3,021 matches
-
o părere unanim recunoscută, insistă Musa, pe care nu mai Themison se încăpățânează să o nege, că pâinea conține nenumărate calități vindecătoare. Apoi mierea, untdelemnul și chiar oțetul... Plictisit, cezarul flutură disprețuitor din mână. Antonius Musa se scarpină încurcat în creștetul capului. În drăz nește în cele din urmă: — Trebuie mâncat puțin, dar des. — Asta-i bună! se împotrivește împărăteasa.Ți-ai și găsit ce sfat să-i dai. Tu nu știi că el nu stă niciodată la masă ca omul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
chip, ba coboară și pe gât, pe piept, chiar și pe mâini, provocând o descuamare respingătoare a pielii. Fără să-și dea seama, începe să se scarpine pe brațe. Parcă l-au apucat mâncărimile pe tot corpul. Până și în creștetul capului. Se scutură brusc. — Roagă-i pe toți cei care au venit pentru salutare să mă ierte, dar, aflat sub povara vârstei, nu-i pot primi în această di mineață. Își întoarce fața către soția sa. — Trimite-l pe ipochimenul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pacuvius a adus la Roma asemenea lingușeli pe vre mea când era tribun al plebei, tună vocea principelui. Lui Trio îi îngheață sângele în vine. Se anunță o zi de trei ori nefastă pentru el! Bătrânul împărat se scarpină în creștet și murmură mai mult pentru sine: Un zănatic! — Un zănatic, stăpâne, ai dreptate, face Trio Fulcinius un efort disperat să-i intre în voie. Augustus îl fixează mirat din priviri. — Cine? Trio se bâlbâie împiedicat: — Pa... Pacuvius, mărite doamne... Mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nevinovat și, pentru că nu aveți fapte reale în sprijinul acuzației de complot și trădare, îi zvârliți în față cuvinte injurioase și-i reproșați că se ocupă de magie! De mânie i se zbârlesc rebele până și firele de păr din creștet. Nu mai lipsește decât să-l acuzați și de crimă, spune cu în gâmfare. Simte că-l părăsesc puterile, iar rana de la genunchi dă și ea semne că se trezește. Se îndreaptă șontâcăind către o catedră din lemn cu spătarul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de gheață: — Pentru că nu a respectat porunca primită, va sta singură în camera ei până la cină. Alte urlete demente. Ridică agasată din umeri. Toată lumea e obișnuită cu acce sele astea de furie. Numai nou-venita pare impresionată. O mângâie reconfortant pe creștet și zbiară către Cornelia, ca să acopere tumultul: — Dacă e cuminte, va participa la procesiunea de la Ara Pacis. Altminteri, o să rămână acasă. Asinia tace ca prin minune. Mai mult chiar, se lasă dusă fără nici o împotrivire de data aceasta. Bătrâna suspină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fie cuviincioasă, căci se va strădui să merite recompensa. Altceva o roade însă: — Nu-mi dau seama cum s-o fac să înțeleagă diferența dintre comportamentul intim și cel public, îi mărturisește tot în șoaptă. Rex se scarpină încurcat în creștet. Dintr odată îi vine o idee: — Arată-i o păpușă. — O păpușă? repetă Occia uimită. La ce i-ar folosi? — Anatomie... ăă... și altele..., murmură stânjenit bărbatul. Vestala Mamă prinde ideea și se luminează la chip. Cu mâna ei osoasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oamenii. Deci noi suntem aici... Întinde palma: — Deasupra. — Da. — Și atunci dincolo oamenii stau cu capul în jos, nu? Vorbele îi sunt întâmpinate cu râsete vesele. Intimidată, Domitia se strânge și mai tare în Occia. Bătrâna o bate împăciuitor pe creștet. Așa e rex. Șugubăț. O vestală profesoară intervine: — Pământul este așezat în mijlocul Universului, copilă. Nu e apropiat de nici un punct. Occia a recunoscut vocea Claudiei. S-a întors deci! Dar e ne mulțumită de explicație, așa că îi face semn să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îndrăznește nici să confirme, nici să infirme. — Și ce vrei acum? îl întreabă pe puști. — Îmi dai voie să mă duc la club? Asinius Gallus se încruntă. — Avem lecție de călărie, se roagă băiatul. Indecis, Gallus îi pune palma pe creștet. Augustus a scos aso ciațiile de tineret din uitarea în care căzuseră. Aici este de acord cu tatăl său. Și lui îi displace să-și vadă fiii momiți în acest fel, ca de altfel tot restul tinerilor nobili. Dă să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adune ultimele resturi. Asinius Gallus îl scrutează inchizitor din priviri preț de câteva secunde bune. Mormăie într-un final: — Sper că l-ai eliberat în mod oficial. Libo pune tacâmul înapoi pe masă și dă să se scarpine încurcat în creștet. — Păi... tocmai asta-i... nu prea... Ridică cu stângăcie din umeri. — O eliberare oficială nu e nici ușoară și nici ieftină, iar eu... știi... Nu-și găsește cuvintele. Lasă asta! i-o taie scurt Gallus. Își controlează nervii, dar nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
