3,198 matches
-
nu-i vorbească chiar tăcerea mea. Atunci Mihaela, reprimîndu-și dureros simțirea, recurse in-conștient la un compromis. ― Uite, ți s-a desfăcut nodul de la cravată... Și cu mâinile tremurânde, agitată, încurcîndu-se și roșind de neobișnuita ei neîndemînare, încercă să-mi înnoade cravata. Apoi fugi și nu știu dacă fugea de mine sau de ea... A doua zi, Alexa veni la minister cu noaptea-n cap. ― În primul rând, i-am spus, (el) trebuie să acopere lipsa. E vorba de 420.000 lei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
așa cum făcuseși și tu cu mine odinioară, pe scara mansardei, ca să mă aleg măcar cu atâta, să-mi potolesc gura arsă. Ce slabă m-am arătat! Mi s-a tăiat dintr-o dată curajul și m-am pomenit că-ți aranjez cravata. Tot era ceva. Stăteai așa de aproape, încît ți-am respirat aerul!... (Aveam, așadar, dreptate, când mi se păruse ca și cu Mihaela s-a petrecut același lucru.) O, Dorule, încă de la începutul legăturii noastre erai sigur că te iubesc
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am pierdut, am strâns mâini în neștire, cu sfielnică vanitate, am surâs complice, ne-am dat coate amiabil ori ne-am întors cuminte spatele. Am bârfit apăsat, așa cum se cade-n Valahia cârșelnică, infinit câr co tașă, ideea organizatorilor cu cravata roșie (pionieratul Mediafax, cuplat mental, de unii, cu portocaliul „șoi milor patriei“, iar de alții cu nostalgia cravatei cu inel), legată volens-nolens de gâtul tuturor, până am căzut de acord că, într-un fel sau altul, fiecare dintre cei prezenți
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ori ne-am întors cuminte spatele. Am bârfit apăsat, așa cum se cade-n Valahia cârșelnică, infinit câr co tașă, ideea organizatorilor cu cravata roșie (pionieratul Mediafax, cuplat mental, de unii, cu portocaliul „șoi milor patriei“, iar de alții cu nostalgia cravatei cu inel), legată volens-nolens de gâtul tuturor, până am căzut de acord că, într-un fel sau altul, fiecare dintre cei prezenți va fi fost filoxerat în viață, mai mult sau mai puțin, de (ne)vi no vatul simbol. Premiile
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
muritorii de rând, ci - dacă ne luăm după Erasm - și zeii). Îmi vine în minte un tablou al lui Tonitza unde Me-listo joacă șah cu un oarecare. Mefisto e îmbrăcat în redingotă neagră, are un ac de aur înfipt în cravata roșie și clasicul cioc negru. El a făcut o mutare pe tablă și a ridicat mâna, într-un gest de o eleganță obraznică, spre adversar, având aerul că-l întreabă: "Mai ai curaj să continui?" Celălalt jucător nu-l vede
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
său) coborând cu bicicleta și cu eternul rucsac negru în spate. Victor Ivanovici îmi șoptește că Theo poartă în rucsac cărți de sonete, adnotate cu observații filologice. Azi e îmbrăcat cu pantaloni albi, cu un veston negru și poartă o cravată roșie cai muleta toreadorilor. Îl întreb pe Victor Ivanovici cu ce s-a dus la Tulcea. "Cu autobuzul", îmi spune. La întoarcere a plătit de la Tulcea la Constanța unui șofer 60 000 de lei. "Am întîrziat - îmi explică el - deoarece
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Ceea ce sună încă și mai bizar decât teoria unui profesor de la Universitatea Corneli care își învață studenții că vechii egipteni au construit piramidele cu ajutorul "telekinesiei" (mișcarea obiectelor fără să fie atinse). Încă o mostră de eficiență americană. Am uitat o cravată la Nick, din cauza grabei cu care am plecat la aeroport. Azi, am primit-o, prin "poșta specială". Mâine, plec la Chicago, cu o escală la Newark. La întoarcere, voi face o escală la Cleveland. Acum, plouă. Apăsat, dușmănos. Văd pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de pitpalac. Așadar, nici amor, nici afaceri de furaj, nici onoruri. Când avea vreo plictiseală cu armata, Lică se gândea mai lesne la civilitate. De ar fi fost vorba să nu mai poarte vreodată tunică, i-ar fi plăcut mult cravatele roșii. După ce plecase de la duduia Mari, Lică se întorsese la gazda veche, ce se dase iar pe brazdă. Cu bărbatul ei chiar tratase atunci o mică afacere. Cu câștigul Lică era cam nepăsător când avea țigări, totuși nimic nu-i
