141,120 matches
-
niște fiare sălbatice pe care în zadar ar fi încercat să le îmblânzească. Scria, de bine de rău, o pagină, rareori două, dar totul sfârșea, după zile grele de ezitări și înverșunări, de avânturi și delăsări, printr-o amânare: va continua mâine, va sfârși a doua zi, peste o săptămână, când va putea... "La calendele grecești" cum ar fi zis maică-sa. Nu cumva de la ea i se trăgea această slăbiciune, această lipsă de voință, ori de forță, pentru a duce
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
circuitul dizolvant, chiar dacă nu în întregime, uneori delimitările nu sunt lesne de operat. Pentru Bertolt Brecht, chiar în sfera ideologicului, alternează impulsurile nonconformiste, dorința rebeliunii cu lungi perioade de acceptare tacită a pozițiilor rigide fixate la Moscova. Piesele sale celebre continuă să fie străbătute de un maniheism, al conflictului de clasă, o fatală împărțire între bogați și săraci. Și în diferențierile categorice, ilustrare a sciziunii, dăinuie însă aproape mereu un extraordinar instinct al viului și al dramatismului autentic. Un caz aparte
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
poetologice, situate la interferența (auto)referențialității. Cu el se încheie seria epică amplă, unitară, de două decenii de literatură și existență literară a autorului în România comunistă. Biografia scriitorului s-a deplasat în Israel în 1988, dar biografia operei a continuat în România și în literatura română. Modalitatea de roman se schimbă mai puțin, în sensul clarificării retoricii narative și a unui spor de comunicare cu cititorul. Duda devine și mai decis autobiografic, fără a se dispensa de protocolul ficțiunii. Restructurate
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
ca în veacurile trecute, iar cunoscutul regizor A. Sokurov recomanda prin filmul său cel mai recent, Russkii kovceg (Arca rusească), să se închidă, chiar să se zidească, cât încă mai e timp, acea fereastră ce dă spre Occident. Disputa, așadar, continuă. Intenția explicit exprimată la început, aceea de a familiariza cititorul român "cu istoria unui oraș îndepărtat și cu valorile culturale acumulate între zidurile lui", este pe deplin înfăptuită și constituie meritul principal al acestei mici enciclopedii, după lectura căreia îmi
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
nu știu cât de convins), a unui om bântuit de spaime. Atitudinea lui este oscilantă și nu o dată se contrazice de la o propoziție la alta. Deși totul îi apare nesigur, așteptându-se în orice moment că va fi dat afară din serviciu, continuă să se amăgească și să spere că funcționarii și pensionarii o vor duce mai bine sub noul regim, care, chipurile, prețuiește munca și nu capitalul. Dar imediat e silit să constate cum i "se închid posibilitățile de exprimare" și i
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
asupra ideologiei și practicii artei la noi în funcție de lupta antiimperialistă și de lupta de clasă, care acum constituie preocuparea de frunte în viața socială: "Pătrunzătoare" i se par și comunicările altor politruci ca M. Novicov și V. Em. Galan. Și continuă să fie sărac, neavând câteodată bani pentru pâine și pentru țigări, să fie supus unor infinite tărăgănări din partea editurilor (scrisese monografiile Luchian, Tonitza, I. Jalea) și hărțuielilor cenzurii, să fie acuzat de interpretări idealiste și de cosmopolitism. Situația lui dramatică
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
cu pereții groși, de sticlă rece, umpleam rezervorul de cauciuc al stiloului chinezesc, mîngîindu-i cu gingășie pompa umflată setos. De mult nu mă mai spălam. Peste cerneala uscată se încleia deja alta proaspătă. Căpătasem un fel de mănuși sinilii. Și continuam, continuam, șoptindu-mi nedumeririle, înnobilîndu-mi tristețea în litere caligrafiate pe foi veline. Îngerii nu erau pretențioși, nu doreau marea cu sarea, nici lacul cu caimacul, nu... ci izvorul rotund,neclintit,cu prundul răspîndit lin, artistic, cu niscaiva nuferi orbitori plutindu
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
pereții groși, de sticlă rece, umpleam rezervorul de cauciuc al stiloului chinezesc, mîngîindu-i cu gingășie pompa umflată setos. De mult nu mă mai spălam. Peste cerneala uscată se încleia deja alta proaspătă. Căpătasem un fel de mănuși sinilii. Și continuam, continuam, șoptindu-mi nedumeririle, înnobilîndu-mi tristețea în litere caligrafiate pe foi veline. Îngerii nu erau pretențioși, nu doreau marea cu sarea, nici lacul cu caimacul, nu... ci izvorul rotund,neclintit,cu prundul răspîndit lin, artistic, cu niscaiva nuferi orbitori plutindu-i
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