consimte Asinius Gallus. Mai degrabă vrea să im plice statul... — Dar n-am făcut nici o crimă! se jeluie Scribonius. Bombăne furios. — N-am dat foc nimănui, deși poate ar fi trebuit. Lasă astea, îl întrerupe nerăbdător celălalt. Se scarpină în creștet. — O să avem probabil de-a face cu o anchetă... — Condusă de Nato? — Da, în calitate de pretor urban. Pufnește disprețuitor pe nări. — Va pretinde că ține de competența lui. — De ce? — Pentru că delictul de otrăvire este considerat o crimă! se răstește Asinius Gallus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Rufus. — Moartea de care ne înspăimântăm atâta și de care fu gim... — Eu n-am dat niciodată bir cu fugiții înaintea morții, co mentează sarcastic gladiatorul. — Moartea nu pune punct vieții, ci doar o întrerupe. Instructorul se scarpină nedumerit în creștet. Păi tot morți suntem, se strâmbă Ganymedes. — Da, dar ne vom întoarce. — Unde? face Rufus din ce în ce mai uimit. Când? șoptește băiatul alb la față. — Ție ți-e teamă că învie mortul și vine să te ia la bătaie, nu? îl ia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se luminează la chip. — Aha! Deci nu e prea târziu. Abia s-au terminat duelurile între animale. Îl apucă de tunică. — Numai un bivol mort vezi? Celălalt animal nu e? — Nu..., mormăie cu obidă călărețul. Rufus se scarpină, intrigat, în creștet. — Ciudat. De obicei se bat un urs cu un bivol, sau un bivol cu un elefant... ori un elefant cu un rinocer... — Au intrat în arenă călăreții! anunță Pusio. — Ce călăreți? tresare Rufus. — După veșmânt par tesalieni. Au dat drumul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de jos: Și tu, calicule, n-ai dat bani decât pe unul? Plesnește din palme, fals îngrijorat: — Păi nu crezi că zgârcenia poate mai degrabă să-l mânie pe zeul ăla... Mi... Mitru... — Mithras. — Aha! Mithras. Se scarpină nedumerit în creștet: — Cum de știi că în luptă ai nevoie taman de un nume, și nu de un altul? Cel vizat lasă fruntea în jos, rușinat și impresionat în același timp. — Eu, în locul tău, continuă Rufus cu toată seriozitatea, le-aș purta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
s-a ridicat grea? Așa s-a născut Servius Tullius, urmașul la tron. Era fiul larului casei... Superstiții, suspină Germanicus amintindu-și la rândul său istorioara. Îi cheamă pe Neron, Livilla și Drusus să i se alăture. Slujnicele încing imediat creștetele copiilor cu coronițe de flori. Un sclav se apropie de ei, ținând într-o mână o carafă cu apă și în cealaltă un lighean. — Spală-te pe mâini, i se adresează stăpânului, să poți îmbuna geniile strămoșilor tăi. Înclină cana
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cele două oglinzi pe care Lyg dus i le ține la înălțimea capului. — O clipă, doar o clipă, să mai aranjez aici cu pieptănul, se roagă Antiohus. Îl mai reține să-i toarne și câțiva stropi de ulei parfumat în creștet, pe care îi masează cu o mână expertă în pielea capului. — Iluzia tinereții e completă, scrâșnește Tiberius printre dinți. Îl refuză cu un gest scurt pe Lygdus, care îi prezenta tunica. — Toga, cere răspicat. Și-o înfășoară direct pe piele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
capul treptelor. Băiețelul de lângă el apucă repede mânerul carafei pe care a lăsat-o jos, dar degetele îi alunecă printre aripioarele unui Eros, mai-mai să verse conținutul. Împăratul se apleacă zâmbind asu pra puștiului, îl bate ușurel cu palma pe creștet și ridică vasul el însuși. Velleius Paterculus surâde și el împreună cu mulți membri ai asistenței. Își înalță apoi privirea către zidul dinspre nord. Printre trunchiurile de arbori, zărește fragmentele unei alte procesiuni împietrite în marmură. Numai că nota s-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ștergi pe mâini! rostește plină de o importanță copilărească. Toți râd. Fără să se supere, principele îi face discret un semn complice cu mâna să mai aștepte un pic. Își trage apoi maiestuos toga peste cap. Urmează să oficieze cu creștetul acoperit, după ritul roman. Se produce o mișcare în dreptul treptelor. Cei masați acolo se dau respectuoși la o parte să facă loc unui grup de șase femei. După veșmânt, nu par diferite de matroanele ro mane, numai că tunica lungă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
