1,579 matches
-
2, pp. 208-225. Institutul de Sociologie al Academiei Române. 2005. România rurală și Europa urbană raport de alarmă asupra satului românesc. în Geopolitica, 1(5), pp. 20-31. Ionescu, Grigore. 1971. Arhitectura populară în România. București: Editura Meridiane. Ionescu, Ion. 1998. Sociologii constructiviste. Iași: Editura Polirom. Iordan, Iorgu. 1963. Toponimia românească. București: Editura Academiei R.P.R. Iorga, Nicolae. 1989 [1915]. Istoria românilor din Ardeal și Ungaria. București: Editura Științifică și Enciclopedică. Irimie, Cornel. 1981. Cercetări etno-sociologice în Țara Oltului în perioada interbelică: despre relații
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
funcția de creare a identității sociale a individului, cu accent fie pe solidaritatea socială, fie pe componenta individuală. Într-o societate meritocratică, educația devine principalul mecanism de alocare a rolurilor pe măsura implicării și a eforturilor individuale 5. Din perspectivă constructivistă, educației i s-a conferit funcția de reproducere culturală, perpetuând inegalitățile sociale și economice din generație în generație 6. Pentru individ, scopul final constă în dobândirea puterii (libido dominandi) prin manipularea prestigiului obținut din convertirea diferitelor tipuri de capital în
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
și interpretarea narativă stă în faptul că prima este o suită de aserțiuni individuale, în timp ce a doua este un set de propoziții organizate sub forma unei narațiuni, că narativismul acordă o importanță majoră interpretării faptelor istorice, și este un demers constructivist interesat de interpretarea fenomenelor istorice și că propozițiile narative descriu trecutul și specifică modelul de interpretare narativă a trecutului și că istoricitatea depășește orizontul de abordare a istoriografiei moderne sau al filosofiei istoriei. Trecerea de la filosofia analitică strictă a istoriei
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
un câmp elastic a cărui extensie depinde de ceea ce este inclus sau exclus, conectat sau disconectat, prin istoricizare, abstractizare, teoretizare, expansivitate sau restrângere. Există considerații formaliste asupra narațiunii, așa cum există abordări dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructive. Există concepții cognitiviste, constructiviste, istorice, sociologice, antropologice despre narațiune, dar și speculații feministe sau politice. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psychonaratologie. Există posibilități de studiu în relație cu un context referențial în mod simultan lingvistic, literar, istoric, biografic
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
e realitatea? A.L. Ce v-au spus practic toți filosofii. Există lucruri pe care nu e nevoie să le definim ca să știm că sînt. Realitatea e ceea ce simțim. Dumneavoastră simțiți că existați! B.C. Aparent, nu aderați deloc la ideile constructiviste. A.L. Nu, deloc. Pentru mine, constructivismul reprezintă efectiv o înmormîntare de calitatea I a întregii epistemologii. Creierul uman construiește entități. Crede că ele există pentru că le concepe, dar faptul de a concepe un lucru nu înseamnă că acesta chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
aceasta din urmă viziune nu este complet eliminată. De aceea, Keohane reunește abordări hermeneutice critice în sociologia istorică sau în materialismul istoric (Cardoso 1977; Cox 1986 [1982]): epistemologii realiste științifice (MacLean 1981, 1988; Wendt 1987; Tooze 1988; Dessler 1989), epistemologii constructiviste (Onuf 1989) și poststructu-ralism (Der Derian și Shapiro 1989). Nu e momentul să ne oprim asupra acestor diferențe, dar în mod sigur e mai bine să le compari (așa cum a făcut Hoffmann 1991), decît să le distrugi. Logica internă a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
repro-șîndu-le că nu au un program de cercetare empirică (lăsînd la o parte studiile în mod vizibil mai empirice care vor fi publicate mai tîrziu). Cei mai criticați au fost poststruc-turaliștii. Principalele lor referințe empirice sînt practicile discursive. Într-adevăr, constructiviștii și poststructuraliștii s-au concentrat multă vreme asupra elucidării modului în care discursurile din disciplina relațiilor interaționale au constituit felul în care noi ne concepem și ne discutăm domeniul de cercetare și activitatea. Aceasta este, desigur, o chestiune empirică: să
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sau în jurul școlilor și publicațiilor în continuă extindere, cum ar fi Școala de Economie Politică Internațională de la Amsterdam (vezi de exemplu van der Pijl 1984), Școala de Studii asupra Securității de la Copenhaga (vezi, de pildă, Wæver ș.a. 1993) sau dezbaterile constructiviste din publicațiile lansate mai nou, European Journal of International Relations și Zeitschrift für Internationale Beziehungen. Totuși pare puțin prematur, ca să nu spun mai rău, să vorbești de stadiul post-pozitivist cu privire la disciplină în general. Din păcate, este adevărat că dezbaterea se
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
