3,642 matches
-
nu pot servi absolut la nimica și nu a face decât a costa transportul ei”. Răniții rezultați din aprigele bătălii pentru ocuparea pozițiilor fortificate turcești erau tratați pe loc de ambulanțele Serviciului sanitar al armatei după care erau transportați În convoaie În interiorul țării pentru a se bucura În liniște de un tratament adecvat, chiar dacă medicina de atunci nu rezolva totul. Pentru refacere, unii dintre aceștia beneficiau de concedii de odihnă mai scurte sau mai lungi. Pe 19 octombrie 1877, prefectul de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
vite , lucru de care mă îndoiesc. Spune-le să meargă sănătoși și să se întoarcă teferi la casele lor; Vitele cornute și oile nu le-am adus în sat, erau ascunse într-un loc ferit în țarnă și în pădure. Convoaiele militare se ridicau mereu pe Dealul Morilor, mergând spre Bacău. Panta dealului fiind foarte mare, uneori scăpau mașinile la vale și acestea se răsturnau, împrăștiind provizii de-ale mâncării și chiar muniție, grenade fără focoase, cartușe, mare pericol pentru copiii
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pericol pentru copiii tupilați prin tufe ce aveau grijă de vitele ascunse în pădure. Trecerea trupelor prin Pungești n-a durat decât câteva zile, în târg a rămas un comandament, căreia soldații îi spuneau „komendatura”, ei aveau grijă să îndrume convoaiele militare ce străbăteau zona. în curând s-au întors din refugiu slujbașii de la primărie, învățătorii și profesorii precum și preotul. Lumea se străduia să intre în normal, să strângă recoltele, să pregătească ogoarele și semănăturile de toamnă, într-un cuvânt, să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Caucaz. La noi în țară, cu granițele sfârtecate, mulțimi de oropsiți ai nemiloasei soarte se deplasau în căutarea unui loc de refugiu temporar! Polonia căzuse sub forța blindatelor germane în numai 17 zile! România a deschis granița de nord permițând convoaielor de refugiați civili și unor unități fără uniformă militară să scape de uraganul dezlănțuit. Mai mult încă, tezaurul Poloniei și-a aflat drumul spre adăpost tot prin țara noastră. Chiar și o parte din guvernul vecinei cotropite a aflat adevărata
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
durerea atroce multiplicată prin efortul ce făceam și ocup un loc pe o bancă. Pornim spre Galați. Simt în brațul rănit o zvâcnitură alarmantă ce înainta spre umărul stâng. Cu unele opriri, din cauza aviației, sosim la Galați și rămânem tot convoiul de răniți pe o linie moartă, în așteptare. Cum era după Paști, Crucea Roșie ne-a primit cu bunătăți de care - în acel moment, eu personal, nu aveam nevoie! Continuă tot mai insistentă acea zvâcnitură percepută încă de la spitalul din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
23. Dar... DAR! După ieșirea din Aswan, la primul post de pe șosea (post de poliție întâlnit pe parcursul întregului drum de-a lungul călătoriei din 200 în 200 km, de fapt e vorba de bariere militare) am fost întorși înapoi, deoarece, convoiul escortat plecase pe la ora 13,30. Am fost purtați pe la vreo patru clădiri din Aswan (departamentul Poliției) pentru formalitățile necesare formării unei noi patrule. După 4 ore de stat în „micro-croco”, obosiți și speriați, pe la 19,10 am reușit să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Din acea zi, m-am lecuit să mă mai mândresc cu imunitatea mea la droguri, preferând „pipei păcii“ războiul cu propriile mele indulgențe. Venise timpul să mergem la Shiraz. De la Teheran am pornit Într-o caravană de mașini, urmând În convoi strâns liniile șoselei care traversa deșertul, trecând prin sate și târguri, rămase parcă neschimbate de sute de ani. Viteza obligatorie fiind de 20 de kilometri la oră, de câte ori pătrundeam În mijlocul acestor comunități, o atmosferă grea, de neliniște, se transmitea chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Închipuiți-vă: un șarpe ce zic eu -, un balaur cu cap și o coadă nesfârșită, ce șerpuiește târându-se moleșit, nădușind prin pulberea fierbinte, sub arșița unui soare nemilos, timp de șapte-opt săptămâni... Și-n urmă, scârțâind alene, un uriaș convoi de tunuri, harabale, calabalâcuri, poloboace, turme de cămile, cai, vite, oi... Și toată această puzderie de omenire și dobitoace cere apă, hrană, nutreț, cere somn, umbră, odihnă, cere drumuri, poduri, corturi, câte încă... O să mă grijesc, în cale, să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și omul în baracă”. Scopul vânătorii nu este, cum s-ar putea crede, completarea unei (ca să ne exprimăm eufemistic) alimentații insuficiente. Deținutul vrea, de fapt, să ofere un plocon șefului de echipă, pentru ca acesta să nu-l includă în temutul „convoi”, să-l lase pe loc, în acea secție a lagărului, preferabilă altora. La rândul lui, șeful de echipă, care contemplă spectacolul hăituirii, își propune să facă rața cadou șefului de lucrări, în speranța că acesta îl va tăia de pe lista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