celebrat după toate tipicurile tradiției, este incredibil de lung și plictisitor. Mai bine s-ar mulțumi să omoare animalele și gata, nu să-i țină atâta în picioare! A început și soarele să bată cu putere. Simte cum îi arde creștetul. Nici măcar nu are o cunună de lauri să-l protejeze cât de cât. A venit prea târziu ca să mai găsească vreuna. Ar fi indecent să se acopere cu toga, din moment ce nu oficiază. Neavând încotro, ascultă absent litania interminabilă pe care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
știe. Își întoarce istovit privirea spre altar. Lângă Augustus se află acum o micuță camilla. Împăratul îi aranjează cu tandrețe coronița cu lauri pe căpșor. Alături de ei un bărbat se roagă cu brațele înălțate. O mișcare a mâinii îi dezvelește creștetul. Tiberius îl recunoște imediat. Quinctius Caecilius Metellus. Senator. Nu s-a ridicat niciodată până acum la demnitatea de consul și pare să aibă puține șanse să o facă de acum încolo. Îl cercetează, mușcându-și îngândurat buzele. Metellii sunt o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spume, cerurile-nșiră nori. Și în templele mărețe, colonade-n marmuri albe, Noaptea zeu se preîmblă în vestmintele lor dalbe, Și al preoților cântec sună-n harfe de argint; Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele din creștet aiurind și jalnic sună Și sălbatec se plâng regii în giganticul mormânt. În zidirea cea antică, sus în frunte-i turnul maur. Magul privea pe gânduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
flori de nufăr. {EminescuOpI 75} DORINȚA Vino-n codru la izvorul Care tremură pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. Și în brațele-mi întinse Să alergi, pe piept să-mi cazi, Să-ți desprind din creștet vălul, Să-l ridic de pe obraz. Pe genunchii mei ședea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în păr înfiorate Or să-ți cadă flori de teiu. Fruntea albă-n părul galben Pe-al meu braț încet s-o culci, Lăsând pradă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lacrimi, spărietă de-o minune, Ș-apoi îi sucește părul pe-al ei deget alb, subțire, Își ascunde fața roșă l-a lui piept duios de mire. El ștergarul i-l desprinde și-l împinge lin la vale, Drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale Și bărbia i-o ridică, s-uită-n ochi-i plini de apă, Și pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă. {EminescuOpI 85} VIII De treci codri de aramă, de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mea ființă un Semizeu părea, Simțeam că universul la pasu-mi tresărea, Și nații călătoare, împinse de a mea, Împlut-au sperioase pustiul pân-la poluri. Căci Odin părăsise de ghiață nalta-i domă, Pe zodii sângeroase pomeau a lui popoară; Cu creștetele albe preoți cu pleata rară, Trezeau din codri vecinici, din pace seculară, Mii roiuri vorbitoare, curgând spre vechea Romă. Pe Nistru tăbărâsem poporul tău să-mpil; Cu sfetnici vechi de zile mă-ntîmpinași în cale, Ca marmura de albă, cu păr de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
stingerea eternă dispar fără de urmă! {EminescuOpI 117} ATÎT DE FRAGEDĂ... Atât de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireș, Și ca un înger dintre oameni În calea vieții mele ieși. Abia atingi covorul moale, Mătasa sună sub picior, Și de la creștet pîn-în poale Plutești ca visul de ușor. Din încrețirea lungii rochii Răsai ca marmura în loc - S-atîrnă sufletu-mi de ochii Cei plini de lacrimi și noroc. O vis ferice de iubire, Mireasă blândă din povești, Nu mai zîmbi! A ta
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt, Se bat încet din ramuri, îngînă glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Când voiu muri, iubito, la creștet să nu-mi plângi; Din teiul sfânt și dulce o ramură să frângi, La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi, Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi; Simți-o-voiu odată umbrind mormântul meu... Mereu va crește umbra
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]