13,465 matches
-
este sufletul însuși al acestui popor capabil de profunde simțiri, este puterea lui creatoare, este modul nostru propriu de a exista sub soare. Această limbă dulce ca un fagure de miere este limba în care și-a rostit Amintirile humuleșteanul Creangă, este limba prin care Luceafărul poeziei românești strălucește în nemurire, este limba în care poporul român și-a tors dulce bogăția de suflet și gândire. De aceea, Lucia Blaga spunea: Limba este întâiul mare poem al unui neam, iar Nichita
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ușor tonul: laaa!, iar băieții răspundeau într-un murmur subțire și așteptau cu ochii ațintiți spre mâna lui care dintr-o dată se înălța. Atunci izbucneau glasurile tinere. Tot el i-a învățat să iubească poveștile, citindule câte-odată sâmbăta poveștile lui Creangă: ne privea întâi blând cu un zâmbet liniștit, ținând cartea la piept în dreptul inimii și în bănci se făcea o tăcere adâncă. Elevii învățau fiecare după criteriile lor, iar Domnu’ Trandafir îi înțelegea pe fiecare și le da învățătură nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dumnealui îi e poftă de cireșe nu? Ha! Ha! Ha! Nu mă poate prinde câinele tău!!! Și dacă îl urc în copac? N-ai nici o grijă! E foarte ușor... Te rog... nu! Nu! Dar ce mai!! Nică a sărit de pe creangă și a luat-o la fugă cât îl țineau picioarele. Acum, mai rămâne de văzut cum se va descurca cu bunica. Andra Andrei, clasa a V-a C Eu și Nică Iarna, anotimpul zăpezii imaculate, și-a făcut deja apariția
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fermecătorul glas al păsărelelor. Eu stau în ogradă și privesc la frumosul salcâm din medean. Îmi imaginez că este un frumos cireș copt. Deodată, parcă prin vis, adorm. Ajung lângă o casă care seamănă perfect cu cea a lui Ion Creangă, cel mai mare povestitor român. Văd un copil bucălat, îmbrăcat într-un genuncher și ițari. La început am crezut că-i Nică, dar apoi nu prea mai credeam același lucru. Totuși, l-am urmărit pe ascuns. S-a dus la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
au scuturat, iar parfumul lor lipsește cu desăvârșire. Doar foșnetul îmi aduce aminte de neuitatele seri de iunie. Din păcate și el, încetul cu încetul, devine mai strident, mai galben. La fel ca frunzele. ...O ultimă frunză se desprinde printre crengi și alunecă alene pe toboganul vântului, pe melodia unui vas autumnal. Cu ea, o lacrimă se desprinde dintre pleoape și alunecă greoi pe obrazul meu în ritmul foșnetului de odinioară. S-a terminat. ......................................................... Pe întinderea albă se zăresc niște contururi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Ea Îi mulțumi făcându-i cu ochiul și trecu la un cântec care Începea cu nemuritorul vers „Iubito, de departe-ți scriu...” Femeia din vitrină Își vedea nestingherită de lucru. Monta o spirtieră la jumătatea distanței dintre cortul portocaliu și crengile firave ale unui brad din plastic. Totul pe un fundal montan de mucava. Șefa se sătură de cântat chiar după prima strofă. Privea În gol. Nu intra nimeni, nu ieșea nimeni. Piața Carolina era pustie. Cinematograful, Închis pentru renovare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-și scosese mănușile. Poate acum, ca să șteargă partea de jos a geamului, aburită. Renunță. Jocul neprevăzut al firișoarelor de apă Închega un vâsc de o pregnanță uimitoare. Aveau și ei unul. Îl adusese Petru din cimitir. Ca să Îl smulgă de pe creanga Înaltă pe care crescuse a trebuit să se cațere În măr. A reușit după mai multe Încercări și doar după ce s-a descălțat. În timp ce-și lega șireturile bocancilor, a văzut În zăpadă picăturile de sânge. Își zise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
