3,537 matches
-
sinceritate, înălțându-se din florile sufletelor, înspre ecouri dansând ale ritmurilor sferelor astrale, curgând armonios, împletindu-se discret în muzica absolutului din surdina Universului. Inocența dulce a privirilor copleșite de uimirea în fața revelațiilor încântătoare, inundate de sclipiri străbătându-le în timp ce contemplă orizontul, îmbrățișează perfecțiunea desprinsă din infinit, prelungindu-se în oglinda lor, în care timpul devine cealaltă jumătate a infinitului. În toată splendoarea din zări, împărțită prin razele ce își întind brațele lungi, mângâietoare, către pământ, se regăsește magia clipei supreme
CONTEMPLÂND ENIGME LUMEŞTI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375793_a_377122]
-
intre în rol imediat ce prezentul își joacă ultimul minut pe scenă, în spectacolul de lumini și umbre, culori, magii și stări, având loc în avalanșele de trăiri și emoții contrastante ale omenirii. ~ Cristina P. Korys ~ (sursă foto: net) Referință Bibliografică: Contemplând enigme lumești / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2302, Anul VII, 20 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cristina P. Korys : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
CONTEMPLÂND ENIGME LUMEŞTI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375793_a_377122]
-
timpului în închipuirea proprie, liniștesc spiritul, conducându-l în depărtări, unde va pluti risipindu-se în umbre, pe valuri de ocean revărsându-se acolo unde tristețile întâlnesc marginea lor, iar țărmul uscat al purității va învia seninul sufletului... Stând și contemplând minute nesfârșite întinderea ce se zărește în orizonturile privirii, în lăsarea armoniei serii, dintr-un ungher în semiumbră, al lumii proprii, oricât de mică ar părea aceasta în fața a tot ceea ce se deschide, întreg peisajul va aduce o lume desprinsă
MOMENTE ŞI SIMŢIRI UNICE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379225_a_380554]
-
sesizabile, netulburând cumva liniști ale tăcerilor sublime ce se revarsă în armonii depline printre particulele de lumină ce străbat ferestrele în mii de reflexii, sub astrele nopții ce privesc tăcute, cu toată forța lor, de pe întinderea necuprinsă a infinitului cerului, contemplăm cu nesaț magia momentului mereu unic în esența lui, visând cu ochii pierduți și întredeschiși la uși ce duc spre noi orizonturi ale redescoperirii ființei proprii în lumi stranii, din realități paralele celei în care ne sunt vii ancorate simțirile
TRĂIND PRINTRE UMBRE ŞI CULORI ALE SUFLETULUI ŞI MINŢII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379227_a_380556]
-
plin de cruzime, le abandona troienite prin colțuri pierdute în umbră printre morminte sau le așternea pur și simplu în lințolii cafenii, destinate să-și fosnească plânsul din urmă învelind pacea de veci a celor ce dormeau sub lespezi. Tot contemplând jongleriile cârcotașului am ajuns la locul unde doarme Diana somnul etern. Am zărit flori proaspete pe mormânt și o lumânare ardea încă, la baza crucii. Am salutat-o în gând și i-am vorbit covinsă fiind, că spiritul său mă
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
jumătate umplut cu apă, în care cineva pusese grijuliu câțiva trandafiri. Lumânarea aprinsă am pus-o în interiorul suportului metalic în formă de felinar, la adăpost de vântul bezmetic ce răscolea fără astâmpăr somnul eternității. În scurtul moment de reculegere am contemplat în tăcere fotografia de pe cruce, zâmbetul luminos al Dianei, reîmviindu-mi în suflet momentele fericite ale prieteniei ce ne legase. Va urma Referință Bibliografică: Icoana prieteniei noastre / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2149, Anul VI, 18 noiembrie 2016
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
derivă, Pe un ocean de vise, Iar eu, privesc la soare, Prin gene-ntre deschise. Mă arde-ntreaga față, Și ochii-ncet deschid: E flacăra iubirii, Din ochii tăi țâșnind. Privind la chipul meu, În vise cufundat, Pe care îl contempli, Ca și întâia dat”. Referință Bibliografică: VISE DE SMARALD / Flori Bungete : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2059, Anul VI, 20 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Flori Bungete : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
VISE DE SMARALD de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379296_a_380625]
-
Astfel, inima, văzul, pipăitul, auzul, rațiunea au conlucrat la receptarea adevărului. Apostolii au propovăduit Adevărul pe care l-au văzut cu ochii lor, l-au auzit prin Cuvânt și l-au pipăit prin atingerea rănilor. Cu alte cuvinte, l-au contemplat în toată frumusețea Cuvântului vieții după cum a scris Sf.Apostol Ioan: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce au privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții aceea vă vestim. Și viața
MONUMENTE ISTORICE-CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369161_a_370490]
