6,839 matches
-
om revoltat. Despre harul lui de povestitor coborât din speța lui Sadoveanu s-a scris îndeajuns, dar nu la fel și despre răzvrătirea lui împotriva comunismului iminent în anii '46, răzvrătire pusă sub surdină de temperament, dar dedusă și din confesiunea făcută fiului său despre scrierile "de sertar". O anume vehemență răzbate din refuzul de a mai publica ceva din proza scrisă, ca necesitate, în acei ani: "Ionică, eu mor. M-au omorât. Nu le dau nimic", îi spunea fiului, care
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
Eugeniu Coșeriu, Sever Pop, George Racoveanu, Basil Munteanu, Eugen Lozovan, Paul Popescu, C.V. Gheorghiu, Ion Popinceanu, Ștefan Teodorescu, Octavian Buhociu, Ion Negoițescu, Grigore Gafencu, Ioan Cușa, Principele Nicolae, mulți, foarte mulți doar pomeniți sînt, în portrete și evocări sau în confesiunile din epistole, inimile care nu s-au otrăvit, asigurînd, în diaspora, sîngele necesar funcționării unui "plămîn în plus" de care avea nevoie cîmpul cultural din țară: un inventar de valori abia acum restituite și toată amărăciunea consemnării lui se regăsesc
Plămînul în plus by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15349_a_16674]
-
cîte și mai cîte, ale lumii românești, din țară și din diaspora, dar și ale fiecăruia în parte, de aici și aiurea, nu încap în aceste pagini care încep, din nefericire, cu "ce-ar fi fost dacă". Portretele, povestirile, evocările, confesiunile, scrisorile și, nu în ultimul rînd, arhiva fotografică reprodusă în Măsura urmelor restituie o afectivitate intensă care își apropie, deopotrivă, analiza, reconstituirea istorică, informația literară, judecata de valoare și de situare, dar și anecdota, ironia și lirismul. Locul lui Paul
Plămînul în plus by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15349_a_16674]
-
puține în Jurnal intermitent, iar autorul tocmai pe efectele lor mizează. "Rousseau este cel dintâi gânditor care și-a pus, cu o desăvârșită luciditate, problema crizei omului modern..." ("Rousseau - portret simpatic", vol. Existențe și creații literare) și, prin urmare, în Confesiunile sale s-ar putea găsi rădăcinile literaturii memorialistice ulterioare, "angoasa omului modern", chiar protestele sociale și politice "ale beatnicilor și hippy-ilor secolului XX. Ceea ce prețuiește Pericle Martinescu la literatura memorialistică prețuiește și la Rousseau: autenticitatea, sinceritatea. "M-am hotărât să
Utopia autenticității by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/15348_a_16673]
-
la literatura memorialistică prețuiește și la Rousseau: autenticitatea, sinceritatea. "M-am hotărât să întocmesc o lucrare unică printr-o veracitate fără exemplu, astfel ca măcar o dată să se poată vedea un om așa cum este el înlăuntrul său", spunea Rousseau în Confesiunile sale, năzuind să-și sacrifice propria imagine de dragul adevărului. Că a rămas o utopie, cu toate bunele intenții și ale lui Rousseau și ale altor memorialiști nu mai e nici o îndoială. Ceea ce putem face este să vorbim despre literatura scrisă
Utopia autenticității by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/15348_a_16673]
-
mai e nici o îndoială. Ceea ce putem face este să vorbim despre literatura scrisă în numele acestei utopii, iluzionându-ne că ea ar putea să se și împlinească vreodată sau măcar cu "intermitențe". Textul despre Rousseau, apărut în 1969 ca prefață la Confesiuni are pagini excelente. Afinitățile autorului cu scriitorul francez sunt probabil responsabile de înțelegerea în profunzime a creației acestuia, a omului contradictoriu care a fost Rousseau. Tot despre afinități poate fi vorba și în abordarea Corespondenței lui Flaubert, "Flaubert - titanul chinuit
Utopia autenticității by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/15348_a_16673]
-
puțin jurnalele așa-numite "egotiste", Pericle Martinescu se lasă fascinat de extraordinara deschidere pentru dialog a unui om ca Flaubert, celebru și pentru alegerea izolării în turnul de fildeș (ca și Rousseau, de altfel): "Jurnalul intim și, în general, toate confesiunile de acest gen, ascund personalități efeminate și lasă oarecum impresia unor ființe incapabile de a suporta viața fie din slăbiciune, fie din vreo eficiență organică". În privința lui Flaubert și a lui Proust, arta, crede Pericle Martinescu, nu constituie un refugiu
Utopia autenticității by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/15348_a_16673]
-
Dostoievski, Erskine Caldwell, Faulkner, Kazantzakis sau Joyce țin de descoperirile și pasiunile tinereții sale. La Malraux l-au entuziasmat în primul rând Antimemoriile, bineînțeles prin calitatea lor cea mai de preț pentru eseistul român: absența confidențelor. Semn de mare slăbiciune, confesiunile legate de viața intimă, îi repugnă unui scriitor ca Pericle Martinescu, ce s-a dorit în jurnalele sale un martor obiectiv al epocilor prin care a trecut, un intelectual modern, fără efuziuni sentimentaloide. Iată de ce și Antimemoriile lui Malraux au
