1,606 matches
-
Fermín Romero de Torres o descoperi pe Carole Lombard. — Ce bust, Doamne Dumnezeule Doamne, ce bust, exclama el În plină proiecție, posedat. Alea nu-s țîțe, sînt două caravele! Liniște, bă, măgarule, că acuma chem plasatorul, șuieră un glas de confesional situat cu două rînduri mai În spate. Ia te uită, cîtă nerușinare. Ce țară de porci. — Mai bine vorbești În șoaptă, Fermín, l-am sfătuit eu. Fermín Romero de Torres nu mă mai auzea. Era pierdut În suava legănare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
câte lucruri ne despart? Ne desparte, poate, și propria mea moarte. Pentru că, după ce voi termina de spus totul, și dacă până atunci Eleonora nu se va întoarce, voi pleca singur. Sânt convins că nimeni n-a avut vreodată un asemenea confesional cum e cel în care-mi fac eu spovedania. Vreți să știți cum arată? O să vi-l descriu și veți recunoaște că măcar dintr-un punct de vedere sânt un privilegiat. Nu mă deranjează nimeni aici, nici măcar Dumnezeu și totuși
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aibă tendința să fugă de pericol. Și e normal să existe două categorii de victime: unele mușcate în față, altele în spate. Parcă a foșnit ceva afară... Nu, n-a fost nimic. M-am înșelat. Rămân mai departe singur. În confesionalul meu doar păianjenii îmi sânt martori. Și uneori țânțarii care mă vizitează noaptea, când vântul face din orice un semnalizator morse. Prin urmare, cine sânt eu? Eleonora îmi spunea "profesore". Dar nu asta e important. Adineauri, m-am uitat într-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fi greu să mai mișc buzele. Ele ar deveni de sticlă. Și m-aș teme să nu le sfărâm. Câtă vreme era Eleonora aici, puteam vorbi cu ea. Dacă nu pleca, n-aș fi ajuns, poate, să transform gara în confesional. Dar să nu uit. M-am întrebat odată de ce ține Dumnezeu ca oamenii să-și mărturisească păcatele și greșelile. El ar trebui să știe tot. De ce ține atunci să ne oblige să spunem tare ceea ce el știe? Vreți să vă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
iar pe ea un sfeșnic cu două lumânări, pe jumătate arse, în fața unui jilț de piele. Jilțul e ros și arată destul de mizerabil, în schimb sfeșnicul, chiar pătat de funingine, îmi place mult. Întâi am vrut să-mi fixez acolo confesionalul. Să mă așez în jilț la masă, cu foile dinaintea mea lângă sfeșnic. Ca Shakespeare. Până la urmă am preferat sala de așteptare. Poate pentru că aici am crezut mereu că aștept într-adevăr ceva. " Mereu" e un fel de a spune
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai tare!" Fac asta dintr-un motiv egoist. Fără să vă dați seama, v-am atras într-o cursă, domnilor, e momentul să recunosc. Credeați că ascultați o spovedanie și de fapt ascultați o pledoarie. Sala de așteptare nu e confesional, ci sală de tribunal. Pentru că am rămas singur cu pustiul, m-am hotărât să înfrunt cel mai dificil dintre procesele mele și cel mai inutil. Acum ați înțeles. Nu sânt nici sfânt, nici profet, nici predicator. Sânt pur și simplu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
are gustul pastei de dinți. Desigur, pentru dumneavoastră. Pentru mine are un gust nelămurit ca însăși viața mea. Nu mă mir că aerul dimineții devine, brusc, sălciu. În dimineața asta plec. E ultima noapte pe care am petrecut-o în confesionalul meu. Mi-am terminat spovedania și-mi las confesionalul la dispoziția păianjenilor. Nu mai sper s-o văd pe Eleonora revenind, și voi încerca să străbat deșertul de dincolo de pădure. Sânt calm, dar credeți-mă, domnilor, nu știți cât de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mine are un gust nelămurit ca însăși viața mea. Nu mă mir că aerul dimineții devine, brusc, sălciu. În dimineața asta plec. E ultima noapte pe care am petrecut-o în confesionalul meu. Mi-am terminat spovedania și-mi las confesionalul la dispoziția păianjenilor. Nu mai sper s-o văd pe Eleonora revenind, și voi încerca să străbat deșertul de dincolo de pădure. Sânt calm, dar credeți-mă, domnilor, nu știți cât de violent este calmul. Deasupra plopilor se înalță un soare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
