului estic ("oriental") în special, în condițiile concret-istorice ale educației scriitorului și ale fericitelor convergente occidental-orientale în persoana să, extreme care nici ele nu se manifestă întîmplător în acel moment de cumpănă, de cotitură în destinul istoriei și al culturii românești. Pe scurt, teza și cartea lui
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
caracterul liberator, "exuberant" al noului curent, dar și teatralitatea lui, asumarea unei partituri, a unui "rol" etc., cu consecință firească a unor praguri de înțeles care trebuie depășite, descifrate, a aspectului de joc, de convenție ș.a.m.d. în aceste condiții, alegoria, arată autorul cu exemple din istoria culturală a Europei, devine un concept și o verigă coagulanta a materiei poetice: "Vorbirea și scrierea în imagini reprezintă subiecte pe care nici un retorician baroc nu își permite să le neglijeze� vizualizarea face
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
fascinante în sine și luminoase pentru explicarea operei lui Cantemir, nu sînt mai puțin profitabile în perspectiva întregii istorii a literaturii române vechi și a spiritului ei care, în pofida rezistenței la lectură comună de tip "epic", dezvăluie multiple noutăți în condițiile unei analize bine fundamentata teoretic; între acestea, plină de interes mi se pare dezvăluirea unei componente "eroice" în strategiile politice practicate de Cantemir (ceea ce Gabriel Mihăilescu numește nașterea și dedublarea dioscurica a eroului, faptele de vitejie ale eroului "legător", respectiv
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
repere, la citire, ale unei foarte complicate alcătuiri, fără să putem discerne dacă este vorba de căutări ale fericirii sau ale cunoașterii, întru absolvire sau destrucție. În Agendă, E. Lovinescu nota, în noaptea primirii veștii că, operat de peritonită, în condiții de catastrofă, nepotul său este pierdut, cum îl visează ca venind în vizită. Certat că face aceasta încălcând interdicția medicilor, Anton Holban răspundea că, acum, faptul nu mai are importanță... Întrebarea, de la sfârșitul studiului �dacă a fost cumva Anton Holban
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
1992)? Matei Vișniec plasează acțiunea romanului undeva în Nord (toponomia e, firește, convențională: Valea Albă, Bălți), pe la sfîrșitul deceniului patru, în preajma izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Tema este, însă, de o acută actualitate: soarta intelectualului în vremuri tulburi, condiția umană prin raportare la o istorie ostilă. Deși în atmosfera cărții se pot identifica elemente ale onirismului, așa cum s-a cristalizat el în opera lui Dumitru Țepeneag, romanul trimite foarte direct la textura socială și la o tipologie umană specifice
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
cancerul care atacă nu doar comportamentul insului, ci, în mod definitiv, chiar intimitatea sa (jurnalul în care literele se amestecă și ajung să se confunde nu e decît un simbol "literar", construit de poet, al acestei realități ce a marcat condiția umană într-o parte a omenirii). Prozatorul identifică în acest fel de a trăi stigmatul care apasă o întreagă națiune și, mai mult, umanitatea, niciodată pregătită pentru a primi adevărul pur și simplu; "mulțimile - crede personajul lui Matei Vișniec - au
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
s-a aflat în centrul unui mic scandal fiind acuzat de unii universitari din exil de impostură pentru că în nota de prezentare la cartea sa Traité d'Histoire des Religions, se autoprezenta ca "fost profesor la Universitatea din București", în condițiile în care nu ocupase nici măcar primele grade din ierarhia universitară a respectivei instituții (vezi pp. 61-62). Ceea ce suprinde oarecum în cartea lui Neagu Djuvara este absența preocupărilor autorului pentru viața sa interioară. Memorialistul descrie cu lux de amănunte descinderile sale
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
peste 300 de pagini despre un copil care plutește prin Pacific, într-o barcă de salvare, în care mai sunt o zebră, o hienă, un urangutan și un tigru bengalez, trebuie să ai un mare-mare curaj. Ca să reușești, în aceste condiții, să nu plictisești, trebuie să ai un mare-mare talent. Yan Martel le are pe amândouă. “Cine pe cine o să mănânce și în ce ordine?”, vă întrebați, nu-i așa? OK, o să vă zic doar începutul: hiena ucide și mănâncă parțial
Vacanța perfectă cu cărți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21189_a_22514]
-
Andreea Bănică (mă rog, mai mult a trupului caritabil care este), scrisoarea era nu doar deschisă, ci și foarte lungă. Și - să vezi chestie! - conținea, de cîteva ori, precizarea că Andreea a dat mobila cu o singură și foarte importantă condiție: confidențialitatea. Așadar, cu toate că i se ceruse să fie discretă, doamna cu pricina își asuma riscul de a-și scoate din sărite îngerul păzitor, făcîndu-i public gestul sensibil și complet dezinteresat. Probabil că Andreea mai plînge și azi, cînd e ea
Chiloții lui Prigoană vs. lipsa de chiloți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21197_a_22522]
-
atentă la el, sigur m-aș fi prins că e mai implicat. Uite, acuma, că-mi spusese, vedeam pe fața lui că e implicat. Cum am putut să trăiesc, ca proasta, cu impresia că el continuă să fie metrosexual, în condițiile în care metrosexualii erau deja perimați? În fine, sper să nu se mai repete situația asta. Sper ca, la următoarea schimbare, să fiu mai vigilentă. De altfel, l-am și rugat să mă ajute puțin: “Băi, te rog io mult
2358 de cuvinte despre “brandul” Dragoş Bucurenci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21201_a_22526]
-
plus, care vin superb în completarea celorlalți 30 de milimetri, construiți în ultimii 20 de ani. Cine dracu’ i-a construit și când?? Exact asta am întrebat și eu, când am aflat că au fost executați fără avizul meu, în condițiile în care nimeni nu are voie să miște ceva fără să-mi ceară voie: „Cine dracu’ i-a construit și când??“. Bine, am urlat și am aruncat cu scaunul prezidențial după Moc, în timp ce întrebam, dar asta nu e important. Important
Poa’ să ningă, poa’ să plouă, avem milimetri de autostradă nouă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21269_a_22594]
-
instanță, viața liderului țărănist. Cum pe la 1946, adică la vârsta de treizeci de ani, Corneliu Coposu arăta ca un superb jucător de rugby, Maniu însuși săltându-se pe vârful picioarelor care să-l bată pe umăr, cine știe dacă, în condițiile în care societatea aia exploatatoare ar fi continuat nestingherită, în 1956, adică în plină apoteoză a capitalismului românesc, scârbit de traiul bun, sastisit de glorie, femei, șampanie și icre negre, Adonisul pândit de colesterol nu și-ar fi dat obștescul
Mircea Dinescu despre Corneliu Coposu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82357_a_83682]
-
Daciana un aliat de nădejde. După ce, patru ani mai tarziu, soțul ei a ajuns Prim-ministru și, din vajnic oponent al cianurii, a început s-o dea la scăldat, acreditând ideea că cianură ar fi bună dacă „s-ar respectă condițiile de mediu”, În vreme ce triada neverosimila Ponta - Băsescu - Iliescu găsise în cianură soluția ieșirii din criză, iar social-democrații găseau trădarea electoratului firească (doar o cereau, vorba lui Trahanache, „enteresurile partidului”), Daciana nu s-a sfiit să declare încă o dată despre proiectul
Decența Dacianei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82369_a_83694]