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Era și îndrăzneț și fricos. Gin-dul că afacerile lui erau scrise acolo în registru îl neliniștea, și ceea ce cunoștea din formalitățile justiției militare îi da o spaimă 151 nesuferită. Consiliul de război îl făcea să se gândească cu jind ia cravatele roșii pe care le poartă civilii. La timpul acela, chiar se concediase, dar se reangajase curând iarăși. Fata o strămutase de la doică abia când era de sase ani. O ținea acum o precupeață. Lică nu putea s-o ia cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o tensiune de voință ce susținea mușchii, dar nu ducea Ia greu. Ceea ce ii determinase să lase de-a binolea miiităria fusese, în afară de noile rente procurate de Lina, în afară de beneficiile ce picau de ici și de colo. în afară de dragostea pentru cravate roșii, un alt motiv mai subtil: domnișoara directoare de la școala primară, unde dase destul de târziu pe Sia, îi spusese cu glas foarte drăguț, ce-i făcuse impresie: ., Ce păcat că ești militar!". Ce-o fi vrut să zică?! Domnișoara nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
păcătoase. Abia acum Neculai se trezea în fața unei speranțe. Iată în ce fel l-a tulburat pe filosof „linia” șefului. De atunci viața lui Neculai luă alt curs. Cu greu, în tinerelul îndesat și sprinten ce purta cămăși cadrilate cu cravată albastră din material sintetic l-ai fi recunoscut pe lâncedul și buhăitul de odinioară Neculai. Doar privirile decolorate rămăseseră aceleași, de astă dată cu o adresă, sar zice, șmecherească. În locul unei înțepeneli solemne, chipul său căpătă o expresie de jovialitate
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
fiindcă era, se pare, noctambul. Uneori, venea la liceu cu bluza de la pijama sub haină. Nu era o neglijență. I se irita pielea la gât atât de tare, încît nu mai suporta gulerul cămășii. Dar încerca să ascundă asta punîndu-și cravată la pijama. Cei care l-au văzut la concerte și la operă ― fiindcă era meloman ― povesteau că se ducea să asculte muzică în smoking. Și tot singur. Singurătatea lui devenise o legendă. Intra în clasă întotdeauna absent, cu un aer
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aspect folcloric. Pe mine, oricât mă străduiam să-mi așez noaptea, la internat, pantalonii sub saltea, pentru a le da o dungă aproximativă, uniforma nu cădea turnată. Umblam cu cămăși aduse din Lisa, care nu erau făcute pentru a pune cravată, și tuns chilug, ca un pușcăriaș, ceea ce mă demasca imediat, ca intrus, între niște băieți eleganți, manierați, siguri de ei. Bocancii, de care fusesem teribil de mândru, nu erau nici ei prea moderni. Se dovedeau grosolani și zgomotoși. De câte ori treceam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
banal? Căci îmi lipseau banii pentru bilet și, pe deasupra, nu-mi puteam asigura o ținută corespunzătoare, întrucît nu aveam, încă, un costum de haine și pantofi. Ce știu sigur e că m-am șlefuit greu. Am învățat să-mi pun cravată abia la șaisprezece ani, iar într-o sală de teatru am pătruns și mai târziu. Procesul "urbanizării" mele a fost lung. Am purtat, multă vreme, cămăși țărănești și un suman cernit făcut de un croitor din Lisa. Nu-mi amintesc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
zilele când plecam în vacanță sau veneam din Lisa, dar despre ce se petrecea în București, atunci, pot povesti un singur lucru; am fost martor când niște polițiști îmbrăcați în civil, postați pe bulevard în dreptul Cercului Militar, tăiau cu foarfecele cravatele prea bălțate ale malagambiștilor*, acuzați că nu se îmbrăcau decent într-o țară aflată în război. A fost perioada cea mai sinceră din viața mea, după plecarea din Lisa. Poate, singura. În rest, chiar nevoia de a simți mereu un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu stătusem de vorbă niciodată, mi-a propus să merg cu el. M-a dus într-un bloc situat în apropierea Podului Izvor, unde locuia (era, încă, burlac), a deschis șifonierul și mi-a zis: "Ia ce costum și ce cravată dorești". Am ales un costum făcut dintr-o stofă cu dungi de culoarea tabacului, pe un fond albastru jandarm, pe care l-am purtat, apoi, foarte mândru, până în studenție; primul meu costum burghez... Dar gata cu "filosofia"! Primum vivere, deinde
