1,600 matches
-
vinuri, acrișoare toamna, limpezite iarna, când mesele se adunau în încăperile solide ale crâșmei, podite cu bârne groase de stejar și încheiate, în tavan, cu alte bârne, afumate. Pomenește și Caragiale de "Zece mese". Nu mai este nimic acum, nici crâșma, nici liliacul din curtea cu alei prunduite și boscheți de tuia și nici hârdaiele cu oleandri. Însă, într-un ziar de pe vremea aceea, se poate citi o reclamă de publicitate care înștiințează onor clientela că localul a fost restaurat. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu trese și civili modești predestinați unui consum limitat. Nu; din unele relatări, răsfoind aceleași ziare, aflăm că "La zece mese" poliția era și ea prezentă. (Polițiștii nu pot lipsi de la nici un local public, se știe că prezența lor la crâșmă intră în obligația lor profesională. Este o tradiție care nu a fost niciodată încălcată). La orice crâșmă, din cele mai centrale până în cele mai îndepărtate, nu poate lipsi, un polițist. Și nu unul, că nu-s schizofrenici polițiștii noștri, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că "La zece mese" poliția era și ea prezentă. (Polițiștii nu pot lipsi de la nici un local public, se știe că prezența lor la crâșmă intră în obligația lor profesională. Este o tradiție care nu a fost niciodată încălcată). La orice crâșmă, din cele mai centrale până în cele mai îndepărtate, nu poate lipsi, un polițist. Și nu unul, că nu-s schizofrenici polițiștii noștri, ci mai mulți. Și dacă au fost polițiști, " La zece mese" erau prezenți și clienții lor. Așa că, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și-a smuls, N-a mai vrut nici avuție, Nici un fel de bogăție, Că s-a întors cu ei acasă, Și de-atunci e mai frumoasă..." * Dar pe unde n-am ajuns... pe Strada "La ultimul leu" unde este o crâșmă cu acest nume, un bar desigur, "non stop", o construcție de tinichea, unde este multă zarvă, unde miroase a țuică, până la cincizeci de metri împrejur; acolo, mi-a spus cineva, o fată și ea este ca o poveste a intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acolo, mi-a spus cineva, o fată și ea este ca o poveste a intrat, dimineața, așa (că-i place psihiatria), și a găsit o ocazie, a invitat-o un prieten acolo, să vadă ce-i într-o astfel de crâșmă, dimineața, când se ajunge la "ultimul leu". A venit la dânsa un bărbat, dar unul ars de viciu, unul uscat, bețiv-bețiv, vicios până în măduvă, nu un oarecare client de disco, ci un pătimaș adevărat, și i-a cerut, cu perfectă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
furișează pentru nevoi tainice (câte o sarcină nenorocită, câte o vrajă de legat sau dezlegat dragostea), doarme tot timpul un motan negru. S-a petrecut odată o întâmplare cu acest motan, i s-a întâmplat lui Dumitru... Dumitru care bate crâșmele toate nopțile de când l-au dat afară de la Poștă că, fiind factor, a băut niște pensii. S-a îmbătat Dumitru de nu mai știa cât de interzisă este Strada Magiei, s-a așezat pe banca de lângă portiță și, amețit cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Aceleași caractere. I-o fi osificat sufletește vremurile prin care au trăit. Nu se dau...". Nu-l mai ascult pe domnul Cioacă.... Parcă nu mă mai interesează nimic, parcă aș intra într-o biserică, sau m-aș duce la o crâșmă, sau mi-aș lua lumea în cap. Ce idee să rătăcesc pe strada Speranței!... Patima lui Grivei De câteva zile, sub scara blocului, câțiva copii veghează, triști și curioși, agonia lui Grivei căruia cineva i-a dat o pârjoală plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de cosaș. Să mă fi întors acasă, spre seară, cu șalele cuprinse de durere, să fi simțit zilnic orgoliul oboselii fizice, mândria lucrului temeinic, bine făcut. Să mă fi oprit, în fiecare seară, cu oameni de soiul meu, la o crâșmă cu bănci și mese de lemn lustruit, cu o lampă străveche atârnată de grindă. Să-mi fi petrecut acolo câte o seară, în timp ce afară înnoptează în aroma vesperală a laptelui, de obicei afumat, a mămăligii simple, întinsă pe lemnul curat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cruce și am luat-o înapoi, pe pojghița de zăpadă, spre oraș. Ne-am propus să ne întoarcem, să-i aducem de mâncare câinelui, care nu voia să ne însoțească. * "Văzusem Crăciunul." Am ajuns târziu. Orașul era adormit. Numai la crâșma " La formarea ideilor" se auzeau chiote și un acordeon languros serba Nașterea. Noi serbaserăm, cum am spus, văzusem Taina cea mare, care ni se arătase ca o clipire. Eram mândri de parcă ne întorceam de la Polul Nord, de la Polul Sud... Ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un coș în mână și a rămas să tot care coșul când în mână, când pe umeri. * Nu am mai văzut-o pe Severina. L-am întâlnit odată pe tatăl ei; era o epavă, terminat, intra sau ieșea dintr-o crâșmă. M-a recunoscut, mi-a cerut niște bani, mi-a spus că fata are trei copii, unul "nu-i cam reușit", că lucrează la un atelier. "N-a avut noroc, sărăcuța. Și ce frumoasă era, pe vremea când erați prieteni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
