2,136 matches
-
era considerată ceva de la sine înțeles; problemele abordării raționale a realității sociale aveau să apară ceva mai tîrziu. Abstracția generalizatoare și conexiunile legice desprinse din analiza materialului empiric nu aveau să ducă la o cunoaștere pur obiectivă, eliberată de orice contingențe individuale, la o cunoaștere monistă a întregii realități, bazată pe un sistem conceptual propriu, eventual elaborat în formă matematică și avînd o valabilitate metafizică. Economia politică nu a ajuns încă la o înțelegere clară și deplină a raportului dintre concept
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
marilor ci-cluri cosmice, cu aurorele și crepusculele lor, cu fazele lor de strălucire și de degenerescentă. Vechiul mit al eternei reîntoarceri, specific deopotrivă universului indo-european și celui semitic, repetiția timpului circular, între vîrste-le omului și cele ale umanității, ilustrează fatalitatea contingenței: aservirea întregii existențe și inspiră pînă astăzi explicațiile fizicii teoretice și nu numai. Caldeenii numeau ciclul de 223 de luni care servea la anticiparea eclipselor saros, de la cuvîntul sar, sau shar, care însemna, în același timp, cerc și cosmos. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
când lumina este aprinsă). Skinner a putut arăta că legătura S-R este comparabilă cu un reflex condiționat sau necondiționat: apariția luminii va fi repede urmată de o mișcare în sus a capului; dar relația este fundamental diferită. Putem descrie contingența spunând că un stimul (lumina) este ocazia cu care un răspuns (întinderea gâtului) e urmată de răsplată (mâncare); dar trebuie să specificăm toți cei trei termeni. Efectul asupra porumbelului este că răspunsul e mai probabil să apară când lumina este
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
învață relațiile mai curând din perspectiva discriminatorie decât din perspectiva conexiunilor absolute 1 la 1 de tip stimul-răspuns); teoria urmei - există urme în memorie ale unor forme care au fost odată percepute și mai târziu reamintite sau recunoscute; recunoașterea este contingența unei interacțiuni determinate relațional; din teoria urmei, Koffka (1953, p. 544) a dedus definiția sa a învățării ca fiind „modificarea unei realizări într-o anumită direcție constă în a crea sisteme de urme de un anumit gen, în a le
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
frumos cu ceilalți colegi”), iar aceia dintre elevi care respectă regula sunt premiați, ceilalți - ignorați. 3. Regulă-Recompensă-Pedeapsă (RRP) este o tehnică de genul celei anterioare, diferența constând în aceea că profesorul nu ignoră comportamentele indezirabile, ci le pedepsește. 4. Managementul contingenței se aplică elevilor din clasele mai mici; aceștia primesc din partea profesorului mici carduri de hârtie atunci când respectă o anumită regulă. În momentul în care elevul strânge mai multe astfel de carduri, el le poate preschimba pe o recompensă dorită (o
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
o anumită regulă. În momentul în care elevul strânge mai multe astfel de carduri, el le poate preschimba pe o recompensă dorită (o notă, un anume fel de activitate, timp liber etc.). 5. Contractul este o formă de management al contingenței care se poate aplica la vârste mai mari ale cursanților. Între cadrul didactic și elev se instituie un „contract”. 1.6. Instruirea programatătc "1.6. Instruirea programată" Mulți autori observă că filosofia de bază a instruirii programate este, probabil, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
din Sibiu, G. i se ralia, adăugând baladescului practicat de Radu Stanca, Ștefan Aug. Doinaș și Ioanichie Olteanu o notă de libertate, rebeliune și autoironie (post)romantică, prin care „povestea”, epicul pur își activează sensurile împotriva realității imediate și în contingența marilor întrebări și aspirații ale spiritului. Ca și halucinatul copac, umilul pelican din Cișmigiu reiterează exilul terestru al albatrosului baudelairian. Întors în sine, cu capul sub aripă, „În visul lui, un stol gigant/ Coboară-n Cișmigiu să-l fure,/ Zburând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
care se prezintă unitară în volumul din 1998, izvorând dintr-o sensibilitate acută la „misterul existenței în însăși existență”. Sintagma ce servește drept titlu al cărții, „omul ciudat”, este o autodefiniție a eului liric, așa cum îl lasă traversarea „patimilor”, trăirea contingenței, finitudinea sau „urgența” morții, absența scopului ultim, lipsa libertății, precaritatea sufletească. Fără trecut, amnezic, dar și fără viitor, eul liric se percepe ca obiect („dus de viață cu trăsura”, Palma), piatră sau lemn, copac (Eu, copacul sau, într-un scenariu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]
-
implicați în procesul Uniunii Europene. Structurile politice ale acesteia au fost create și susținute de factorii politici, care au acționat în scopul atingerii unor obiective precise. Printre motivele prezente în cadrul european se află: interesele specifice, cadrul ideatic predominant și problemele contingențe. Factorii instituționali alcătuiesc cea de-a patra grupa. Astfel, din punctul de vedere al autorilor, mare parte din ceea ce face Uniunea Europeană să fie atât de interesantă că arena transnaționala se datoreaza densității instituțiilor și semnelor de creativitate instituțională. Instituțiile UE
