1,993 matches
-
lui Alexandru, Ludovic al III-lea, Mare Duce de Hesse, i-a permis să se repatrieze la Hesse împreună cu soția lui deși el nu a recunoscut căsătoria lor drept una dinastică. I-a acordat ei titlul nou și ereditar de contesă de Battenberg (Battenberg era un orășel și un castel aflat în ruină la nordul ducatului). Deși Prințul Alexandru și-a păstrat drepturile sale dinastice, soția sa morganatică a trăit o viață liniștită. Au locuit în principal la castelul Heiligenberg în
Prințul Alexandru de Hesse și Rin () [Corola-website/Science/318261_a_319590]
-
a păstrat drepturile sale dinastice, soția sa morganatică a trăit o viață liniștită. Au locuit în principal la castelul Heiligenberg în sudul ducatului. În 1858 Marele Duce Louis al III-lea a ridicat-o în rang pe cumnata sa de la "contesă" la "prințesă" ("Prinzessin") von Battenberg. Alexandru de Hesse și Julia de Battenberg au avut cinci copii: Prințul Alexandru de Hesse a murit de cancer în 1888; Prințesa Julia de Battenberg care s-a convertit la romano-catolicism a murit la Schloss
Prințul Alexandru de Hesse și Rin () [Corola-website/Science/318261_a_319590]
-
Louis Alexander Mountbatten, Marchiz de Milford Haven (24 mai 1854 - 11 septembrie 1921), a fost prinț german înrudit cu familia regală britanică, fiu rezultat din căsătoria morganatică a tatălui său Prințul Alexandru de Hesse și Rin cu contesa Julia Hauke. La 30 aprilie 1884, la Darmstadt, în prezența reginei Victoria, Prințul Louis s-a căsătorit cu nepoata reginei, Prințesa Victoria de Hesse și de Rin. A urmat o carieră în marina regală devenind protejat al viitorului rege - unchiul
Prințul Louis de Battenberg () [Corola-website/Science/318264_a_319593]
-
George V. În 1904 devine contra-amiral iar în 1908 vice-amiral. Louis s-a născut la Graz, Austria, și a fost al doilea copil și fiul cel mare al Prințului Alexandru de Hesse și Rin și a soției morganatice a acestuia, contesa Julia von Hauke. Din cauza filiației morganatice, lui Louis i s-a refuzat rangul tatălui său în Marele Ducat de Hesse și de la naștere a purtat titlul de conte de Battenberg moștenit de la mama sa. La 26 decembrie 1858 a devenit
Prințul Louis de Battenberg () [Corola-website/Science/318264_a_319593]
-
Marelui Duce Mihail Nicolaievici al Rusiei și verișor primar al Țarului Alexandru al III-lea al Rusiei. A urmat o carieră militară însă i s-a interzis să trăiască în Rusia după ce în 1891 a făcut o căsătorie morganatică cu contesa Sophie de Merenberg. Și-a petrecut restul vieții în Anglia și pe Riviera franceză, scăpând de Revoluția rusă din 1917. Cele două fiice ale sale s-au căsătorit cu aristocrați britanici. Marele Duce Mihail Mihailovici s-a născut la palatul
Marele Duce Mihail Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318316_a_319645]
-
mâna Prințesei Irene de Hesse Darmstadt iar în 1887 a Prințesei Louise, fiica cea mare a Prințului de Wales însă a fost refuzat din nou. În 1888, a avut o relație cu prințesa Walewski. Mai târziu s-a îndrăgostit de contesa Katia Ignatieva, fiica fostului ministru de interne Nicolae Pavlovici Ignatiev. A încercat să obțină permisiunea de a se căsători cu ea și a mers împreună cu tatăl său să vorbească cu Țarul Alexandru al III-lea. Mama sa, Olga Feodorovna s-
Marele Duce Mihail Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318316_a_319645]
-
Alexandru al III-lea. Mama sa, Olga Feodorovna s-a opus vehement acestei mezalianțe. Pentru a rupe această relație, părinții au decis să-l trimită în străinătate. În timp ce era la Nisa în 1891, Marele Duce Mihail s-a îndrăgostit de contesa Sofia de Merenberg, fiica prințului Nikolaus Wilhelm de Nassau și a soției morganatice, născută Natalia Alexandrova Pușchin. Bunicul matern al Sofiei era renumitul scriitor Alexandru Pușchin. Pentru că știa că nu va primi permisiunea de a se căsători, nici n-a
Marele Duce Mihail Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318316_a_319645]
-
