8,430 matches
-
reușise să prindă arătarea, iar în cazul în care încercarea dăduse greș, nu va mai dura mult până ce bestia urma să năvălească peste ei. În momentul acela își dorea ca planul lui Boris să nu fi izbutit. Îl durea în cot de cei de afară, ba chiar era numai bine că se aflau acolo. Bestia urma să-i rezolve, iar dimineață, Godunov se va întoarce și vor fugi împreună de acolo. Numai de ar ține ăștia ușa închisă la intrare, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o parte, parcă să Înlăture ispita, Îi adresă următoarea Întrebare lui Simon: „cum e mai bine, să semeni pe pămînt și să seceri În ceruri, sau să arunci sămînță În vînt?“ - Întrebare scolastică, cerînd un răspuns clar. Ridicîndu-se Într-un cot, Simon Îi zise peste umăr: „Pămîntul e tot pămînt, oriunde l-ar semăna omul. Adevărata Îngemănare e cînd bărbatul se Însoțește cu femeia“. „Orice bărbat cu orice femeie?“ Îl Întrebă Petru care de uimire fu cît pe-aci să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
zise un ucenic din suita lui Petru. „Să fim cu luare-aminte la solomoniile lui.“ „Și Nazarineanul vostru - cum Îl cheamă? - S-o fi inițiat În magia neagră?“, Întrebă Simon. „Au fost mai multe minuni“ zise Petru. „Îngropați-mă la șase coți sub pămînt“, zise Simon, după o scurtă chibzuință. „După trei zile voi Învia și eu, precum ăsta al vostru...“ „Iisus“, zise Petru. „Știi bine cum Îl cheamă.“ „Da, ăsta.“ Unul dintre ucenici o porni În fugă pînă la cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lucrători care tocmai isprăviseră o fîntînă. Duceau În spate cazmale, lopeți, toporiști. În urma lor mergea tot satul, tot ce era suflare, căci În tot ținutul se dusese vestea apariției unui mag egiptean care avea să facă o minune. „La șase coți adîncime“, stărui Simon. Lucrătorii se puseră pe treabă și primul strat nisipos fu curînd urmat de pietriș, apoi de pămînt roșiatic. Lopețile izbeau În lutul prefirat de dîrele rădăcinilor; retezate de custura sapei, rîmele se mușuroiau și apoi se pomăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se mai adăugară nouă Coranul, XVIII, 25 1. Zăceau cu fața-n sus pe velința scorțoasă și jilavă, răpănoasă de atîta terciuială și zvîrcoleală a trupurilor, iar pe alocuri, unde părul de cămilă se rosese, sub ceafă, sub spete, sub coate, urzeala era mai bățoasă, ca și sub călcîie ori sub pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu fața-n sus, cu mîinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și Îi sărutau picioarele cu buze Înghețate, nu Îl Învredniceau cu o privire, Îl Îmbrățișau și-l implorau bezmetic, nătîng, ridicînd spre el doar brațele schiloade Într-o scălîmbă Îmbrățișare, Împreunîndu-și sinistru cioturile mîinilor a rugă, care se terminau la coate Într-o piele smochinită, cîrpitura jumătății de braț schilod. Oare tot coșmar era mîntuirea asta a lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să se abată, drept supremă caznă și suprem avertisment dat trupului păcătos, căci doar În grozăvia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din Fruntești și Rusești. Lotul lor de pământ pornește de la locul numit La Velniță (acolo unde a fost o instalație de distilat alcoolul a boierilor Rosetti), urcă pe Cocolie (un pinten de deal format din gresie moale, vânătă) coboară în Cot, urcă în Dealul Oprii (acolo era o vie și niște cireși cu cireșe amare, bune de dulceață!) se ajunge La Vărzărie (era un mic iaz de acumulat apa, pomi fructiferi, se cultivau varză și zarzavaturi), se urca printr-o pădurice
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
satul Câmpeni (Secuieni), dar este găsit și somat să achite birul restant, în martie 1841. Neavând nicio posibilitate, Ion Birdilă dă casa din Fruntești spre vânzare în preț de 60 lei, pe care o cumpără socrul său, Neculai Bârgul din cotul Bârgesc al Frunteștilor. Un alt document, din februarie 1842, arată cum Ion Anastei vinde lui Toader Perju patru palme moșie din hotarul Fruntești, partea Căplească cu 30 de bani „carele le am și eu cumpărate de la urmașii Ancuții Rumânica din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