by Paula Daniela Gânga [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
existentului; cum binele este cauza frumuseții și a rectitudinii și seamănă cu ceva divin, ideea de bine poate în cele din urmă să substituie concepția arhaică de divinitate 30. Or, se instituie astfel recunoașterea existentului (din partea unei filosofii critice la adresa contingenței istorice, cum e cea a lui Platon) ca stând în relație cu gândirea și binele. Mai exact, binele este un tertium față de ceilalți termeni, situat deasupra lor, condiționându-i în același timp. Binele nu e nici Unul absolut, nicio zeitate, este
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
maieutică e faptul că, în ciuda a ceea ce declară cu privire la gândirea în imagini, Socrate folosește proiecții imaginare exact în miezul demonstrației raționale, tocmai pentru a dezvolta o demonstrație filosofică cu valențe pragmatice și pedagogice. Această filosofie corectoare a concretului, critică față de contingența istorică prin apelul la model, este, prin definiție, și anti-sofistică. Și aceasta pentru că, spre diferență de autorii clasici precedenți, care concepeau societatea umană prin imitarea, spuneau ei, a ordinii stabilite de zei în univers, precum și a legăturii dintre natură și
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
s-a eliberat singură, legitimând astfel Rezistența interioară, solicitată să discute de la egal la egal cu guvernele din exil și cu aliații, iar insurecția - sau simulacrele ei - maximizează ponderea celor mai deciși, mai intransigenți, pe scurt, a revoluționarilor. Dincolo de inevitabilele contingențe, această schemă se impune pretutindeni unde situația locală aduce insurecția la ordinea zilei: în Italia, începând din toamna anului 1943, în Franța, în Cehoslovacia, în Polonia, în Balcani... Unii istorici consideră că, dimpotrivă, în Slovacia, sovieticii, departe de a înconjura
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Logica a fost prima disciplină care a analizat modalitatea, Aristotel inaugurînd studiul, pe de o parte, prin stabilirea condițiilor de adevăr (pe baza opoziției adevărat/fals), și, pe de altă parte, prin identificarea unor nuanțe aletice (necesitate, imposibilitate, posibilitate și contingență). Asemenea nuanțe au fost preluate de semiotică și completate cu cele epistemice (certitudine, incertitudine, improbabilitate, probabilitate) și cu cele deontice (prescripție, caracter facultativ, interdicție, permisiune). Asemenea perspective asupra modalității au fost transferate deseori analizei discursului și considerate ca fiind caracterizante
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al unei societăți organizate, el depășește actualitatea și mediul fizic imediat, punându-se În contact cu valori de gând și acceptând norme generale de conduită; prin viața interioară și răsfrângere asupra lui Însuși, Își câștigă autonomie spirituală, o desprindere de contingențe și Își afirmă valoarea unicității sale În cosmos. Progresul formației personale Înregistrat În devenirea vieții individuale, prin trecerea de la stadiul animalic la viața cotidiană omul apare ca personalitate umană, liberată parțial de imperativele biologice și integrându-se În valorile sociale
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
decât un proces de gândire, deși mai târziu el poate fi exprimat În gândire. În acest act este implicată tocmai percepția prin intermediul minții a ordinilor abstracte și a relațiilor, cum ar fi identitatea și diferența, separația și legătura, necesitatea și contingența, cauza și efectul etc. Gândirea, ca energie, ca vibrație și forță este percepută de anumiți centri care sunt dotați cu antene: aceste antene, situate În creier sau chiar mai sus, În planul eteric, se pun În vibrație și trimit mesaje
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
de vedere filosofic și politic. Descrierea democrației, așa cum a fost aceasta realizată, respinge căutarea arogantă a adevărurilor și a soluțiilor absolute. Ea pune sub semnul întrebării proasta noastră deprindere de a venera așa-numitele imperative universale și de a desconsidera contingențele. Ambele cărți susțin că teoriile democratice ale politicii trebuie să reziste tentației de a atribui importanță universală modurilor particulare de viață. Prioritatea ar trebui să fie evitarea tendinței alarmante evidentă în dezastrul politic lăsat moștenire de secolul al XX-lea
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
competitoare și adversare demne de a fi desființate sau terorizate, lovite sau mîncate de vii, pretinzînd tot timpul că el este un joc de limbaj universal a cărui validitate este de necontestat în public și care, deci, se consideră în afara contingențelor de timp și spațiu. Naționalismul are o esență fanatică. Hotarele sale sînt presărate cu posturi de control și cu o poliție de frontieră care are sarcina să monitorizeze dușmanii interni și externi ai Națiunii. Spre deosebire de identitatea națională, ale cărei frontiere