văzut În zăpadă picăturile de sânge. Își zise că erau În legătură cu durerea care Îi străpunse la un moment dat glezna. Ridică manșeta pantalonului și descoperi conturul neregulat al unei pete roșii, stălucitoare. A intrat În casă ascunzându-și chipul În crengile Înflorite ale vâscului. L-au Înfipt Într-un morman de portocale și l-au Împodobit cu câteva globuri, apoi l-au privit În tăcere. Alături, televizorul cu obișnuita fugă de imagini. După Înfățișare, Petru putea fi orice: funcționar la ADAS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sa revoltă Împotriva ordinii nedrepte a lumii nu-i mai primejduia În nici un fel viața. De ce, domnilor? De ce? Întrebarea, simplă și enigmatică În chiar simplitatea ei ca un glob de săpun, pluti o vreme peste capetele lor Îngândurate apoi, din creangă În creangă, se apropie de cer. După câteva rotiri largi, prudente, deasupra orașului, se făcu nevăzută lăsând În urmă cugetarea pe cât de adâncă, pe atât de oțioasă a lui Wenczel Horacsek: Vom putea spune „am fost și vom fi” doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Împotriva ordinii nedrepte a lumii nu-i mai primejduia În nici un fel viața. De ce, domnilor? De ce? Întrebarea, simplă și enigmatică În chiar simplitatea ei ca un glob de săpun, pluti o vreme peste capetele lor Îngândurate apoi, din creangă În creangă, se apropie de cer. După câteva rotiri largi, prudente, deasupra orașului, se făcu nevăzută lăsând În urmă cugetarea pe cât de adâncă, pe atât de oțioasă a lui Wenczel Horacsek: Vom putea spune „am fost și vom fi” doar dacă vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era decât resemnare. În imobilitatea sa concentrată, Coriolan părea conectat la o sursă necunoscută de energie cu care i se Încărcau ochii stăpâniți de o spaimă difuză. Își simțea palmele umede și gâtlejul uscat. Era ca un copac noduros cu crengile tăiate pe o alee cu tei Înfloriți. Înțelegea că ceea ce vedea era chiar golul. Un gol pe care o mână nevăzută Îl colora după plac. Forma astfel obținută se chema destin. Ea confirma spusele bătrânului Șildan, care sunau așa: Destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În vie și grădină se bucurau de răcoarea plăcută a brațelor de furnir de nuc ale fotoliului, i se părea că timpul făcea și el o buclă odată cu arcuirea scurtă a cefei Însoțită de obișnuita durere ascuțită și crepitantă: trosnetul crengilor subțiri În pădure sub pașii căutătorilor de ciuperci. Aceasta trebuie să fie culbuta Întoarcerii, Își spunea el, mulțumit de imagine. O imagine rară, depășită de lozincile pe care le colportase atâția ani la tot felul de ședințe și mitinguri comunismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de șase muncitori care nu știau nici ei o boabă românește, și cu care se mândrea toată lumea: de la călugări la mireni. Dichtungen und Briefe a fost cartea de căpătâi a Alidei care trăise printre oameni care nu auziseră decât de Creangă, Eminescu și știau pe de rost zilele tuturor sfinților din calendarul creștin ortodox. Alida a trebuit să crească foarte repede și să se mărite fără mofturi cu domnul Reiner Übelhart din Reghin. Așa s-a născut Alice, a cărei grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
privească În jur și să verifice dacă toate erau la locul lor, cum face tot omul când se Întoarce acasă sau Într-un loc cunoscut. Nici el nu era grăbit, doar incomodat de pălărie, amenințată din când În când de crengi prea joase. Tunica din piele era la adăpost În sacul de umăr. A scăpat de ea chiar În autobuz. Se pregătea să o Înghesuie În sac peste Ulrich, Agathe, Diotima, Tomas, Tereza, Sabina și ceilalți, pe care avea să Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Era vară. Încă o vară. Stăteau În iarbă toți patru la umbra unui măr și așteptau un telefon de la București. Și telefonul a venit: Grațian era respins a treia oară la regie de film. A cules un măr de pe o creangă joasă. Merele erau tari, acre ca gogonelele murate. A mușcat ca dintr-un măr copt. I-au dat câteva lacrimi. Primele. A mâncat mărul cu sâmburi cu tot. Apoi s-a Întins În iarbă. Culcat pe spate părea crucificat. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zi, Nicolai Arsenievici Își pregéti toporul și merse În pédure dupé lemne. Lué și un ferestréu că sé-și taie un lemn potrivit pentru scaré. Céuté toaté pédurea lemnul cel mai lung și-l téie cu ferestréul, și-l curéțé de crengi cu toporul. Gésise un lemn de frasin, lung și subțire, cu coaja albicioasé și-l culcé jos, În pédure, și-l mésuré cu pasul. Era un lemn de optsprezece pași, drept și frumos, pe care Nicolai Arsenievici Îl duse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