29 - Năstase și Bontăș în 12 Bontăș și 17 Năstase; 34 - Schimb de la vornicul Conachi; 484 - Vad din vale de biserică; 213 - Bigu; 104 - Necula Dănăilă; 166 - Căpitanul Ion Ciută bez Năstase cu partea lui Surcel; 483 - Vad chilii la cotul lui Negroiu din sus; 474 5 Constantin Popa cu frații lui Tudorachi, Ioniță și alți neamuri ce se cuprind în țidula lor, vadul ce-i la moara gata. La alegerea și hotărârea ce s-au făcut moșiei Fruntești s-au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
boier: Locuitorii satului (Lunca) luau lemne din pădurea boierului. Lemnele se luau pe zile de muncă, pe bani sau pe produse ale gospodăriei: păsări, caș, unt etc.” Se muncea la boier cu 0,500,60 lei pe zi, în timp ce un „cot” (aproximativ 0,50m) de material cumpărat de la târg era 0,30 - 0,40m. La o fustă trebuiau 6 coți; se făcea fusta din 3-4 lați. Și Aristița Știrbu amintește de lucru pământului în două feluri când nu se încheia niciun
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe produse ale gospodăriei: păsări, caș, unt etc.” Se muncea la boier cu 0,500,60 lei pe zi, în timp ce un „cot” (aproximativ 0,50m) de material cumpărat de la târg era 0,30 - 0,40m. La o fustă trebuiau 6 coți; se făcea fusta din 3-4 lați. Și Aristița Știrbu amintește de lucru pământului în două feluri când nu se încheia niciun act scris. Învoiala se făcea verbal. Dacă se lua pământ în arendă, se plătea o sumă în funcție de calitatea pământului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
părinții. Unii dintre luncași, după obiceiul din Bucovina, stăteau câte trei zile la cârciumă, de mergeau femeile și le duceau acolo de mâncare; alteori stăteau și ele, ceea ce era ceva nemaivăzut, ca femeile să intre în crâșmă și să bea cot la cot cu bărbații. Despre Iftimie Ignătescu-Chifan se spune că era un bărbat înalt, spătos, nu îndrăznea nimeni să se atingă de el. Pe sub suman sau cojocă purta un brâu frumos, cu ciucuri. N-a avut pământ și când și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dintre luncași, după obiceiul din Bucovina, stăteau câte trei zile la cârciumă, de mergeau femeile și le duceau acolo de mâncare; alteori stăteau și ele, ceea ce era ceva nemaivăzut, ca femeile să intre în crâșmă și să bea cot la cot cu bărbații. Despre Iftimie Ignătescu-Chifan se spune că era un bărbat înalt, spătos, nu îndrăznea nimeni să se atingă de el. Pe sub suman sau cojocă purta un brâu frumos, cu ciucuri. N-a avut pământ și când și s-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sărbătorile - era împărțit între biserică dimineața și la horă după masă. Hora era și un prilej de satirizare prin ziceri și strigături a celor care ieșeau din obișnuit. Accente satirice aveau și strigările adresate fetelor dintr-o parte de sat (cot): Fetele din Chetroșeni îsă iernate cu strujeni i-să vărate cu tărâșe, Le curg ochii ca la mâșe. Pentru cineva care era „grea” la joc: - Măi bădie, măi Vasile, Trage grapa după tine. - Eu o trag și ea nu vine
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
satului, când se aduceau miri și mirese din alte sate: Slobozia - Domniței, Slobozia - Filipeni, mai târziu din Fruntești, pentru cei din Lunca, iar satul vechi Fruntești își însura flăcăii sau își măritau fetele între ei, în sat, în cele patru coturi diferite (Oprișeni, Cornițești, Bârgești și Rusești) sau în satele răzeșești din jur, Oncești, Oțelești, Mărăști, Poieni; acum nu se mai ține seama de vechea situație socială.Cei din sat se cunoșteau de mici, copilăriseră împreună, împreună au mersă la coală
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
unde avea loc cununia, făcută de către preot, de față cu toată lumea. Se pleca de la casa mirelui, se trecea pe la casa miresei, unde aveau loc mai multe încercări pentru mire: trebuia să plătească celor cu care a copilărit mireasa, flăcăii din cotul de sat unde era casa miresei, de regul câteva sticle de vin, apoi mirele era trecut printr-o încercare mai grea: în locul fetei alese de el,i se arăta „o babă”, mai rar o copiliță, alt prilej să plătească. Toate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
obștea, ca în cazul nostru: Filip - Filipeni, Frunteș - Fruntești (satul lui Filip, satul lui Frunteș). Până târziu, în secolul al XIX-lea, întâlnim în documente o subdiviziune a obștii numită ceată, cuprinzând locuitorii dintr-o parte de sat, dintr-un cot, și avea în frunte un vătăman. În fruntea obștilor se afla un cneaz sau jude, care, în perioada migrațiilor, putea să se asocieze cu alte obști de pe aceeași vale și să alcătuiască o unitate economică și militară. Asociațiile de obști