Mihail. Marelui Duce Mihail nu i s-a permis să asiste la funerariile mamei sale. Din cauza căsătoriei morganatice, Marele Duce Mihail și-a petrecut restul vieții trăind în exil în Anglia, Franța și Germania. Soția sa a primit titlul de contesă Torby de la vărul ei Marele Duce de Luxemburg . Inițial cuplul a locuit la Wiesbaden, Nassau. Doi dintre cei trei copii s-au născut aici. În 1899 s-au stabilit la Cannes unde aveau o vilă numită Kazbek după un munte
Marele Duce Mihail Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318316_a_319645]
-
morților de Albert Bartholomé, achiziționat de orașul Paris la Salonul Petit Champ de Marș. În afară de morminte, cimitirul adăpostește monumente dedicate unor personalități sau grupuri de persoane: În cimitir sunt înhumați și o serie de români, între care: Martha Bibescu, Ana, contesa de Noailles, George Enescu, Nicolae Penescu, George Apostu, Dumitru Milcoveanu, Ștefan Gane. Deoarece multe persoane au fost înmormântate acolo și datorită simbolicii locului, cimitirul Père Lachaise a fost și este încă un loc de manifestații și de comemorări, legate în
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
a Franței, soția regelui Ludovic-Filip al Franței și nepoată a Mariei Antoneta. Au corespomdat cu regularitate, în special când Charlotte era în Mexic. Când Charlotte avea zece ani, mama sa, Louise-Marie, a murit de tuberculoză iar Charlotte a fost încredințată contesei de Hulste, o prietenă apropiată a familiei. La 27 iulie 1857, la Bruxelles, Charlotte s-a căsătorit cu verișorul ei de gradul doi Arhiducele Maximilian de Austria, fratele mai mic al împăratului Franz Joseph I al Austriei. La curtea de la
Charlotte a Belgiei () [Corola-website/Science/319621_a_320950]
-
nu au avut copii. În 1365, Cazimir s-a căsătorit a patra oară cu Hedwig de Żagań, fiica lui Henric al V-lea de Iron, Duce de Żagań și a Anei de Masovia. Cei doi au avut trei copii: Ana, Contesa de Celje (1366 - 9 iunie 1422), care s-a căsătorit prima dată cu William de Celje (au avut doar o fiică, Ana de Cilli), iar a doua oară cu Ulrich, Duce de Teck (nu au avut copii) Cu Adelaide în
Cazimir al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/319629_a_320958]
-
Maria Isabel a Spaniei. Tatăl ei a fost pretendent orléanist la tronul Franței sub numele de "Filip al VII-lea". Prințesa "Miou", după cum era numită de familia sa, și-a petrecut primii ani în Normandia, lângă părinții săi, contele și contesa de Paris. În 1886, când avea doar opt ani, legea exilului votată de guvernul celei de-a Treia Republicii a afectat membrii familiei sale. Tânăra Isabelle a părăsit castelul Eu pentru a mearge cu părinții și frații săi la Casa
Prințesa Isabelle de Orléans (1878–1961) () [Corola-website/Science/319700_a_321029]
-
iulie s-a căsătorit cu Frederika Louisa de Hesse-Darmstadt, fiica lui Ludwig al IX-lea, Landgraf de Hesse-Darmstadt. Deși a avut o familie numeroasă cu cea de-a doua soție, a fost complet sub influența metresei sale, Wilhelmine Enke, devenită contesa Wilhelmine von Lichtenau, o femeie inteligentă și ambițioasă cu care a avut mulți copii. Îm tinerețe, Frederic Wilhelm a fost un bărbat frumos, cu calități mentale, a fost dedicat artelor. Beethoven și Mozart s-au bucurat de patronajul lui iar
Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei () [Corola-website/Science/319759_a_321088]
-
Jadwigăi Komorowska (născută Szalkowska) (1921-). Familia sa este originară din teritoriul Aukštaitija, din nordul Lituaniei, și timp de 200 de ani a avut fieful în regiunea Żywiecczyzna din Polonia. este rudă îndepărtată cu prințesa Mathilde a Belgiei, prin mama sa, contesa Anna d'Udekem d'Acoz. Între 1957 și 1959, Komorowski a trăit în Józefów lângă Otwock. Între 1959 și 1966 a urmat școala primară la Pruszków. În 1966, s-a transferat la Varșovia și a absolvit liceul nr. 24 Cyprian
Bronisław Komorowski () [Corola-website/Science/319056_a_320385]
-
lui Prințesa Marie de Baden. Prin bunica maternă era verișoară de gradul trei cu împăratul Napoleon al III-lea al Franței. A fost verișoară primară cu regina Carola a Saxonei, regina Stephanie a Portugaliei, regele Carol I al României și contesa Marie de Flandra (mama regelui Albert I al Belgiei).