zicem că m-am dus cu Pastenague la cafenea sau într-un bistrou din preajma Centrului Georges Pompidou, mai pe scurt Beaubourg. Bistroul sau braseria - sau ce-o fi - se cheamă Chez Coste, mai pe românește La Costică, așa cum îi zicea crâșmei de pe colțul lui Mecet cu Popa Nan, în timpul copilăriei mele. — Hai să luăm și-o gustărică. — Excelentă idee! Că atâta bere pe stomacul gol... — Las’ că-i bună și berea! Curăță... — Te lăudai la un moment dat că ai să
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
care nu știu s-o exprime, care-i duce la iuți gesturi crunte, după care rămân mereu întunecați și într-o sălbatecă sau numai speriată stupoare. O vreme, prin influența directă ori mijlocită a lui Zola, se încearcă studiul social. Crâșma e scena tipică de desfășurare a faptelor, locul de pierzare, unde necăjiții se alcoolizează. Se continuă dealtfel nuvelistica epocii. Toți eroii lui Sadoveanu sunt și ei niște automați trăind vegetativ, fără reflecțiune. Singura notă mai deosebită este că la scriitorul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o mare energie vitală comprimată care a izbucnit sau va izbucni odată, după care destindere individul își reia placiditatea impenetrabilă. De aceea eroii sunt mai ales moși și babe, vechili, bouari, hoți, dezertori, oameni trăind în pustiire, lăsîndu-se rar pe la crâșmă spre a-și revela automat "taina". Multă vreme, în felurite nuanțe, Sadoveanu face monografia sufletului redus, cu "vorba ruptă, zgîrcită", a omului "mocnit și neguros" din locurile cu populație rară, unde nici nu se știe de meșina în care stă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aceleași situații fundamentale, nuvelistica lui M. Sadoveanu capătă un aer voios, idilic. Căutarea singurătății numai e o asceză ci un rafinament. Vânatul, pescuitul sunt prilejuri de a se bucura de cărnurile și formele pe care natura le oferă omului. La crâșmă oamenii vin să se veselească de mirosul și gâlgâirea vinului, iar solitudinea e interpretată ca vârstă de aur și natura ca un izvor de lapte și miere. Eroii plutesc într-o stare de fericire statornică, aducând laude roadelor pământului care
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fabulos de murdar, lucrurile sunt peste orice măsură vechi, un covrig uscat e "fosil", o cutie de sardele alterate, o piesă arheologică, purtând "toate semnele caracteristice și distinctive ale unei adânci antichități". Jegul ciobanilor ia proporții mitice. Un băietan de crâșmă e vârât "în niște ciobote unse cu dohot și croite dintr-o vacă întreagă", mămăliga e mestecată cu piciorul unui scăuieș, într-o odaie e atâta goliciune că "ai fi putut prea bine învîrti o mâță de coadă și n-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ninge decembre... Afară ninge prăpădind, Ninge secular... * Ninge grandios în orașul vast cum nu mai este, Ning la cinematografe grave drame sociale, Pe când vântul hohotește-n bulevarde glaciale.. * Ningea bogat, și trist ningea... Penetrația umezelii pestetot, atmosfera cețoasă care înăbușe, crâșmele umede, murdare, zidurile vechi ce se dărâmă, pereții uzi și frigul, un mort evreiesc pe ploaie, o fată îngropată pe ploaie, toate acestea sfârșesc prin a da "nervi", prin e exaspera. Atunci, după o fază de prostrație, simțurile sunt cuprinse
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dea vina pe vulpe sau pe dihor. Din discuțiile purtate cu vecinii, a dedus că un flăcău chefliu, când se întorcea noaptea de la chefuri, se abătea pe la cotețul moșului. într-o zi, moș Dumitru a aflat că flăcăul petrece la crâșmă și și-a propus să stea de pândă. Târziu în noapte, când toată lumea obosită de la muncile agricole dormea, tânărul a venit la cotețul mo șului. Moș Dumitru a așteptat și când hoțul a dat să plece de la coteț cu o