rând de tipologizarea acestor creații ale artei țărănești, în care preia sugestii din sistematizarea propusă de R. Vulcănescu, autorul albumului pornește de la stâlpii și coloanele cerului, acestea asimilate drept troițe, cu formele lor (coloane trunchiforme, phallusoforme, discofore, antropomorfe stilizate, cruciforme), continuă cu monumente sacre de structură creștină (categorie în care distinge cruci de piatră arhaice/medievale, cu subdiviziunile lor - menhire creștinizate, cruci descendente ale coloanelor cerului de piatră, cruci arhaice de influență celtică, cruci medievale cu însemne magico-simbolice misterioase, cruci-monumente istorice
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
distinge cruci de piatră arhaice/medievale, cu subdiviziunile lor - menhire creștinizate, cruci descendente ale coloanelor cerului de piatră, cruci arhaice de influență celtică, cruci medievale cu însemne magico-simbolice misterioase, cruci-monumente istorice, asimilate drept troițe, cruci sculptate/pictate cu motive christice -, continuă cu crucile de lemn (treflate, cruciforme în T, răstigniri, "roata valahă", troițe-cruci înscrise în arcuri de cerc, troițe-cruci perechi, troițe-cruci complexe, troițe standard). Alte tipuri sunt reprezentate de troițele iconoforme și troițele incinte. Repertoriul imagistic al celor cu motive arhaice
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
cheamă . - Ești rusoaică? - Nu, din Teleorman. Nașa-i lipoveancă. Ce, nu-ți place numele? Mai am și Arina, dar nu-i nume. Nici nu-l poți spune. - E frumos, i-am spus, dând să-mi trag mâna. S-a răsucit. Continua să-mi țină degetul lipit de buzele ei. Și-a tras piciorul de sub ea. S-a apropiat, strecurându-se pe sub brațul meu. S-a cuibărit la piept. - Mi-e somn, a oftat. De dimineață tot am umblat. Căldura asta m-
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
se leagă de clipă, de experiență, de dramă fulgurantă. De asemenea interesul niciodată stins față de Gide și Kierkegaard. Curiozitatea bolnăvicioasă pentru viețile altora, cățiva eroi ai spiritului sau mari farseuri: D "Annunzio, Papini etc. " (septembrie 1942). Căteva luni mai tărziu, continuă foarte explicit: "Eu nu sănt un om cu experiențe religioase normale, nici nu sănt un agnostic sau antireligios. Pentru mine, ca și pentru un indian, un primitiv, un grec, un medieval, religia este. Mai clar: religia, pentru mine, este setea
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
l-am făcut lui Mugur pentru Dulapul meu s-a datorat faptului că nu consider cartea ca pe un roman (ceea ce și este!) cu capitole ce se întrepătrund, își răspund, se anticipează etc... Războiul a început de la titlu și a continuat cu insistența mea de a nu schimba un rînd, un nume, ordinea etc... primul meu volum, Versuri apărut în 1970 avea titlul Fluturii din pandișpan. După ce a stat vreo trei ani la o editură care, între timp, își schimbase numele
Oare un fluture sau un crin nu-i tot pe viață și pe moarte? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13084_a_14409]
-
stau și mă gîndesc că toată zbaterea mea pe la fel de fel de oameni (e vorba de scriitorii de aici, de la reviste, de la consiliu, de la asociația din Iași: M. Radu Iacoban) e penibilă și inutilă. Și, vrînd-nevrînd, trebuie s-o continui pînă la epuizare. O pilă, asta-mi trebuie, o pilă!!! Mi-am luat pînă la urmă cartea cu pricina. Nicolae Mecu (!!!) se ocupă numai de trei autori: Mihu Dragomir, Tiberiu Utan și de mine! Cam scurtă colaborarea lui! Textul e
Și trece, trece, trece timpul ca o trăsurică... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13002_a_14327]
-
și silabisind, priviri și făpturi pe trotuarele obosite ale orașelor, cînd spaima și mila lor la vederea mea se preschimba în mine într-o disperată înțelegere a golului ce-i bîntuie... și era o duioșie hărțuită... o tandrețe crudă...ei continuînd somnambulic a-și cumpăni vina prin ahtiere... uitarea, prin neastîmpăr și năvală... toate dosite pînă la înnăbușire în cotloane abia bănuite... încît pupila părea vînătă de-o beznă de cavernă... oare ce spaimă aleasă ne-njugă mereu la vorba altora
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
făcea ușa pe podea. Mi-l alesesem anume dintr-un șir întreg de vagoane părăsite (aveau cîte ceva defect), pe care-l exploram permanent, de la un cap la altul, sărind dulce și periculos peste tampoane. Cred că lectura a fost continuată, o dată cu construirea colibei de către R. C., într-o colibă pe care mi-am construit-o și eu, cu mîinile mele, din crengi de salcîm. Rostul meu, practic, era să păzesc tomatele enorme, strălucitoare, de găinile care le ciupeau ciuruindu-le
Robinson Crusoe, l-am citit într-un vagon de marfă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13186_a_14511]
-
un vapor pe Nil și apoi pe un canal paralel cu fluviul, până la Port Said. Nu mai știu cât a durat călătoria cu acest vapor dar îmi amintesc că am coborât într-un port, Elcantare, în plină mitologie. Ne-am continuat drumul spre țară prin Palestina, într-un spațiu încă mai plin de taine. Am străbătut Via Dolorosa, urmând drumul de calvar pe care a mers Iisus, arătând omenirii că el e Adevărul și Viața. Sunt, desigur, hiaturi în amintirile mele