Mary Victoria Douglas-Hamilton () [Corola-website/Science/319063_a_320392]
-
și Conrad simțea nevoia unui sprijin împotriva ambițiilor crescânde ale lui Roger al II-lea. El răspunse deci propunerilor care i se făcuseră și propuse trimișilor bizantini ca prințul Manuel să ia în căsătorie pe o soră a soției lui, contesa . După multe discuții, se înțeleseră, în sfârșit: către finele anului 1142, o ambasadă bizantină a mers în Germania să aducă pe tânăra logodnică. La Constantinopol, Berthei i se făcu o strălucitoare primire. Un scriitor al timpului, Teodor Podromul sau altul
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
primire. Un scriitor al timpului, Teodor Podromul sau altul din versificatorii oficiali, care populau curtea Comnenilor, a descris, într-un poem de circumstanță, splendoarea primirii cu care fu salutată noua venită. A povestit despre cortegiul măreț care o escorta pe contesa germană, mulțimea de haine de sărbătoare înșirată în calea ei, străzile frumos împodobite, flașnetele cântând la trecerea ei, parfumurile și aromatele răspândite sub pașii ei, în sfârșit, tot rafinamentul ceremonialului luxos pe care-l desfășura Bizanțul în asemenea ocazii. Prințesele
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
însăși se deranjară să meargă înaintea florii din occident, cum spune poetul, pe care împăratul o sădea în grădina imperială. Se pare că acest lucru dădu chiar loc unui incident curios. Printre femeile tinere adunate spre a o saluta pe contesa germană, se afla și soția moștenitorului Alexe, fiul mai mare al basileului: ea purta în ziua aceea o haină de un albastru închis, garnisită simplu cu puțină purpură de aur. Impresionată de această culoare care făcea ca o pată printre
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
tronului, substituit de voința tatălui său muribund, lui Isac, fratele mai în vârstă. Or, pentru un basileu bizantin, stăpânul unuia din tronurile, cele mai mărețe ale epocii, era un lucru mai mult decât mediocru să se însoare cu o simplă contesă germană. Pe lângă aceasta, se pare că aerele disprețuitoare pe care le arăta Conrad al III-lea jignise lumea din Constantinopol. În poemul menționat adineauri, Prodromul răspundea pe față pretențiilor germane: el declara deschis gloriosului rege Conrad că, cu toată gloria
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
viitorul rege Ludovic al XVIII-lea al Franței. Nunta a avut loc prin procură la 16 aprilie 1771 în Sardinia și în persoană la 14 mai 1771 la Palatul Versailles. Un bal luxos a urmat nunta la 20 mai. Noua contesă de Provence era considerată urâtă, plictisitoare și ignorată la curtea Franței. Astăzi știm că aceste zvonuri erau răspândite de susținătorii Mariei Antoaneta în rivalitatea care a apărut curând după ce fratele cel mic, contele de Artois s-a căsătorit cu sora
Marie Josephine de Savoia () [Corola-website/Science/315860_a_317189]
-
de Provence era considerată urâtă, plictisitoare și ignorată la curtea Franței. Astăzi știm că aceste zvonuri erau răspândite de susținătorii Mariei Antoaneta în rivalitatea care a apărut curând după ce fratele cel mic, contele de Artois s-a căsătorit cu sora contesei, aducând astfel încă o prințesă savoiardă la Versailles și creând astfel o mică curte piemonteză. Unele cărți de istorie susțin că mariajul a rămas neconsumat din cauza impotenței lui Louis Stanislas (potrivit Antoniei Fraser), sau a refuzului său de a se
Marie Josephine de Savoia () [Corola-website/Science/315860_a_317189]
-
I al Marii Britanii și mama regelui George al II-lea al Marii Britanii. Sofia Dorothea s-a născut la 15 septembrie 1666, fiind singurul copil al lui Georg, Duce de Brunswick-Lüneburg și a metresei acestuia, Eleonore d'Esmier d'Olbreuse (1639-1722), contesă de Williamsburg. În 1676 părinții ei s-au căsătorit. Au existat discuții pentru o căsătorie între Sofia Dorothea și viitorul rege al Danemarcei, însă discuțiile s-au încheiat după ce mama viitorului rege a vorbit cu Sofia de Hanovra (viitoarea ei
Sofia Dorothea de Celle () [Corola-website/Science/316483_a_317812]
-
soției sale și a început s-o tragă de păr și s-o stranguleze, lăsându-i puternice semne vinete. Königsmarck probabil a fost ucis în timp ce încerca zadarnic să scape din Hanovra. În 1694 el a dispărut (mai multe gărzi și contesa palatină au mărturisit pe patul de moarte că ar fi fost implicate în moartea lui). George Louis a divorțat de Sofia Dorothea și apoi a închis-o în Castelul Ahlden. Ea a rămas în captivitate până la moartea ei, cu peste
Sofia Dorothea de Celle () [Corola-website/Science/316483_a_317812]
-
local, donatorii fiind personalități locale cu situație financiară bună, familiile victimelor războiului din Vendée, preoții și enorișii parohiilor rurale din zonă și asociațiile care se ocupau de memoria victimelor din Vendée. Nobilimea locală a finanțat un număr important din vitralii: contesa de Bernard a donat vitraliile bisericii La Madeleine din Angers, marchizul de Civrac pe cele ale bisericii din Beaupréau iar marchizul de Dampierre pe cele din Loroux-Béconnais. Niciun vitraliu nu a fost finanțat de guvernul francez ca o reparație morală
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
clasică, dar și modul de redare amintea de sculptura acelei perioade. Succesorul strălucit al lui David a fost Jean Auguste Dominique Ingres (1780-1867), a cărui seninătate a tonului și a liniei, dar și atenție acordată detaliului - cum este cazul portretului "Contesa d'Haussonville" (1845, Frick Collection, New York) - se identifică cu tradiția academică a Franței. La Ingres întâlnim și trăsături ale curentului ce succede neoclasicismul și anume romantismul, lucru vizibil mai ales în numeroasele sale reprezentări de "odalisce" (concubine într-un harem
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]