2,124 matches
-
as din mânecă: polițiștii de pe mașina de patrulă care au răspuns la alarmă au devenit noua echipă de la Arestări a Diviziei Centrale - o întâmplare fericită, care în mod cert îi făcea să-și țină gura. Doar două lucruri mă mai consolau, făcându-mă să nu-mi pierd mințile: Fritzie nu omorâse pe nimeni, iar când am verificat registrul de eliberări al închisorii, am aflat că cei patru primiseră îngrijiri medicale, pentru „răni suferite într-un accident rutier“, la spitalul Queen of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
el și am comentat: — Dumnezeule, e înfiorător! — Și valoros. Eldridge mi l-a făcut cadou când am împlinit patruzeci și nouă de ani. Dar nu-mi place. Îl vrei tu? — Nu, mulțumesc. — Eu îți mulțumesc. Ești persoana care m-a consolat cel mai mult. — Și tu ai făcut același lucru pentru mine. Ne-am îmbrățișat o clipă, după care au am plecat. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI ȘAPTE Frecangiu. Condamnat să dorm pe canapea. Detectiv fără nici un caz. Cam asta a însemnat viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spus că un dușman mai vechi de-al lui, care s-a sinucis, i-a predat consiliului un dosar în legătură cu proprietățile lui tati și... Vorbea aiurea - tăticuțu’ duru’ la ananghie, iar Bucky duru’ venea al doilea la rând, ca să o consoleze. — Uite ce e, nu pot vorbi acum, i-am tăiat-o eu și am închis. Acum mă aștepta cu adevărat o muncă grea, de polițist. Mi-am aranjat carnețelul și stiloul pe etajera de lângă telefon și mi-am golit buzunarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dar după atâta timp..., continuă ea ridicând din umeri. Totuși, fisurarea anusului indică faptul că penetrarea a avut loc. Logan făcu o grimasă și aruncă paharul de plastic cu cafea În coșul de gunoi. Isobel Își Încruntă sprâncenele. — Dacă te consolează cu ceva, chestia cealaltă a fost post-mortem. Copilul era mort când s-a Întâmplat. — Vreo șansă de ADN? — Puțin probabil. Fisurile interioare nu par a fi cauzate de un obiect flexibil. Aș spune că e vorba mai degrabă de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
răspuns negativ. Logan ținea ridicat mulajul de dantură ca să-l poată vedea Îngrijitorul de la Departamentul Canin. Nu-l făcea deloc mai fericit pe om. — Înțeleg... Mare. Cu mulți dinți, oftă Îngrijitorul. Mare. Logan se gândi la botnița gri. — Dacă vă consolează cu ceva, e destul de bătrân. — Ahh... spuse Îngrijitorul, arătând chiar mai deprimat. Mare, cu mulți dinți și cu experiență. Avea cu el un băț mare de metal, cu o buclă puternică de plastic atârnând la capăt, și-și lovea capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe un lucru murdar, numele celui mai temut om din lume: — Tiberius. Împăratul. Ceilalți tăcură. Copilul se simți umilit că era singurul din castrum care nu știa asta. Nu mai întrebă nimic. Un grăjdar îi spuse, căutând parcă să-l consoleze, că Maștera era foarte bătrână. — O fi având vreo nouăzeci de ani acum - și tata îi spunea Maștera. Zaleucos dădu peste ei, îl luă pe copil și îndată începu să-i vorbească în frumoasa lui greacă attică pe care nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de o amară deznădejde, Callistus se apropie de patul convalescentului și îl întrebă dacă avea puterea să-l asculte. Acesta fu surprins, dar încuviință; iar Callistus îi povesti repede, fără ocolișuri, că Junius Silanus, „fostul tău socru, cu neputință de consolat“, împreună cu nepotul lui Calpurnius Piso, „care poartă numele odios al ucigașului tatălui tău și a moștenit locul acestuia în Senat, precum și bogățiile sale“, ceruseră zilnic informații despre boala lui, „fără să dorească însă ca tu să te însănătoșești“. Împăratul tăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se preface și de a țese planuri. Înțeleseră că viața le era amenințată. După puțină vreme, Callistus îl anunță pe Împărat: — Iată vestea cea mai neliniștitoare dintre toate, Augustus: Calpurnius Piso și Junius Silanus, fostul tău socru cu neputință de consolat, l-au găsit împreună cu Sertorius Macro pe băiatul acela prost, Geminus, pe care Tiberius, după ce și-a pierdut uzul rațiunii, l-a introdus în testamentul său. — Băiatul acela e prost. Ce poate să vorbească el cu cei doi? obiectă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