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Tudor Arghezi ș.a., semnând cu numele său, dar și cu pseudonimul M.S. Cobuz. * Se stabilește la București, în 1904, se căsătorește, și va avea unsprezece copii. În același an are loc debutul editorial cu patru volume deodată Povestiri, Dureri înăbușite, Crâșma lui Moș Precu, Șoimii în care Sadoveanu manifestă predilecție deosebită pentru istorie. Nicolae Iorga va numi anul 1904 "anul Sadoveanu". * În 1910 este numit în funcția de director al Teatrului Național din Iași. În acest an publică volumele Povestiri de
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
titlul de Erou al Muncii Socialiste. Mihail Sadoveanu se stinge din viață în data de 19 octombrie 1961, fiind înmormântat alături de Eminescu și Caragiale. Opera (selectiv) În anul 1904 are debutul editorial cu patru cărți: “Povestiri”, “ Șoimii”, “Dureri înăbușite” și “Crâșma lui Moș Precu” , fapt pentru care Nicolae Iorga numește acest an “anul Sadoveanu”. Publică aproape 100 de volume dintre care: ”Floare ofilită” (1905), “Apa morților” (1911), “Neamul Șoimăreștilor”(1915), “Țara de dincolo de negură” (1926), “Hanu Ancuței” (1928), ”Zodia cancerului sau
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
așa-numitul „punct trei”, banchetul, care a avut loc la „Avicola”, am putut să constat încă o dată că, în timpul petrecerilor, distincțiile intelectuale se pierd cele dintîi. După „încălzire”, care a durat vreo două ore, s-a cîntat, precum în ultima crîșmă, „Bălălău” și „Așa beau oamenii tineri” (completat de secretarul cu propaganda Bratu, cel ce mă declarase „sinucigaș politic”) cu distihurile involuntar semnificative: „Așa beau oamenii mari / Numai whisky pe dolari” și „Așa beau oamenii mici / Numai țuică cu covrigi”. În
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
exprimat intenția de a mă da afară din redacție: „și, dom’ Călin, nici nu era beat, băuse doar o bere!” Păream, probabil, destul de liniștit, de aceea a adăugat: „Să știi că avertismentul de a nu vorbi despre lucrurile discutate la crîșmă la asta se referea”. Informația sa mi-a fost confirmată, indirect, de Sp.: G. le-a declarat că are aprobarea primului-secretar de a da afară pe oricine „îl împiedică în executarea programului”. Sp. Însuși crede că i-a „suflat” chestia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să vezi că așa are să fie și cu el”. Scena întoarcerii de la botez mi-a fost povestită de mai multe ori de însăși nașa și de Mămuca, de fiecare dată cu amuzament. Simțind nevoia să se cinstească, au intrat în crîșma de La Vale, unde, ca să poată bea, m-au așezat pe o masă lîngă tejghea. Apoi, luîndu-se cu vorba, au ieșit și au pornit spre casă. Cînd au ajuns aproape de Cabinet (actualul cămin cultural), care e situat cam la un kilometru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ajuns aproape de Cabinet (actualul cămin cultural), care e situat cam la un kilometru mai sus, nașa a simțit că-i lipsește ceva. „Melixină - a tresărit ea -, oare unde am lăsat noi băiatul?” Speriate, s-au întors în mare grabă la crîșmă. Deși treaz, eu continuam să tac chitic, fapt care, ulterior, a fost interpretat ca un semn nu tocmai bun, dînd ocazia pentru avertismente de genul: „Vezi, fii atent ca nu cumva să te atragă băutura!” Mi-au fost inculcate astfel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
zona Fălticenilor și Împrejurimile, În căutarea urmelor lui Creangă și a unor locuri rustice, cu garduri de nuiele, fără stâlpi de Înaltă tensiune. Liviu Rusu a fotografiat tot ce i-am indicat. Așa a ieșit „Albumul Creangă”. Dacă a lipsit crâșma unde beau catiheții În veacul trecut sau Crâșma lui Moș Precu, am găsit case primitoare, cu damigene care se goleau ca un blestem... Nu se Îmbăta nimeni, deși se cinstea al dracului... Era vin de casă, din strugurii care atârnau
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Creangă și a unor locuri rustice, cu garduri de nuiele, fără stâlpi de Înaltă tensiune. Liviu Rusu a fotografiat tot ce i-am indicat. Așa a ieșit „Albumul Creangă”. Dacă a lipsit crâșma unde beau catiheții În veacul trecut sau Crâșma lui Moș Precu, am găsit case primitoare, cu damigene care se goleau ca un blestem... Nu se Îmbăta nimeni, deși se cinstea al dracului... Era vin de casă, din strugurii care atârnau de streașină, ținând și umbră, pentru răcorirea capului
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]