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pus alături peria și pieptenele Cinthiei, al cărei glas a reușit să-l mai audă o dată În clipa morții. Cinthia a stăruit să fie Îmbrăcată În haine de doliu și a rugat-o pe maică-sa să-i cumpere o cravată neagră lui Julius. Nu! Pentru nimic În lume a exclamat Susan cea frumoasă. O să mi-l stricați pe bietul Julius. Mi-e destul că-l vad zburdând toată ziua prin grădină. Și tot timpul stă printre servitori. Pentru nimic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mirosind foarte frumos a parfum țeapăn și nu se mai Întoarse pînă noaptea tîrziu. Așa se face că pe neașteptate, Julius i-a apărăt În fața ochilor, stînjenit și cu gîtul ros de gulerul strîns, dar hotărît să nu-și scoată cravata neagră de cîrpă ordinară pentru nimic În lume. Care dintre majordomi i-a dat-o? Asta a rămas o taină pe care mama, frumoasă cum era, n-a aflat-o niciodată. Cu cravata atîrnîndu-i mult mai jos de brîu, Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
strîns, dar hotărît să nu-și scoată cravata neagră de cîrpă ordinară pentru nimic În lume. Care dintre majordomi i-a dat-o? Asta a rămas o taină pe care mama, frumoasă cum era, n-a aflat-o niciodată. Cu cravata atîrnîndu-i mult mai jos de brîu, Julius se ținea după Cinthia prin tot palatul, fiindcă alături de ea Îi era mai ușor să suporte moartea Berthei. Greu era cînd Cinthia pleca la școală, căci atunci avea din nou chef să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era mai ușor să suporte moartea Berthei. Greu era cînd Cinthia pleca la școală, căci atunci avea din nou chef să se joace În livadă sau În caleașca străbunicului și, Într-o bună după-amiază, s-a trezit că-și scoate cravata, fiindcă așa, strîns la gît cum era, ajunsese lac de sudoare după ce se războise pe viață și pe moarte cu pieile-roșii. Din fericire, tocmai atunci a apărut Cinthia; de cum o zări, Julius Își aminti de doliu și apucă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la gît cum era, ajunsese lac de sudoare după ce se războise pe viață și pe moarte cu pieile-roșii. Din fericire, tocmai atunci a apărut Cinthia; de cum o zări, Julius Își aminti de doliu și apucă să-și lege la loc cravata, coborînd din caleașcă și făcîndu-și mustrări de cuget. Acum, era chiar mai rău ca Înainte, fiindcă Cinthia tocmai descoperise fotografiile de la Înmormîntarea tatii și Începuse să facă legătura cu moartea Berthei. Susan cea frumoasă se plîngea: nu vă puteți Închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de dinți. Toate pe jumătate uzate, rămase aici pentru totdeauna. „Parcă ar urma să se Întoarcă“, i-a spus Într-o zi Cinthia lui Julius, dar asta n-o făcea să uite de Bertha. Julius, ai grijă să fie curată cravata neagră, i-a spus În altă zi. De ce? MÎine după-amiază mergem s-o Îngropăm pe Bertha. În ziua următoare, Cinthia s-a Întors foarte tulburată de la școală. După ce dădu În grabă bună ziua maică-sii, Îi spuse că nu avea lecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi spuse că voia să-l pieptene și că trebuia să-i ude puțin părul. Julius acceptă să-l dea cu apă de colonie și-i dădu voie să-l pieptene; Îi Îngădui să-i lege din nou la gît cravata neagră, cu toate că Vilma ar fi putut să se supere, fiindcă ea Îi făcea Întotdeauna nodul, un nod cum nu mai știa să facă nimeni. CÎteva picături de apă de colonie se prelinseră pe gîtul lui Julius - simțea cum Îl ard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nod cum nu mai știa să facă nimeni. CÎteva picături de apă de colonie se prelinseră pe gîtul lui Julius - simțea cum Îl ard - și Îl podidiră deodată lacrimile, Încît Cinthia Îl Întrebă dacă nu voia cumva să-i schimbe cravata, dar el Îi spuse că nu și pe urmă, cînd văzu că Cinthia zîmbea ușurată, simți ceea ce simți atunci cînd strigi pentru nimic În lume!, fiindcă fără cravata neagră nu putea lua parte la Înmormîntare. Îl luă iar de mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lacrimile, Încît Cinthia Îl Întrebă dacă nu voia cumva să-i schimbe cravata, dar el Îi spuse că nu și pe urmă, cînd văzu că Cinthia zîmbea ușurată, simți ceea ce simți atunci cînd strigi pentru nimic În lume!, fiindcă fără cravata neagră nu putea lua parte la Înmormîntare. Îl luă iar de mînă, Îl scoase din baie și Îl duse pînă În dormitorul ei unde izbucni În plîns, sub privirile Înspăimîntate ale Vilmei care se ținuse după ei În tăcere, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]