își spuse că, de fapt, nimănui nu-i păsa că blânda Drusilla murise atât de tânără. Până și bărbatul pe care ea îl iubise și care provenea dintr-o veche familie, Marcus Aemilius Lepidus - iată-l că tocmai intra -, se consolase deja. Mai mult chiar, părea că moartea Drusillei îi provoca mai degrabă mânie decât durere; nu o pierduse pe femeia iubită, ci i se furase ceva. Apoi sosi Lucius Anneus Seneca, filosoful, care citi pe chipul Împăratului că suferințele copilăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Saturninus spusese că fusese secătuită de Gajus Caesar. Senatul fu intimidat și îl alese, supus, pe Claudius, în aclamațiile pretorienilor. — Prin târguiala asta s-a terminat un război, spuse resemnat un senator. — Mai bine așa decât prin forța armelor, se consolară alții. Alții decretară, gânditori: — Am pierdut cu toții. Începută în vremea lui Julius Caesar, lupta dintre puterea senatorială și cea imperială durase aproape un secol și, printre delicte, revolte, represiuni și comploturi, transformase Roma, dintr-o republică severă, într-o magnifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
când mama mi-a spus că dacă vine la mine acasă Fredy să-i spună Mambo că nu e acasă. Ce nerușinare! Eu, care-i spusesem că-mi face plăcere să vină, iar mama și tata acum... Dar m-am consolat cu replica mea cea mai justă, spunându-mi: „Așa sunt oamenii“. Pur și simplu mi-a fost scârbă În acel moment de toți. Acum mă culc devreme (la 9), ca să mă scol mâine la 5.30 pentru că am teză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Se numea „Cum Să Scapi de Nevastă” sau „Mașina de Divorțat”. Cam așa e și povestea mea. Pot să fac iubiții să dispară ca nimeni altcineva. - Să știi că majoritatea se pricep să dispară și singuri, încercă Sachs să o consoleze. - Majoritatea tipilor pe care i-am cunoscut pe când lucram la revistă erau de două feluri. Cei ce nu voiau decât o tăvăleală de o noapte și cei deloc preocupați de asta, adică cei care se preocupă prea mult de dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și eu am crezut că se trage. De fapt, m-a tras pe sfoară. Rhyme citi dezgustul pe fața ei. Amelia Sachs își păstra cele mai grele reproșuri chiar pentru ea. - Nu fi prea aspră cu tine, încercă să o consoleze Kara. Auzul e simțul cel mai ușor de păcălit. Noi nu prea folosim iluzii auditive în spectacole. Ni se pare un truc prea ieftin. Sachs, evident neconsolată de cele spuse de Kara, adăugă cu regret: - În timp ce eu și Roland încercam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
asta e absolut dezgustătoare. Râseră toate trei, obișnuite fiind cu această tradiție foarte veche care le apropia pe femei. Când viața e nasoală pentru că fostul iubit apare brusc pe un site despre nunți cum e weddingchannel.com, nimic nu te consolează decât s-o bârfești pe noua lui prietenă. De fapt, ele așa s-au și împrietenit la început. Leigh și Emmy s-au cunoscut la Astronomy 101, un curs la care s-au înscris amândouă pentru a îndeplini temuta cerință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o porție bună de scaloppine cu paste preparate al dente), ea cocea chipsuri pita într-un cuptor de prăjit care îi ocupa tot „frontul de lucru” și zdrobea năutul într-un bol pe care îl ținea în poală. Emmy se consolase întotdeauna cu gândul că, într-o bună zi, ea și Duncan vor sta împreună într-o casă nouă, cu o imensă mașină de gătit Viking, combină frigorifică și dulapuri pline cu vase din inox, dar visul acela se destrămase odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fostului soț - era sora cu patru ani mai mare a lui Ronnie. Era asistentă personală a unui impresar teatral și-și căuta dragostea. În ultimii zece ani - de la divorț - dragostea Îi scăpase printre degete, așa că mânca mult pentru a se consola. Rezultatul chestiei acesteia era că avea 100 de kilograme. Chiar dacă era solidă, avea și ea inspirația artistică a lui Ronnie și nu era deloc lipsită de stil. Părul ei - tuns o dată la cinci săptămâni de Roscoe, de la Roscoe and Belle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu cred că aș fi în stare să țin un nou-născut în brațe, mi-ar fi