-
prin intermediul artei sacre”(Pr. Dr. V. Răducă). „Nici pur estetică, nici pur spirituală, frumusețea icoanei e interioară și are izvorul în arhetipul(modelul) ei. Desigur, această frumusețe scapă simplului estetician, căci descoperirea esenței profunde a icoanei solicită celui ce o contemplă o iluminare interioară. Acesta trebuie să primească Lumina, care este Dumnezeu însuși(Ioan 1,9 și 8,12) ca să perceapă cu privirea curățită de patimi, lumina taborică transfigurând materia.”( M. Quenot). Floarea Cărbune Referință Bibliografică: MONUMENTE ISTORICE-CONSTANȚA ABĂLAȘEI-DONOSĂ / Floarea Cărbune
MONUMENTE ISTORICE-CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369161_a_370490]
-
se-agață de ceruri. Dar viața nu-i visul stivit în picioare Ca frunza căzută demult în decoruri. Sunt apă și dor, speranță, trădare Lumini ce se-aprind în miezul de noapte. Mă culc să adorm fără loc în picioare Contemplu în noapte visând o chemare. Sunt glasul ce urlă departe-n neant Un cântec pierdut fără sânge în urme. Al visului nobil, sihastru garant Eu sunt vestitor al zilei de mâine. Îmi place să cânt iubirea-ntr-un vis Pe
SUNT UN OM de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374183_a_375512]
-
pe care nu știu să o uit vreodată. Pe malul Buzăului căutam un prund uscat și încins de soare. Acolo îmi făceam un culcuș ca și când aș fi fost așezată pe cel mai scump divan și priveam liniștită la formele copacilor, contemplând în mintea mea cele mai mari săli ale unor muzee de artă, unde doar marii maeștri ai penelului puteau expune. Pe atunci fiind încă prin clasa a III a, știam doar de Grigorescu, Tonitza, Luchian și Baba, considerându-i titanii
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
Învierii totul este zadarnic, totul este praf și cenușă. De aceea, în această Duminică a Floriilor, să nu pregetăm a ne duce la Biserică - Ierusalimul nostru restaurat - ca să întâmpinăm intrarea Domnului nostru Iisus Hristos așa cum se cuvine; pentru că Iisus Hristos - contemplându-ne inimile - să nu poată zice cu întristare și jale, ca odinioară, când a plâns la porțile cetății: „Dacă ai fi cunoscut și tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
lasă dragostea să ardă în focurile pasiunii. “M-ai răsfățat cu inima-n robire / Prin simfonii de șoapte înflorite, / Și templu-ți sunt la ceas de nemurire / Pe care arzi în foc de dor, iubite!” Într-un cadru mirific, poeta contemplă imagini de o frumusețe răvășitoare. Un amurg sculptat din vrajă și ploi care s-au contopit în armonii creează un tablou sugestiv. Îngerii sunt de strajă, venind din universuri lăuntrice pentru a fi martori ai iubirii și ai legămintelor supreme
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
că ei nu se plictisesc niciodată, au mult de lucru, lucrează cu entuziasm și nu își neglijează sufletul și de aceea nu exclud disciplina spirituală. Se relaxează în rugăciune, cântări, atât în grup cât și la biserică, ies în natură, contemplează frumusețile creației lui Dumnezeu. Pentru ei echilibrul spiritual stă la baza vieții lor care denotă, aș zice eu, maturitatea duhovnicească. Frumos! Sunt oameni care se țin religioși, dar care „mor de plictiseală spitiruală”. Aceștia se cred la egalitate cu divinitatea
DESPRE PLICTISEALĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378656_a_379985]
-
și în Śakuntăla... Nici acest fel de reprezentare nu poate fi numit propriu-zis simbolic, fiindcă adevăratul simbol lasă figura determinată de care se face uz să subziste în modul determinat al ei, așa cum este ea: reprezentarea simbolică nu vrea să contemple în simbol existența concretă nemijlocită a semnificației conform generalității acesteia, ci ea nu face decît să trimită la semnificație cu ajutorul calităților analoge ale obiectului. Dar arta indiană, deși separă generalitatea de existența individuală, pretinde, cu toate acestea, și nemijlocita unitate
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Tot ce apare în conștiință, în intelect, este reflectat de suflet, dar reflectat ca o imagine care nu murdărește cristalul sufletului și care nici nu-i aparține. În posesia acestei cunoașteri de sine (fără ce e de natura eului), sufletul contemplă comod natura, sustrăgîndu-se prin aceasta schimbării fecunde și liberîndu-se de orice altă formă și acțiune a intelectului, cu excepția acestei cunoașteri spirituale" cunoaștere spirituală mijlocită a unui conținut spiritualizat și el, cunoaștere lipsită de eu și de conștiință. "Sufletul mai rămîne
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
nicicînd nu tinde va ajunge [305]. Este această lume întreagă de Mine pătrunsă, cel ce sînt nevăzut: în Mine sînt toate cele ce au viață, dar Eu nu sînt în ele; și, cu adevărat, nici ele nu sînt în Mine. Contemplează yogă mea divină: spiritul meu, care dă viața și i-o menține oricărei ființe, nu este cuprins de ea. Și precum vîntul puternic, care mereu și pretutindeni umblă dar rămîne în aer, la fel rămîn toate ființele în Mine: înțelegi