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
zilei. Tradiționalele și totodată rușinoasele liste cu semnături în susținerea cutărui sau cutărui potentat sunt o dovadă că lucrurile s-au degradat până la nivelul cel mai de jos posibil. Întrebarea care se pune este ce fac spiritele independente, care refuză contingența și înregimentarea, încăpățânându-se să practice reflecția critică - singura care definește un adevărat intelectual? Ele nu se pot regăsi în nici o tabără, pentru că au curajul să privească realitatea în față și să formuleze propria relație cu ea, chiar dacă această postură
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
constituționale 124; o altă explicație pentru care anumite idei obțin consensul are mai puțin de-a face cu aspectele normative, deși rămân prezente în lupta pentru legitimare, dar sunt produse ca parte a unui proces al calculelor politice și al contingențelor, ca rezultat al negocierilor și al presiunilor diplomatice în care diferențele de putere, atât materiale, cât și ideaționale, își spun cuvântul. Astfel, concepțiile dominante privind legitimitatea, în special cele exprimate la sfârșitul marilor războaie, tind să reflecte viziunea celor victorioși
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
creativitatea, grupurile și echipele, cultura. Din altă perspectivă, Mitchell (1982) vede dezvoltarea cercetării privind motivația în trei direcții: i. elaborarea modelelor teoretice integrate, deoarece multe dintre tehnicile de motivare au un caracter aditiv ii. dezvoltarea cercetărilor privind diferitele grade de contingență asociate teoriilor, deoarece factorii contextuali pot diminua sau amplifica aplicabilitatea teoriilor și iii. dezvoltarea modelelor teoretice centrate pe grup. Latham și Pinder (2005) fac o amplă analiză a literaturii despre motivația în muncă publicată între 1993 și 2003 și concluzionează
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
politice regionale, cu bugete uniforme și reguli ale bunăstării, și o autonomie culturală în cadrul statelor-națiune și al regiunilor"465. În fața unei asemenea imagini, filosofia și teoria socio-politică înseși trebuie să-și redimensioneze tipurile de cunoaștere, astfel încât să ia în calcul contingența evenimentelor (care, fie ele tehnologice sau politice, pot reorienta cursul istoriei în direcții total neașteptate), structurile instituționale (cu rolul de a stabili, în timp, seturi de relații între indivizi și sistemul de stratificare a societății) și identitatea primordială a comunităților
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
procesului socio-istoric al globalizării, deși dialectic, este unul contingent. Prin această modalitate de a articula structura internă a globalizării, ultimele teoretizări ale acestui proces reușesc să evite tendința istoricistă pe care o presupune orice proiecție de tip hegelian asupra istoriei. Contingența procesului globalizării este dată de faptul că interdependența dintre anumite evenimente care au loc în diferite părți ale globului nu înseamnă și posibilitatea de a controla consecințele acesteia. Giddens refuză să conceapă globalizarea în termenii unui proces care ar avea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
avansează în timp ca un proces prin excelență economic, acestuia i se "opun", mutual, procese culturale și politice. Într-adevăr, se pare că globalizarea este caracterizată de o dialectică internă. Înțelegerea acesteia este posibilă, după cum am amintit deja, în termenii contingenței consencvențiale, adică prin raportare la consecințele unor evenimente din diferite părți ale globului, aflate totuși în relație de interdependență. Ce se poate spune, în acest punct, este că ideea imperialismului cultural e dificil de susținut, fiind marcată de relativitate, o
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
deplasa pe terenul mișcător al istoricismului; în acest context, teoretizarea procesului globalizării s-ar apropia periculos de mult de imaginea unui proiect de inginerie socială, nemafiind interpretată în termenii unei dezvoltări dialectice contingente. Ca atare, pentru a rămâne în spațiul contingenței, trebuie să apelăm la o distincție conceptuală, aceea dintre termenii interconexiune și interdependență. Astfel, în vreme ce ultimul termen ar implica o condiție de vulnerabilitate mutuală între evenimentele economice, pe de o parte, și cele politice și socio-culturale, pe de alta, noțiunea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în Mike Featherstone (ed.), Global Culture. Nationalism, Globalization and Modernity, Sage Publications, Londra, 1990. ROBERTSON, Roland, Social Theory and Global Culture, Sage Publications, Londra, 1992. RORTY, Richard, Philosophy and the Mirror of Nature, Princeton University Press, Princeton, 1979. RORTY, Richard, Contingență, ironie și solidaritate, Editura All, București, 1998. RORTY, Richard, Philosophy and Social Hope, Penguin Books, Londra, 1999. RORTY, Richard, Obiectivitate, relativism și adevăr. Eseuri filosofice 1, Editura Univers, București, 2000. RORTY, Richard, Pragmatism și filozofie post-nietzscheană. Eseuri filosofice 2, Editura
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]