istorică, academică și politică, mai degrabă decît doar ca pe o teorie. Realismul nu reflectă în mod pasiv lumea; el face ceva pentru ea. Această orientare a fost propusă în special de către sociologii istoriei și materialiștii istorici, precum și de către teoriile constructiviste și poststructuraliste. Realismul ca practică devine un obiect privilegiat de studiu, și nu doar pentru această carte (George 1994). Prezenta secțiune analizează cîteva dintre criticile din interior, adică cele care iau foarte în serios preocupările realiste. Din moment ce nu putem trece
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
guvernarea nu este legată de stat. Altfel spus, în viziunea poststructuraliștilor, realismul nu explică de ce scepticismul său se oprește în fața statului: realismul reifică statul ca actor moral. Puterea luată în serios: puterea tacită a discursurilor realiste Atît poststructuraliștii, cît și constructiviștii arată că anarhia și suveranitatea, cuplul conceptual de bază folosit de realism pentru a distinge relațiile internaționale de politica internă, nu se referă la un fapt natural sau necesar. Dimpotrivă, aceste concepte au sens în cadrul lumii de semnificații a unei
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
parametrii comunicării politice și relațiile pe care le dezvoltă aceștia. Astfel, potrivit modelului informațional 2, comunicarea se reduce la un transfer de informație de la un emițător către un receptor, prin intermediul unui canal și cu ajutorul unui cod. La polul opus, modelul constructivist al comunicării 3 stipulează că atenția nu trebuie limitată la ceea ce se comunică, ci și la modul în care conținuturile sunt comunicate. Fiecare act de comunicare presupune adoptarea unei atitudini față de conținuturile transmise, o interpretare a referentului comunicării. În interpretarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al comunicării 3 stipulează că atenția nu trebuie limitată la ceea ce se comunică, ci și la modul în care conținuturile sunt comunicate. Fiecare act de comunicare presupune adoptarea unei atitudini față de conținuturile transmise, o interpretare a referentului comunicării. În interpretarea constructivistă sunt vehiculate concepte precum contract de comunicare, contextualizare, competență, selecție, influențare, rol, proiect de comunicare, vizând relația dintre locutori și conținuturile comunicate. Orice comunicare socială este precedată de un contract de comunicare definind așteptările pe care interlocutorii le au unul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
își reconsideră constant atitudinile, argumentele, limbajul. Dincolo de deschiderile și limitele pe care le înregistrează un model sau altul de reprezentare a procesului de comunicare (abordarea lineară/ deterministă/ cauzală a modelului informațional al comunicării sau accentuarea dimensiunii psihologizante în cazul modelului constructivist), subliniem operaționalitatea unor scheme de reprezentare în evidențierea specificului unui act de comunicare. Din această perspectivă, comunicarea politică se definește prin existența a două axe: una orizontală, subiectivă, care surprinde relația emisie-receptare, și cealaltă verticală, obiectivă, care introduce "arenele" (dezbaterile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
alimentară românească, Petronela Savin 1 G. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu, Editura Minerva, București, 1986, p. 47. 2 Claude Shannon, Warren Weaver, The matematical theory of communication, University of Illinois Press, Urbana, 1963. 3 Pentru o prezentare detaliată a modelului constructivist, v. Denis McQuail, Sven Windahl, Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă, Editura Comunicare.ro, București, 2004. 4 Camelia Beciu, Comunicare politică, Comunicare.ro, București, 2002, p. 16. 5 H. Lasswell, "The Structure and Fonction of Communication in Society
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cu un dezgust ilimitat”, noile curente poetice, avangardiste, în care, sub o „obraznică insurecție”, se ascund de fapt procedee zoliste, și deci o „iremediabilă ratare”; în fine, ca o apoteoză (sau, poate, ca o apocalipsă), întreaga „poezie leneșă” (fie ea constructivistă ori folclorică, simbolistă ori veristă) a epocii sale, care nu poate să iasă din „acest tabiet al romanței și al elegiei” și să ajungă la „experiență și transfigurare”, fiind salvată de „inanitatea totală” numai prin Blaga și Philippide - toate acestea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
middle ground) între o perspectivă raționalistă care se concentrează asupra individualității și universalității și o perspectivă interpretativă care postulează cunoașterea contextuală, contingența și interpretarea umană drept pietre unghiulare ale realității sociale. Acest teren de mijloc poate fi identificat în încercările constructiviștilor de a sublinia: a) rolul agenției (indivizi și state) în construcția realității sociale; b) contextul global sau cosmopolitan în care comunitățile transnaționale se dezvoltă; c) importanța principiilor generale normative care pot fi învățate de către comunități prin logica argumentului comunicativ și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ontologie, un nou mod de a concepe existența socială și articulațiile care o pun în act: are deci ambiții mult mai mari decât teoriile anterioare. Am ajuns, în acest punct, la a treia mare dezbatere din cadrul RI. Aceea dintre pozitivism (constructiviștii includ aici, nediferențiat, realismul, pluralismul, marxismul și teoriile derivate de la acestea, având ca bază științifică și metodologică, așa cum am amintit, distincția dintre fapte și valori, respectiv dintre cercetător și obiectul cercetării) și post-pozitivism, curentele de gândire care contestă aceste distincții