Utopia autenticității by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/15348_a_16673]
-
Iulian Bol Cărțile publicate de Ion Simuț (Diferența specifică, Revizuiri, Incursiuni în literatura actuală, Confesiunile unui opinioman, Critica de tranziție, Rebreanu - dincolo de realism), impun imaginea unui critic cu o incontestabilă fermitate a opțiunilor estetice, sigur pe sine, cu un ton măsurat și cu o anume neutralitate a scriiturii critice. Simuț pare a ilustra în modul
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
să fie rezultatul unui efort sincretic, interdisciplinar, trebuie să dobândească virtuți integratoare, să exprime capacitatea ființei umane de a se defini pe sine, din multiple perspective, dar și de a-și explicita propriul orizont existențial. O mărturisire a autorului din Confesiunile unui opinioman e cât se poate de revelatoare în această privință, a deschiderii antropologice și ontologice pe care o presupune critică: "Cred în necesitatea alianțelor criticii literare cu antropologia imaginarului, psihanaliza, istoria religiilor și istoria mentalităților, cu toate științele învecinate
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
afinități într-o oarecare măsură - mai mică sau mai mare - cu modul în care gândesc literatura Mircea Scarlat și Ion Bogdan Lefter"). Surprinzător pare, la acest critic dominat de spirit de geometrie, de sentimentul ordinii și echilibrul interior, apelul la confesiune, recursul la formele mărturisirii; cu precizarea doar că notațiile confesive ale lui Ion Simuț nu au, în mod paradoxal, o ținută imediată, directă. Mai curând, expresia lor e mijlocită de reflecția livrescă, trăirea e filtrată de convențiile literaturii, de obsesia
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
parte, pagini despre I. D. Sârbu, Mircea Zaciu,. Nicolae Balotă, D. Țepeneag, Sanda Stolojan, Geo Bogza, Mihail Sebastian, Valeriu Cristea, Gabriel Liiceanu, Livius Ciocârlie, Ioana Em. Petrescu, Marian Papahagi, Monica Lovinescu, Ana Blandiana și, evident, despre... sine, instituind, prin prisma jurnalului, confesiunii ori a genului epistolar, o familie de spirite, situate sub emblema școlii ardelene de peste veacuri. Ce altă definire mai bună pentru Ion Pop decît aceea formulată de el însuși cu referire la I.D. Sârbu: "un spirit format la școala riguroasă
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
Iulian Bol Se știe că lumea modernă și postmodernă a dovedit un interes acut pentru jurnal, pentru confesiunile artiștilor în special, forme ale scriiturii de grad secund în care naratorul se suprapune actantului iar referentul tinde să fie chiar conținutul stărilor de conștiință ale celui care scrie. "Pactul autobiografic" instituie astfel un spațiu estetic marcat în chip decisiv
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
cum trebuie să fii martor și martir (...)". Intenția eseistului e ca, în interpretările sale, să extragă particularitatea viziunii unui anumit scriitor, să-i definească și să-i nuanțeze personalitatea în datele sale individualizate, ireductibile. Aceasta pentru că există o retorică a confesiunii, cu normele și regulile ei, desigur subtile, aproape insesizabile, după cum distanța care separă mistificarea de adevăr poate fi, la rândul ei, fragilă, fluctuantă, inconsistentă. La Baudelaire se înregistrează astfel "gratuitatea", "detașarea de tot ce-i vine în întâmpinare, firescul gesturilor
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
își asumă, deliberat, în paginile jurnalului, un set de norme etice, pe care își propune să le urmeze. Uneori, însă, scriitorul aderă la două sau mai multe idei divergente, pe care caută să le concilieze în plasma propriei făpturi artistice: "Confesiunile lui Tolstoi au ceva din rafinamentul "masochismului": afirmația se resoarbe instantaneu, devenind negație. Vocația constructivă e infirmată de o vocație la fel de puternică (dar mai spectaculoasă) a derealizării. Răul necesar al spiritului tolstoian se materializează în capacitatea de a adera, simultan
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
de jar între fulgii vorbirii în castitatea de porțelan privirea botează încercările bărcilor de a ajunge în apele urcătoare în focul apos caravane de mucegai în oasele tale - crizanteme mișcate sub pete de sînge lupte se dau nopțile devin albe confesiuni tu ești purtat de raze în miezuri de aur unde se deschid guri întunecate neon în aripile coapte ale fluturilor licurici levitînd în lămpi vechi sîngele își ridică turnurile își coboară parașute prin vene timpanul vibrează ca un aeroport zgomot
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