micé și livadă de nuci mici și intré În pédurea cealalté. Începu sé caute lemnul care-i trebuia. Se adîncise mult În pédure și gési un lemn lung și drept, pe care Il téie cu ferestréul și-l curéți de crengi cu toporul. Îl culcé jos și-l mésuré cu pasul. Era un lemn lung de optsprezece pași, drept și neted. Ce sé facé el cu un lemn de tei? Își zise Nicolai Arsenievici, nu poate sé facé scaré dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ar fi trebuit sé fie un copac, dacé nu mai este, Înseamné cé l-a téiat cineva. Lésé lemnul de tei jos și se duse mai departe. Céuté un lemn de frasin, Îl téie cu ferestréul și-l curéțé de crengi cu toporul. Îl culcé jos și-l mésuré cu pasul. Un lemn frumos și neted cu coaja albicioasé. „Ptfiu, dracu’!” Ce sé facé el cu un lemn de 12 pași? Îl lésé jos și merse mai departe. Vézu printre copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
așezé pe sac. Cine o fi lésat bîrnele astea acolo? Sé se ducé pîné acasé sé viné cu tata sé le ia. Culcé sacul și ieși din pédure. Nicolai Arsenievici doborî un copac subțire, lung și neted. Îl curéți de crengi cu toporul și se uité la el. Era un copac bun dar parcé nu era destul de bun. Se duse mai departe. Vézu un sac culcat În brebenei. Cine o fi lésat sacul ésta aici?, gîndi Nicolai Arsenievici, trebuie sé fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cu bicicleta și-o céprioaré care fuge printre copaci. Céprioara se opri dintr-odaté, Întoarse capul și se uité la el. Era o céprioaré cu coada albé așa cum vézuse la televizor. Lésé sacul jos și fugi dupé ea, se agéțé prin crengi, se Împiedicé de o bîrné, si cézu pe burté. Céprioara mai séri de cîteva ori și dispéru printre copaci. Ce frumoasé era céprioara aceea, ce bine ar fi fost sé o prindé. Dar s-a Împiedicat de o bîrné și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și cé, dacé doriți, Îl putem téia oricînd, dar de ce sé ne grébim atîta? - O! Edmundovici! Nu prea am Încredere! Amurgea. În pédure se fécuse aproape Întuneric și numai cerul pérea sé se fi péstrat luminos, ici și colo, printre crengile copacilor. Vladimir Ilici explică ceva și aréta cu mîna, iar mîna stîngé și-o ținea În buzunarul de la pantaloni, ca de obicei. Dealtfel, așa a și rémas el În toate tablourile de mai tîrziu, cu o mîné În buzunar, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
multe sélcii, care creșteau lîngé gard. Șasa chiar se gîndise de mai multe ori ce-o fi fost mai Întîi, gardul sau sélciile, pentru cé prea creșteau sélciile lîngé gard. Primévara, cînd Începeau sé le creascé frunzele, o mulțime de crengi atîrnau pîné aproape de pémînt și sélciile seménau cu niste case. Acolo puteai sé te ascunzi de ploaie și sé rupi vergi cu care sé te bați. Șasa a primit odaté vreo doué vergi din astea peste cap și nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și, cînd vine iepurele sé le ronțéie, Îl legém cu ațé! - Putem sé prindem așa toți iepurii! Îi legém cu ațé și-i ținem Într-o groapé! - Dar nu dém cu pémînt peste groapé, punem numai niște frunze și niște crengi! - Si umplem o groapé pliné de iepuri, și-i ținem acolo sé nu mai fugé! - Sé creascé ciupercile liniștit, sé se facé mari! - Pe urmé punem ață și prindem și hîrciogii, și-i legém cu ață! - Da! Și trebuie sé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
trebuie, numai sé-l smulgé. Simțea o putere atît de mare, Încît ar fi putut sé smulgé o pédure. Puterea i se zbétea În mîini și În cap, și-și duse mîna sub braț, si se pipéi. VÎntul suflé ușor și crengile nucului se mișcaré, si asta Îl fécu sé paré și mai usor de smuls. Lui Șasa i se péru prea mic nucul acela, nici n-avea rost sé strice un nuc, mai bine se duce În pédure și smulge un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
smulg. - Lasé-mé-n pace cu tractoarele tale. - Tractorul smulge copacii, Iti zic eu. Se auzi un foșnet, pe urmé se vézu o pasére micé zburînd din tufiș. Se ridicé de pe sac și se duse și feri frunzele. Lovi de cîteva ori creangă cu piciorul, dar nu mai ieși nimic. Puse sacul sub braț și se adînci În pédure. 39tc "39" Nicolai Arsenievici Își cumpéré o pereche de iepuri și le dédu drumul În cușcă pe care o avea dupé casé. De dimineațé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]