enoriașii Îngroziți că, la urma urmelor, se puteau considera mai norocoși decât strămoșii lor, de vreme ce moartea le acordase timp suficient ca să-și pregătească sufletele În vederea urcării În eden. Au fost, totuși, câțiva preoți care, Închiși În umbra urât mirositoare a confesionalului, au fost nevoiți să-și adune forțele, dumnezeu știe cu câtă greutate, pentru că și ei primiseră, În acea dimineață, plicul de culoare violetă și de aceea aveau motive din belșug să se Îndoiască de virtuțile consolatoare a ceea ce spuneau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fac o oarecare idee despre referințele dumitale. Am zâmbit: — Înțelegeți că afacerea mea nu e din acelea în care pot să vă arăt mărturii ale mai multor clienți mulțumiți. Confidențialitatea este la fel de importantă pentru clienții mei cum este și în confesional. Poate chiar mai importantă decât acolo. — Și atunci cum poate cineva să știe că și-a asigurat serviciile cuiva care chiar e bun în ceea ce face? — Sunt foarte bun în ceea ce fac, Frau Lange. Reputația mea e recunoscută. Acum două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sub ochii mei, ca virușii la microscop. Pentru că acum am senzația că așteptasem tragedia asta. Ne desparte un coridor, două uși, coma. Mă întreb dacă se poate trece dincolo de închisoarea acestei distanțe, dacă poate fi ea imaginată protectivă ca un confesional, și dacă pot, pe petele dansânde ale podelei, să-ți cer o audiență, fetița mea. Sunt un chirurg, un om care a învățat să despartă, să separe partea sănătoasă de cea bolnavă, am salvat multe vieți, dar nu pe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cumva, un fular roșu, de papițoi. Nu, Herr Doktor nu amintea scandalul cu scoaterea din învățământ, nici că acesta fusese, în realitate, cauza reîntâlnirii-surpriză dintre ei. Să nu pară nedelicat, probabil. Să nu se creadă că își contabilizează faptelebune. În spatele confesionalului, profesionistul pândea, înregistra, corela, totuși. Nu izbutea să scape de obsesia consultației ascunsă în dialogul cel mai banal, de rutina exercițiului polițist al medicului. Nici despre accidentul din adolescență nu aducea vorba, deși revedea, cu siguranță, adesea, în minte, bicicleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am nevoie de Irina dumitale! Nu mai fă pe codoșul, nu mai am răbdare de giugiuleli... dacă nu cumva ești dispus să primești și alte motivări! Vărs, uite, vomit pe loc, felcere, m-am săturat de tertipurile voastre caritabile. În spatele confesionalului, profesionistul Marga, cu exercițiile sale de cazuistică și terapie și ergopsihoterapie: subterfugii, condimente exotice! Aiureli... messer Marga. Sunt cel de demult, adolescentul imatur, incurabil, ezitarea și excesul, tremur și taină. Intensitatea, intensitatea, doctore! Hipnoză, amețeală, pe șaua bicicletei, pe spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ci și spiritual. Nu mai prezintă interes. Aceeași realitate există și în Canada, intervin amicii mei. Multe lăcașuri de cult nu mai pot fi întreținute și nici nu le mai frecventează nimeni. La fel, multe școli care nu demult erau confesionale, acum s-au laicizat complet, iar conținutul doctrinal și moral catolic a fost înlocuit cu istoria religiilor, dialog intercultural și altceva asemănător. Acesta-i cursul istoriei prezente și parcă nu mai suntem noi artizanii ei, ci doar spectatori neputincioși ai
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
în biserică. Era o soră aprigă. Iute. Prin una din ferestrele navei laterale răzbătea o rază gălbuie, plină de praf. Lumina aceea hoinară ce desenează un cerc printre bănci și străbate întreaga biserică înainte de vecernie. Bătrânul preot a ieșit din confesional și se îndrepta cu pași repezi spre noi, trecând prin acel cerc de lumină care i-a luminat mai întâi bocancii, poalele reverendei, apoi degetele împreunate și, în sfârșit, chipul. Aici s-a oprit cu ochii mijiți. Tocmai am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de-acum, în leagănul ploii ce bate curioasă la fereastră... Umbrela Tanti Eugenia. Părintele-confesional. D Tanti Eugenia era o veritabilă mireasă a lui Hristos. Taina spovedaniei corespundea cu desăvârșire spiritualității ei de duminică, atunci când apărea în fața părintelui invizibil din muntele confesionalului. Și reîncepea acel dialog expiator cu dumnezeirea, în care vocea lui de bariton pronunța malițios și deloc împăciuitor câte o sentință cu fiecare nouă mărturisire a ei. Preotul se pricepea să-i dea fiecărui enoriaș ce aștepta de la el. Cunoscând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
drept senzuală; deci, un mare păcat. În fapt, toate escapadele amoroase ale imaginației ei nu erau defel fantasmagorice sau halucinogene, ci erau obiectivate de o temeinică speranță că într-o zi se vor adeveri. Prin ochiul îngust și lemnos al confesionalului, preotul îi observa în tăcere grimasele și stările sufletești ce alternau pe chipul ei și răspunsul sosea năprasnic, prompt și insidios ca o sentință; și ea atunci continua cu detalii din ce în ce mai intime ale cutezanței ei mentale, pe care preotul le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