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
ce departe ți se vedea doar umbra o pată de lumină pe luciul ierbii. Întunericul din tine luminà, el era focul ce ardea în măruntaiele tale ca o comoară îngropată de barbari. Acum nu mai e nimic de spus cineva continuă să te iubească să legene cuvinte să le adoarmă să tămăduiască spaima. O spaimă lentă hipnotică o cămașă de jar ce arde pieptul și umerii. Ce departe erai ce departe și cum vorbeam singuri ca două felinare mișcate de vânt
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
căror educație se desăvârșea în Polonia) și cu Dimitrie Cantemir, și terminând cu tinerii intelectuali ai zilelor noastre vedem că un număr impresionant de români talentați și instruiți s-au realizat profesional în afara țării. Metaforic vorbind, imaginea intelectualului român în continue „peregrinări” amintește întrucâtva de celebra imagine a „evreului rătăcitor” (așa cum l-a văzut de pildă Gustave Doré, în 1856). Parcă am avea și noi un „intelectual rătăcitor”, blestemat să-și împlinească menirea doar departe de propriile rădăcini. În timp ce în alte
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
Aceeași compătimire trezește soarta românilor și în 1872: „Continua schimbare a cârmuitorilor, nesiguranța prezentului și incertitudinea viitorului din toată perioada dominației grecești instituită de turci a făcut cu neputință pentru valahi orice acțiune durabilă și orice reformă utilă.” Exemplele pot continua, confirmând tragediile petrecute „sub cel mai frumos cer din Europa” și reflectând durerea pe care oameni de cultură străini au simțit-o la vederea lor. Chiar și cei care spun că românii erau „umili și vicleni, obișnuiți cu suferința, ușuratici
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
reală va fi apăsat până și asupra imaginii lumii de dincolo: ,, Și tu, mamă, nicicând n-ai să mai știi/ încotro fiul tău a dispărut fără să lase-o urmă”... În volumul Vămile pustiei (1969) impresionează lungul poem Ascensiunea, care continuă întrucâtva gravitatea Omului - într-un peisaj maritim ce se înalță spre ,,vămile” de peste viață: ,,Eu încotro? Spre obârșii, ori spre margini?/ Curg, asta știu, spre undeva, neliniștea mă duce/ Acolo unde se opresc încremeniți toți călătorii/ Și de unde cad apele
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
Mihai Cantuniari Cu un debut (1988) încă de pe-atunci matur și neconcesiv, întârziat păgubos, nejustificat, din așa-zisele “cauze obiective” care ne-au otrăvit tuturor existența, ținând de neîncurajatoarea conjunctură a acelor vremi - textele continuă să putrezească undeva prin beciurile Cărții Românești -, talentatul vasluian Daniel Dragomirescu și-a preschimbat răbdător neșansa inițială și izolarea relativă în atuurile puternice ale prozei lui de acum, puternică, sigură pe sine, având ceva de spus și spunând-o răspicat
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
lui Ilie Pintilie, nu? Aferim! zic mie. Clandestinitatea (doctrinară) a portretului ca gen e notorie deja de vreo sută de ani. E nu-știu-cum, pictor fiind, să mai faci portret. E de presupus însă - maniacală suspiciune! - că în spatele ușilor închise faptul continuă să se producă. Ușile închise ale atelierelor, ușile închise ale caselor cu blazon. Ultimul dezmăț s-a consumat - demențial - sub Ceaușescu, iar dispariția totală a genului, azi, e, probabil, purgatoriul ce se impunea unei categorii extrem de harnice, îndestulată cu de
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
s-a consumat - demențial - sub Ceaușescu, iar dispariția totală a genului, azi, e, probabil, purgatoriul ce se impunea unei categorii extrem de harnice, îndestulată cu de toate cele căzute de la masa căpcăunului. De suspectat însă tagma, dacă nu cumva, așa, pocăită, continuă să asude la gen. Deși pare că totul a murit în materie, aflăm din cînd în cînd că budoarul cutărui baron local e burdușit cu portrete jilave încă; vedem cum, printre uși, în vizite de lucru, inevitabilului Iliescu i se
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
precizări le fac George Muntean (în vol. O sută de documente noi) mai ales atribuiri de poezii și texte nesemnate, și Pavel Țugui, care cercetând cu minuție arhivele, descoperă că adolescentul Eminescu, la 14 ani, ar fi vrut să-și continue studiile la gimnaziul din Botoșani, și totodată, o mulțime de documente necunoscute referitoare la „diaconia” lui Creangă și la romanul său de dragoste cu călugărița Evghenia Costache. Teodor Vârgolici știe să vadă esențialul unor asemenea studii, care îmbogățesc banca de
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]