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
o viziune ce convertește diacronic Istoria în sincronia Destinului. Fără sprijinul filosofiei, prin simpla credință într-o conștiință divină atotștiutoare, Irina deține certitudinea că orice lucru este dinainte hotărât, preexistând în conștiința divină; ea îndepărtează totuși orice încercare de a contempla de aici, de pe pământ, sincroniile paradisiace, știind că, pentru orice om care nu este un sfânt, viața trebuie trăită așa cum ne-o oferă condiția diacronică pentru a nu cădea în păcat și disperare“. Finalul, moartea celor doi, este în același
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Serdaru, Anghel D. Pandele, Niculina vorbesc despre tehnici de evadare, despre adevărata libertate spirituală, despre ritualul tacerii, însă cea mai întâlnită tehnică este anamneza, „acțiunea de a-și aminti“, care în concepția lui Platon, creatorul termenului, desemna „amintirea unor idei contemplate de sufletul omenesc în existența sa antepământeană“. Dilema este produsă de personajul central, Anghel D. Pandele, care cu mulți ani în urmă a suferit un traumatism psihic, în urma căruia nu-și mai amintește ce s-a petrecut la Sibiu, într-
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
gesturile, cântecele sau cuvintele unui mesager. Procesul amnezie-anamneză simbolizează reîntoareerea la sine, la originile individuale și, prin aceasta recunoașterea rădăcinilor celeste ale ființei. Anamneza „acțiunea de a-și aminti“, care în concepția lui Platon, creatorul termenului, desemna „amintirea unor idei contemplate de sufletul omenesc în existența sa antepământeană“. În Nouăsprezece trandafiri, A.D.P. vorbește despre anamneză: „Au fost multe evenimente importante în viața mea, evenimente de care îmi aduceam destul de bine aminte; deși, cum îți spuneam, de-abia acum câteva zile, după
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
blondă." Fata surîde. Mă scol și-i întind mîna. Merci, Annie, voi reveni pentru lectură." Încîntător! zicem la rîndu-ne, nu? Amor postmodern. Se cunosc la un Internet Café și, în cîteva minute, dialogul lor amoros atinge cotă maximă. El zice: "Contemplu ideea unui peep show mediatic: să-mi pun pe web site-ul propriu (www.cristi,f2.com.) eboșele următorului party, ca un fel de work-in-progres consumat sub ochiul public; ce zici?" Ea: "Miștooo, foarte mișto! Dar află de la mine: anonimatul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
locurile de închinare la reperele veșniciei. La Bojdeauca din Țicău asta chiar mi s-a părut a face peregrinul: a cerut un scaun, s-a așezat în veranda din spate și, după ce m-am retras cuviincios, a rămas în transă, contemplînd dealurile Șorogarilor. Ăsta era Geo Bogza din Țara de piatră... În sfîrșit, Institutul Petru Poni. Ghid ne-a fost o ființă ieșită din comun (comunul grosierilor ani '60!), în prezența căreia scriitorul, atît de preocupat de pastile în prima zi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o fi gîndit Nadar în vreo clipă de maximă faimă să-l concureze/ să-l submineze pe gigantul Delacroix, pe care-l și fotografiase? Își cunoștea bine lungul nasului. De revenit la momentul inițial, cel al contemplației computerizate. Dar ce contemplă junele navigator? (Care, spuneam, e și un dotat desenator.) Imagini superbe, pe ample suporturi, aparținînd unui nordic (al cărui nume nu l-am reținut/ n-am ținut să-l rețin, neajungînd, acesta, probabil niciodată, să fie memorabil). Plecînd de la fotografie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
constituie? Benrath este dintre cei care au privilegiul să stea în ascultarea lui... Cînd Lupasco scria aceste rînduri, Benrath avea 24 de ani... Lupasco vede, în pictura lui Appel, dovada experimentală a materiei biologice postulate în Cele trei materii și contemplă în ea "acea feerie stranie a dinamismelor tumultului și a arborescențelor carnagiului". Lupasco scrie: "Appel este pictor al infra-vitalului, al infra-carnalului, iar tușele sale atît de vii sunt ca dușmanul, principiu al însăși existenței sale, pe care îl pretinde zămislirea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
adult, copilul se diferențiază de acesta și își afirmă personalitatea; * faza seducției ,,perioada de grație" de la 3 la 5 ani, când copilului îi place ,,să se arate", să-și demonstreze calitățile, când e capabil ,,să se observe" și ,,să se contemple în operele sale"; * faza imitației interesul copilului se întoarce treptat dinspre sine către lucrurile exterioare lui ,,perioada sincretismului infantil" și prima parte a stadiului categorial 40 (în condițiile în care acesta caracterizează perioada 6-12 ani); stadiul descoperirii realității externe (3-6
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]