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Agenții nu sunt însă instrumente pasive aflate la dispoziția structurilor, ci subiecți conștienți care pot și trebuie să recontituie structurile, alcătuite la urma urmelor din propriile interacțiuni. La rândul lor, structurile interacționează permanent, această dinamicitate constituind forța motrice a societății. Constructiviștii preiau distincția sociologică între agenți și structuri, extrapolând-o la nivelul relațiilor internaționale. Anticipând confuzia metodologică care poate apărea în acest punct (agenții pot fi și indivizi, și partide politice, și state, și organizații internaționale, structurile la fel, cu excepția primei
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
enormă distruge pădurea și sătucul de la poalele multelui, oricât de social construite ar fi lentilele prin care este percepută. Și lista poate continua. Există deci forțe în natură, argumentează Wendt, independente de voința și posibilitățile umane de a le influența. Constructiviștii numiți aici radicali, (termenul nu desemnează o formă de militantism, ci ducerea până la capăt a asumpțiilor și metodologiei constructiviste), dintre care l-aș aminti în primul rând pe Nicholas Onuf, cu care ne vom întâlni mai încolo afirmă că toată
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Și lista poate continua. Există deci forțe în natură, argumentează Wendt, independente de voința și posibilitățile umane de a le influența. Constructiviștii numiți aici radicali, (termenul nu desemnează o formă de militantism, ci ducerea până la capăt a asumpțiilor și metodologiei constructiviste), dintre care l-aș aminti în primul rând pe Nicholas Onuf, cu care ne vom întâlni mai încolo afirmă că toată realitatea la care o persoană sau comunitate are acces de-a lungul vieții este construită social. Asta nu însemnă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
infinit mai important, lumea așa cum este și cum ar trebui să fie. Cu cât distanța dintre ele este mai redusă, cu atât mai mult scopul social-constructivismului este atins. Regulile și normele lui Onuf pot fi înțelese și cu ajutorul teoretizărilor altor constructiviști. John Ruggie, de exemplu, distinge între "reguli regulative", respectiv "reguli constitutive". Ca și Wendt, Ruggie consideră că teoriile "materialiste" ale RI (pozitiviste în contextul prezentei discuții) iau statele și sistemul internațional ca pe ceva dat și fix, fără a chestiona
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în raport cu ele. Actorii și structura internațională se constituie reciproc prin interacțiuni permanente. Deci, "regulile regulative" ale "materialiștilor" sunt insuficiente pentru a ne oferi o perspectivă profundă asupra mediului internațional și a lumii sociale globale, în general. Numai "regulile constitutive" ale constructiviștilor pot face asta (Ruggie: 2002, 22-24). Ted Hopf, pe de altă parte, consideră mai importante decât regulile și normele oficiale practicile sociale și obiceiurile concrete pe care acestea le antrenează. Numai practicile agenților sociali ne pot oferi o autentică înțelegere
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
majore în ceea ce privește nivelul empiric, putem considera că, spre deosebire de teoriile pozitiviste sau, în termenii lui Ruggie, "materialiste" ale RI socio-constructivismul propune o abstractizare endogenă a fenomenelor sociale, nu una exogenă; în ceea ce privește lipsurile empirice, îmi propun să demonstrez mai jos că modelul constructivist onufian poate fi aplicat cu succes asupra orientării internaționale a leninismului romantic. Să începem însă cu pluralismul, teoria RI cea mai puțin potrivită pentru abordarea leninismului romantic. Evaluarea pluralistă a dimensiunii internaționale a leninismului romantic În plan internațional, pluralismul, echivalentul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și intransigente în care a luat naștere, ambele contribuind la osificarea sa ideologică și la hașurarea singurei modalitatăți de acțiune pe care a cunoscut-o și utilizat-o: cea politică, "de sus" în "jos". Pentru a aplica leninismului romantic modelul constructivist onufian, trebuie să începem de la normele și regulile în vigoare în RSR, atât la nivelul PCR cât și al societății în ansamblu. Știm de la Onuf că normele și regulile se află între actori și structuri, reprezentând mijloacele pe care actorii
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
evidențiind influența relației cadru didactic - cursant sau rolul diferitelor metode pentru facilitarea transformărilor individuale). Accentul pus de Mezirow pe punctul de vedere al cursantului și pe necesitatea de a adapta metodele și conținutul la nevoile acestuia îl plasează între teoreticienii constructiviști, alături de Brookfield și Habermas, fiecare având ca termeni-cheie ai teoriilor lor învățarea transformatoare, rolul contextului, gândirea critică etc. Teoria constructivistă descrie învățarea văzută ca un lanț de construcții (dezvoltare de cunoștințe relevante pentru acțiunile întreprinse), reconstrucții (achiziție și integrare de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]