acolo unde a rămas întipărita în zid Palmă Domnului. Lumea se închină, săruta, pun și ei mâna în acel loc din zid. Cugetam adânc, vedem cu ochii sufletului pe Domnul ostenindu-Se din greu pe Drumul spre Golgota. Mulțime multă, convoi mare L-a însoțit pe cale. Erau, desigur, multi care-L urau pe Domnul, îl loveau, îl scuipau, îl împingeau cu multă ură și răutate. Dar printre aceștia, răi și nedrepți, măi erau unii care îl iubeau pe Domnul și sufereau
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
profanare, mă tem că scriind te vulgarizez, că te cobor de pe linia superioară pe care ai trăit, mă tem să nu te prezint ca pe o oarecare, pe tine excepția vieții, așa cum gândea bietul Eminescu despre urmașii săi . „Și-n convoi de-nmormântare, falnic ca o ironie, va vorbi un mititele, nu slăvindu-te pe tine, lustruindu-se pe el, sub a numelui tău fală”. Mămica mea scumpă, tu ai fost aurul și piatra pe care n- au băgat-o în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
lor curat, dar mi se părea că merg spre mormânt. Duceam această povară să o înmormântez pe locul pe care s-a zămislit și a crescut. Cu cât mă apropiam de sat, cu atât gândurile mele deveneau un mai jalnic convoi de înmormântare. Rugăciunea și apa rece a unei fântâni, cu care m-am spălat pe față abia a putut să-mi pună pe chip o mască de indifernță stranie sub care m-am furișat prin sat, printre cunoscuți, până acasă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
coloana a fost oprită de miliție și de activiști de partid. Oamenilor li s-a cerut socoteală unde se duc. La răspunsul lor li s-a reproșat: „La muncile agricole nu mergeți în zi de sărbătoare dar pentru biserică mergeți”. Convoiul a fost oprit, iar oamenii au trebuit să deshame caii de la căruțe și să-i înhame la pluguri, anume pregătite, și obligați să are până seara. Noi, cei rămași la biserică socoteam că până la ora zece oamenii se vor întoarce
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
împușcătură. Era cu toate astea un tânăr impunător: cred că putea fi socotit cel mai frumos cap încoronat al Europei. Distinsă și plină de prestanță, regina se ridicase în picioare, zâmbitoare, îmbrăcată toată în alb. Răspundea aclamațiilor. După ce a trecut convoiul, amețită încă, Soltana s-a dezmeticit abia când m-a descoperit plutind în chip neașteptat deasupra tuturor, în cârca unui bărbat. IAȘII ÎN 1940 II În spatele așezământului spitalicesc al Spiridoniei, strada Sfântul Atanasie era liniștită. rareori se vedea peacolo vreun
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
la spectacol, inclusiv la scenele terifiante dintr-o bodegă. Corul a plecat, proprietarii covoarelor cu care fusese ornată scena au început să le tragă de pe rastele ca să și le ia acasă, camionul cu brigada de agitație a demarat și el. Convoiul de căruțe ce ne-a preluat dimineața din gară intrase în pământ. Nu întâlneam decât oameni pleoștiți de băutură care nu ne înțelegeau întrebările și de la care n-am putut desluși cum se ajunge la gara aflată la nouă kilometri
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Elysées pînă la Panthéon, cu o singură oprire odihnitoare la Notre Dame, pentru ceremonia religioasă. Se poate imagina cu ușurință mulțimea îngrămădită, cățărată pe scări, pe gardurile de la Tuileries și pe stîlpii lampadarelor încă din noaptea precedentă în așteptarea nesfîrșitului convoi. Atitudinea publicului se resimțea de oboseala și enervarea pe care le provocase această așteptare, așa că pe malul stîng sfîrșise prin a deveni agitată, punctată de strigăte și glume deocheate, departe de respectul cuvenit morții sau de anxietatea momentului. Căldura punea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cu panouri de malachit, dar situat excentric, într-un cartier locuit de oameni de rînd, pe canalul Fontanka. În afara inconvenientului de a asista, prin ferestrele ce dădeau spre o piață neregulată, în fiecare miercuri cînd se iveau zorii, la plecarea convoiului de deportați în Siberia, înaintînd pe notele unui cîntec de jale lugubru, Legația se prelungea în spatele mai multor curți unde lucrau mici meseriași și artizani, așa încît, atunci cînd mă întorceam uneori în nopțile albe și eram întîmpinat de "dvornicul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