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
6250 m2, ambii făcuseră războiul, erau oameni destoinici și muncitori. Și unul și altul au avut câte o casă de copii. Iordache Nănescu, care se trage dintr-o veche familie cu origine răzeșească, a fost în războiul din est până la Cotul Donului; nu știu dacă a făcut războiul și în vest, știu doar că, la fel ca mulții alții, s-a luptat cu dările și cotele obligatorii și că a muncit din greu să-și crească copiii. Unul dintre copii, tot
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Paris de cînd avea nouășpe sau douăzeci de ani. Cabestany spunea că primeau manuscrisele lui Carax În spaniolă. Dacă erau traduceri sau originalul, Îi era totuna. Idiomul favorit al lui Cabestany era acela al pesetei, de restul Îl durea În cot. Cabestany se gîndise că, poate, printr-o lovitură a norocului, va izbuti să introducă vreo cîteva mii de exemplare din Carax pe piața spaniolă. — Și a izbutit? Isaac se Încruntă, turnîndu-mi Încă puțin din poșirca lui Întremătoare. — Mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la Londra, pictorii care-l întâlniseră în cafenelele din Montmartre, au descoperit spre marea lor uimire că omul în care ei nu văzuseră decât un artist fără succes ca oricare altul avea un geniu autentic și că ei își frecaseră coatele de el, au început să apară în revistele din Franța și din America o serie de articole, amintirile unuia, aprecierile altuia, care au adăugat la notorietatea lui Strickland curiozitatea publicului - fără însă a izbuti s-o satisfacă pe deplin. Subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fi alungat orice oboseală. Nu izbutea să vadă Încotro se Îndrepta. Apoi mai izbi o dată și se opri tresărind, În timp ce, În spatele său, se ridicau strigătele Îngrozite ale străjerilor. În fața lor apăruse un uriaș bărbos, Înalt de mai bine de șase coți. Pe capul său monstruos, Împodobit cu o coroană, două cumplite fețe, opuse una alteia, scrutau Întreaga zare cu o dublă privire vicleană. Uriașul ședea Într-un tron masiv, sculptat, care se termina printr-un vârf din bronz, pe jumătate ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
revină patrimoniului San Pietro. Dar, În practică, Învecinându-se cu casele familiei Cavalcanti, a fost anexată posesiunilor lor pe cele două străzi Învecinate. Dante Își ridică privirea spre clădirile din preajmă. Cunoștea bine acele ziduri. Turnul tăiat la cincizeci de coți și celelalte case Îngrămădite de jur Împrejur, legate prin balcoane și prin pasaje de trecere. În acest fel, zidind deschiderile exterioare și fortificând porțile, locuințele acestei familii se transformaseră Într-o fortăreață În inima vechii cetăți. - Poate că messer Cavalcanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În peretele din față. - Unde... Începu el să spună trecând pragul, Însă, Înainte să primească vreun răspuns, rămase țintuit, izbit de priveliștea care i se Înfățișa. Spațiul dinaintea sa reproducea forma rotundă a edificiului, cu un diametru de vreo zece coți, sau ceva mai mult. În fund se găsea un pătuț din lemn, abia suficient pentru un bărbat de statură mijlocie. În apropiere, un cufăr pentru haine, unde strălucea lumina unei lumânări. Flacăra era pe sfârșite. În centrul odăii trona un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Cui anume, dacă se poate ști? - Oh, mereu există câte cineva care să aibă nevoie de o limbă ascuțită sau de o mână iute. Dar tu, mai degrabă... și Cecco Îi făcu din nou cu ochiul, dându-i și un cot În coaste. Zi-mi despre operele tale. Ce se pregătește să ofere lumii prințul poeților toscani? Am auzit un zvon, printre Credincioși. O călătorie În Împărăția morților. - A morților și a celor care nu vor muri. - Ca să vezi... șopti Cecco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din pricina scândurilor Înfipte În pământ În jurul unui palat aflat În construcție. O altă manifestare a aroganței noilor Îmbogățiți, se gândi Dante. Se apropie de schelă ca să lase să treacă o căruță. Cineva o zbughi pe lângă el, lovindu-l rău cu cotul peste față. Pentru o clipă, durerea loviturii Îl ameți de-a binelea. În timp ce Încerca să Își revină, uitându-se În jur ca să Înțeleagă ce se petrece, un pietroi căzu cu o bufnitură seacă peste peretele de scânduri din spatele său, urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]