altei foi, fac o voaletă prinsă peste veac. Dindărătul ei, chipuri de doamne. Nu mai vorbesc de viziere și de domni, deși - o! - țin și ei jurnale, fiindcă doar despre diariste, șase la număr, e, sub un titlu sobru, alb, Confesiuni ale eului feminin, studiul cel mai recent semnat Liana Cozea, de curînd publicat la Paralela 45. Să intre doamnele! Jeni Acterian, Sorana Gurian, Oana Orlea, Lena Constante, Monica Lovinescu și Tia Șerbănescu, ,judecate" cu vocile lor de față, obligînd la
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
îmbătrînind deodată cu sistemul, numărîndu-i, cu puterile crizei de ani, zilele de după '87. Pare o singură poveste, a întîmplărilor prin care, în trei sferturi de secol scurt, a trecut una și-aceeași femeie. Mai mult decît un eseu de universitar, Confesiuni ale eului feminin e-un atelier de teatru critic, rînduit de artificiul prin care poți așeza, între vieți diferite scrise diferit, drese cu sosurile vremii, bățul de chibrit pe care sari din una-n alta. De aici, o coerență de
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
ascunde. Într-un fel la Jeni Acterian, din ce în ce mai altfel după. Bunăoară, în O terapie prin cuvinte, capitolul în care privim, prin geam de celulă, la Oana Orlea și Lena Constante, și-n care se vede cel mai bine aplecarea spre confesiune pe care însăși Liana Cozea o are, lipsa e o foame. De oamenii de-afară, de vești, de frumusețe. ,Cărțile lor sînt Ťfrumoaseť pentru că trezesc revolta, dar și uimirea admirativă pentru tăria lor de caracter; sînt Ťfrumoaseť pentru că înviorează memoria
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
pentru că înviorează memoria și neagă uitarea...". E tot ce au făcut, din altă parte, vorbele și cărțile Monicăi Lovinescu (pe care Liana Cozea n-o poate despărți, citindu-i însemnările, de Virgil Ierunca). Ordine într-o lume culturală recuperată, în Confesiuni ale eului feminin, cu toate ierarhiile ei neciuntite, din mărturisiri publicate abia la ani distanță. Sînt, într-o carte subțire, trecută prin viața atîtor volume de cărți, care închid atîta volum de viață, amănunte puzderie, ce strîng paragrafele, lăsînd totuși
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
vulnerabil în ființa ei, îngăduință față de modestia, dar și imensul ei orgoliu de om pătimaș, de om înarmat și dezarmat, de om comunicativ și închis în tăceri încăpățînate, de scriitor grăbit cu eternitatea în față." Sună a eseu, dar este, Confesiuni ale eului feminin, o carte bine așezată pe bibliografie. E botezată, să zic așa, în două ,rituri" critice, al lui Dan C. Mihăilescu și-al lui Eugen Simion (parcă-parcă mai mult cel din urmă...), cu trimiteri avizate la scrierile românești
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
și la figurat una terminus, un capăt de drum, un reper de nedepășit. Traseul poetului începe și sfârșește în punctul în jurul căruia universul întreg se rotește. , Nimic nu se creează totul se transformă", scrie el apăsat, cu italice, în lungile Confesiuni recuperate, pentru a reveni apoi și a întoarce enunțul, cu o notă în plus de smerenie: ,mi-am dat seama că nimic nu se transformă/ totul se creează". Pe lângă această modificare, făcută cu o limpezime, așa zicând, pedagogică, Liviu Georgescu
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
făcută cu o limpezime, așa zicând, pedagogică, Liviu Georgescu procedează (ca și în volumele precedente) la reluări ale unor teme, motive, strofe deja scrise, schimbate pe nesimțite, aduse ușor într-o altă lumină. În loc de moto, primul poem din volum, și Confesiuni recuperate, ultimul, prezintă opt versuri identice, dispuse însă diferit. Vechile premise devin concluzii ferme, iar raționamentele făcute se comprimă într-un punct pus acum altfel. Din nou, finalul contează, el e summa textului: ,Mă simt viu printre lucruri considerate moarte
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
Bloc notes". Însă cărțile nu sunt decât partea vizibilă a biografiei unui scriitor. Medic de profesie, descendent dintr-o familie săracă de maramureșeni, Augustin Buzura a trecut prin multe îndeletniciri și are din belșug ceea ce se cheamă experiență de viață. Confesiunea lui din emisiunea de astăzi definește mai curând omul decât scriitorul, pe cel care trăiește mai mult decât pe cel care scrie. Și, nu mai puțin, persoana publică. Fiindcă Augustin Buzura conduce de aproape șapte ani una dintre cele mai
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]
-
cu armonia perfectă. Servitoarea lui Brumaru este precum femeia uriașă din filmele lui Federico Fellini un monstru sexual, atrăgător și respingător deopotrivă. Dincolo de portretul grotesc se poate însă citi fascinația pervers-inocentă a copilului prin ochii căruia este văzută protagonista acestei confesiuni lirice: ,O, servitoare, dulce servitoare/ Din îngereasca mea copilărie,/ Îți miroseam cu lăcomie fusta/ Plină cu purici din copilărie// Și-ți căutam chiloții sub saltele/ Ca să le sorb cerescul lor parfum,/ Cu nara dilatată. Cu ochi umezi,/ Cu inima făcînd
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]