asalt lîngă Palatul Colonna, în urma unei noi panici, agravată de soldații din cordonul de ordine care fugeau încotro vedeau cu ochii. Numai grație spectatorilor din balcoane și de la ferestre, care agitau batiste, strigînd către public cuvinte liniștitoare, și-a putut convoiul continua drumul la Panteon. Sosirea la biserică s-a resimțit de aceste frămîntări. În pofida maiestății sanctuarului, capodoperă a arhitecturii vechilor romani, Ambasadorul Germaniei, Generalul conte von Wedel (viitorul Stalhalter pentru Alsacia-Lorena), mirosind pericolul și agitat de porniri războinice, dădea ordine
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
am permis să-i spun că în starea de mizerie în care se găseau țăranii ruși, fără cămașă, fără încălțăminte și lipsiți de toate, acțiunea cea mai urgentă și mai folositoare pentru armata lui Wranghel ar fi fost organizarea unor convoaie pe calea ferată, care să urmeze îndeaproape înaintarea trupelor, trenurile fiind încărcate cu haine și alimente care să fie distribuite prin sate. La obiecțiunea lui Millerand că ecartamentul căilor ferate rusești nu permitea folosirea în Rusia a materialului rulant și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de la München 257, numindu-l "Salvatorul păcii"?). În dimineața următoare însă cu greu puteai ajunge la rapidul Berlin București, așa era de ticsită gara cu soldații care mergeau la batalioanele lor cu tot echipamentul de război, iar trecerea frontierei de către convoiul nostru, penultimul înainte de declanșarea ostilităților împotriva Poloniei, oferea un spectacol impresionant. Pe drumurile de acces spre Katowice, regimentele poloneze de artilerie erau masate în adîncime, fiecare om așteptînd cu frîul în mînă ordinul decisiv, în timp ce sub cupola de sticlă a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Gogol. Un sentiment imens de straniu cuprinde pe cititorul european înaintea acelei societăți pierdute în solitudine, mimând însă viața occidentală, având bibliotecă și lachei. Tot ce privește așezările primitive cu enigmatica lor constituție instinctuală este de o mare poezie sociologică. Convoiul de "lănțurași" intrând în satul siberian și cerșind în cor, osândirea la moarte de către mir a unui hoț sunt de o măreție cruntă. În evocarea priveliștii siberiene, C. Stere pune un patos extraordinar. Fără paletă bogată și vocabular afară din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la vârsta efervescentă, T. C. Stan cu proletari intelectuali, luptând cu mizeria, Ion Biberi cu copii sinucigași, bătrâni anxioși, lachei asasini, stăpâni perverși, paranoici, epileptici, George Acsinteanu cu noua generație de intelectuali români, fii ai eroilor morți în război, formând "convoiul flămînzilor". Toți acești tineri, mai mult ori mai puțin intenționat, tratează modalități de trăire și experiențe tragice, și unii se întreabă și asupra salvării seculare ori spirituale. Într-un eseu, Thanatos, Ion Biberi caută chiar a repeta experiența saltului în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mă tem că scriind te vulgarizez, că te cobor de pe linia superioară pe care ai trăit, mă tem să nu te prezint ca pe o oarecare, pe tine excepț ia vieții, așa cum gândea bietul Eminescu despre urmașii săi . Și-n convoi de-nmormântare, falnic ca o ironie, va vorbi un mititele, nu slăvindu te pe tine, lustruindu-se pe el, sub a numelui tău fală. Mămica mea scumpă, tu ai fost aurul și piatra pe care nau băgat-o în seamă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
lor curat, dar mi se părea că merg spre mormânt. Duceam această povară să o înmormântez pe locul pe care s-a zămislit și a crescut. Cu cât mă apropiam de sat, cu atât gândurile mele deveneau un mai jalnic convoi de înmormântare. Rugăciunea și apa rece a unei fântâni, cu care m-am spălat pe față abia a putut să-mi pună pe chip o mască de indifernță stranie sub care m-am furișat prin sat, printre cunoscuți, până acasă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
coloana a fost oprită de miliție și de activiști de partid. Oamenilor li s-a cerut socoteală unde se duc. La răspunsul lor li s-a reproșat: „La muncile agricole nu mergeți în zi de sărbătoare dar pentru biserică mergeți”. Convoiul a fost oprit, iar oamenii au trebuit să deshame caii de la că ruțe și să-i înhame la pluguri, anume pregătite, și obligați să are până seara. Noi, cei rămași la biserică socoteam că până la ora zece oamenii se vor
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]