omori cu sinceritatea ta copilărească, Părințele, din păcate eu n-am de făcut asemenea confesiuni. — Despre ce vorbești? îl întrerupe Roja nedumerit, bagă la cap, eu n-am venit să despicăm firul în patru, se uită la pereții văruiți ai confesionalului. — Prea tîrziu, m-ai stîrnit deja, spune Părințelul, acum că tot nu mai ai cu ce să mă șantajezi, să știi că pe Angelina n-am mai văzut-o de cîteva zile, habar nu am pe unde-și face veacul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vorbind, nu mira aproape pe nimeni. Călugărul, mai ales, dovedea o mare înțelegere la acest capitol: „Femeilor le plac confidențele, n-ați observat? Simt nevoia să-i audă pe bărbați mărturisind vrute și nevrute. Vocația lor e să stea pitite într-un confesional și să li se spovedească bărbații”. Moașa nu făcea nimic ca să astupe gura clevetitorilor. Dimpotrivă, când afla ce se discuta pe seama ei, surâdea îngăduitoare. Poate chiar se bucura. Cu o legendă în spate se simțea în siguranță, la adăpost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-ți mai stârnească vreun sentiment. Coloana „Poliției“ conținea articole infinit mai banale, dar de un mult mai ridicat interes uman. La tribunalul din Marylebone, o femeie elegant Îmbrăcată era acuzată că furase umbrelele altor două doamne, În timp ce erau ocupate În confesionalele din bisericile romano-catolice din West End. La Clerkenwell, Ernest Henry Peckham, În vârstă de 33 ani, funcționar, era acuzat de comportament indecent pe strada St Paul, joi dimineață. Martore, două fete. Peckham, membru important al bisericii sale (Independentă). Condamnat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sfert dintre păgubite doar se prefac. La 31 mai 1932 cade și guvernul Iorga-Argetoianu. După dejun, ostenit și cam nebărbierit, dl Iorga își prezintă demisia. Cărămida în capul primului-ministru! trâmbițează goarnele presei. Speciala! Ediție specială!" Dl. Argetoianu, refugiat într-un confesional, tămăduind inimi și intonând Psalmi, este nevoit să afle despre trântirea cabinetului său din gazete. Nu-i nimic, câteva zile gazetele zboară cu tiraje mai mari. Nu numai câteva zile, câteva săptămâni, aproape o lună. Fiindcă la 4 iunie, dis-de-dimineața
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în stare să mă agăț de mâinile salvatorului meu? Eram cu sufletul la gură, ochii mei implorau. Apoi a căzut sentința: „Așteaptă-mă aici! Am să te spovedesc!“ Mi-au dat lacrimile, trădându-mi fericirea. Dar, când am îngenuncheat la confesional, vocea îmi era iarăși fermă, pentru a rosti fără greșeală cuvintele pe care le repetasem de sute de ori. Cardinalul a ascultat în tăcere lungul meu strigăt de disperare, mulțumindu-se să dea din cap pentru a mă încuraja să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cazul să mă răzgândesc. Nu suport dobitocii! Cine și-ar bate capul să provoace un individ a cărui unică perspectivă este ștreangul? ― Presupun că aveți dreptate. Unde pot să vă întîlnesc? ― Mâine la biserica catolică. Mă vei aștepta la primul confesional de la intrare. ― Hm, seamănă a film de groază. Cred că e un bluff... ― Nu mă interesează ce crezi! Îți atrag atenția că, dacă încerci să mă vezi, propunerea mea cade. ― Am să reflectez. ― Mă îndoiesc! Femeia râse disprețuitor: N-o să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
duri scormoneau băncile goale, încercau să pătrundă întunericul ungherelor. În catedrală se afla o singură femeie. Stătea în prima bancă, nemișcată, ținîndu-și fruntea în palme. Nu întorsese capul când auzise pașii tânărului. Bărbatul ezită câteva clipe și se apropie de confesional. Sunetele orgii alunecau pe lângă chipurile sfinte. Ești punctual. Șoapta din spatele draperiei părea alterată de tutun și alcool. " Hm, gândi Raul Ionescu, una din ororile alea care răsucesc tot felul de combinații prin baruri. Cu atât mai bine." ― Nu mă las
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sperați." "În regulă. Accept oferta dumneavoastră." "Să nu uit, domnule Scarlat! Luați și arma luni seară. Măștile le veți găsi în pivniță..." Scarlat se ridică din pat și traversă elastic odaia. Ar fi dat orice să vadă chipul necunoscutei din confesional. * Melania Lupu zâmbi. Petalele delicate ale freziilor îi mângâiau obrazul. Aspiră parfumul dulce și puse paharul de argint pe noptieră. ― Bărbații sânt atât de prostuți, draga mea... Din nefericire, s-au născut prea puține femei care o știu. L-ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]