frică. Sau ți-e frică să renunți la femeia care ești, care îți place? Știu, iubito, nu e nimic rău în asta, egoismul ne consolează, ne ține companie. Și ai obosit să te simți scrutată și poate că acum ți-e frig. Te miști, te chinui. Te temi că nu îmi mai ajungi. Dar tu de ce vrei un copil? Aș putea să-ți spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Fugisem în mod voit de captivitatea amintirilor. M-am gândit că dacă aș fi murit brusc, Elsa ar fi găsit cu greu o fotografie a mea recentă de pus pe cruce. Gândul acesta nu m-a întristat, dimpotrivă, m-a consolat. Nu aveam martori. Poate fusese disprețul față de pateticul egocentrism al tatălui meu, cel care m-a împins în umbră, o umbră unde locuia un Narcis mult mai viclean. Poate mă prefăcusem și în cele mai strânse relații din viață. Pregătisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
din cap dojenindu-mă. Fața îmi era crispată, dar am încercat s-o fac să creadă că râdeam. — Te-ai logodit? A răspuns, fără să schimbe tonul. Mergem să bem ceva. Mergem? Tu cu cine? O, târfulița mea, te și consolezi! Acum nu râd deloc, am o voce care zgârie, paralizată, dar o forțez cu cu o falsă veselie condescendentă. — Atunci, petrecere plăcută... — Mulțumesc. Acum exista, și încă cum, tristețea aceea pe care speram s-o aud, acea mănușă de nostalgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-ncetul cu încetul în casa noastră a reînceput să domnească nu numai pacea, ci și fericirea. La începutul acelei noi vieți, la vreo patru, cinci ani de la căsătorie, ne lamentam uneori de singurătate, dar foarte curând nu doar ne-am consolat, ci ne-am și obișnuit. Și-am ajuns nu doar să nu mai ducem lipsa copiilor, ci și să-i compătimim pe cei care au. Ne-am obișnuit unul cu altul, ne-am făcut un obicei unul din celălalt. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să te văd murind sub ochii mei și implorându-mă să-ți salvez viața. Vezi doar, Orfeule, don Avito, pedagogul, s-a convertit la religia strămoșilor săi... Ereditatea! Și Víctor nu se resemnează să fie tată. Cel dintâi nu se consolează că și-a pierdut fiul, iar celălalt nu se consolează că va avea unul. Și ce ochi, Orfeule, ce ochi! Cum îi fulgerau când mi-a spus: „Dumneata vrei să mă cumperi, vrei să-mi cumperi nu dragostea, căci asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să-ți salvez viața. Vezi doar, Orfeule, don Avito, pedagogul, s-a convertit la religia strămoșilor săi... Ereditatea! Și Víctor nu se resemnează să fie tată. Cel dintâi nu se consolează că și-a pierdut fiul, iar celălalt nu se consolează că va avea unul. Și ce ochi, Orfeule, ce ochi! Cum îi fulgerau când mi-a spus: „Dumneata vrei să mă cumperi, vrei să-mi cumperi nu dragostea, căci asta nu se cumpără, ci trupul! N-ai decât să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fi soție. Dar cum, eu unul n-am necăjit-o câtuși de puțin! Știu ce spun. De când m-a alungat, și bine-a făcut că m-a alungat, pentru că nu sunt eu cel potrivit pentru dânsa, am căutat să mă consolez cum am putut mai bine de-o asemenea nefericire și să-i respect, desigur, hotărârile. Și dacă dânsa v-a spus altceva... — Vă rog să nu o mai menționați pe cea care îmi va fi soție și cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dacă dânsa v-a spus altceva... — Vă rog să nu o mai menționați pe cea care îmi va fi soție și cu atât mai mult să nu insinuați că ea ar fi adus fie și cea mai mică atingere adevărului. Consolați-vă cum puteți și lăsați-ne în pace. — E adevărat. Și îmi reînnoiesc față de amândoi mulțumirile pentru favoarea pe care mi-ați făcut-o procurându-mi acest serviciu. Mă voi duce acolo și mă voi consola cum voi putea. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai mică atingere adevărului. Consolați-vă cum puteți și lăsați-ne în pace. — E adevărat. Și îmi reînnoiesc față de amândoi mulțumirile pentru favoarea pe care mi-ați făcut-o procurându-mi acest serviciu. Mă voi duce acolo și mă voi consola cum voi putea. Sigur, am de gând s-o iau cu mine pe-o fetișcană... — Și ce mă privește asta pe mine, domnule? — O spun deoarece cred că dumneavoastră că o cunoașteți... — Cum? Cum? Vreți să vă bateți joc...? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]