5,854 matches
-
cetăți a dreptății reale, ca formă de organizare socială a ființelor umane, în momentul în care Socrate se orientează spre analiza nedreptății, susține cu o și mai mare forță realitatea acestei creații ficționale. Cu cât cetatea dreptății va părea mai credibilă, cu atât mai demnă de dispreț și mai condamnabilă va fi cetatea nedreptății. Însă atât timp cât cetatea nu este o realitate, posibilitatea înființării ei devine marele semn de întrebare. Socrate, conștient de această problemă, susține în acest moment că ea a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
propriii ochi”) și privirea e ritual inițiatic („a vedea” e în limbaj comun echivalentul pentru „a pricepe”, „a cunoaște”; spunem spre exemplu „ai văzut ?” cu sensul „te-ai convins?”). Privirea instituie valori în mod aparent nemijlocit și (tocmai de aceea) credibil. Atunci când spunem valoare ne gândim la ierarhii. Vorbind despre ierarhii noi instituim raporturi inegalitare care alcătuiesc baza configurației raporturilor contractuale de putere. Imaginea devine putere și această putere este cu atât mai mare cu cât nivelul de acceptare socială a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este anticipată (feed-forward). În acest context conceptul auto-eficienței evidențiază rolul auto-reglator al expectanțelor. Predicția ce se autoîmplinește (self-fulfilling prophecy). Discutând în termenii relației procesului de atribuire (observator-actor), predicția care se autoîmplinește se referă la situația de interacțiune în care așteptările credibile ale observatorului vor suscita un anume comportament din partea actorului, acesta din urmă confirmând inconștient, obiectiv, așteptările primului. Introdus în psihologie de către Merton (1948), acest concept avea inițial în vedere relația experimentator Ă subiect, observator Ă observat: examinatorul cu așteptări pozitive
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
care nu vrea cînd poate, nu va mai putea cînd va dori.” (Napoleon Bonaparte) La fel este și cînd trebuie să spunem „adevărul”: nespunîndu-l cînd am putea, nu-l vom putea impune cînd am dori, deoarece nu vom mai fi credibili. * „Nimic prea mult.” (Terențiu) Calea de mijloc e cea mai bună, deoarece cultivă un simț al măsurii În toate: „Destul ajunge și prea mult strică”; „Nu te-ntinde pe cît n-ai, ci te-ntinde pe cît ai”; Cine vrea
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
în cazul lui Protagoras sau al lui Gorgias, figuri istorice confirmate înrolate în teatralizarea platoniciană? Nu vom ști niciodată de ce Democrit materialistul și Aristip hedonistul, cei doi mari dușmani teoretici ai lui Platon, nu figurează nicăieri în operă ca interlocutori credibili... închiși în această caricatură, cei doi hedoniști de paie - Philebos și Protarh - nu merită, evident, nici o clipă de osteneală... Dacă trebuie să suporte reproșul de a fi celebrat animalul ca model filosofic, dacă trebuie să rămână muți în fața abilității dialectice
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
necesară informația) și resurse financiare (ce resurse sunt disponibile pentru evaluare) sunt la fel de importante în decizia asupra metodelor care urmează a fi utilizate. Pentru a produce rezultate care dau nu numai o imagine asupra proiectului/programului evaluat, ci sunt deopotrivă credibile și pot fi utilizate/generalizate în cazul altor proiecte/programe similare, evaluarea necesită nu numai o planificare atentă, ci, în general, un efort financiar și de timp consistent. Combinația de metode calitative și cantitative, de regulă cea mai potrivită pentru
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
specifice și mobilizează resurse pentru îndeplinirea obiectivului respectiv. Dacă actorii nu reușesc să mobilizeze și să distribuie focalizat resursele în cadrul proiectului, există șanse foarte mari ca proiectul să eșueze. Uneori, un p. de amploare în care sunt implicate instituții importante, credibile și reprezentative are o legitimitate solidă și poate obține ușor fonduri externe. Deși nu urmăresc neapărat să aibă o reprezentativitate foarte exactă, astfel de p. trebuie să urmărească reprezentarea majorității organizațiilor locale. Reprezentanții acestor organizații trebuie să aibă mandat de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
alte întrebări referitoare la diferite aspecte ale performanței. Scalele servesc cuantificării cantitative a performanțelor individuale, astfel încât numeroase studii au încercat să descopere cele mai eficiente mijloace de evaluare cantitativă a angajaților, care să-i diferențieze într-o manieră corectă și credibilă. S-a demonstrat destul de timpuriu (Landy și Farr, 1980) că scalele de evaluare convenționale prezintă probleme. Cele mai frecvente se referă la eroarea tendinței centrale (toți angajații sunt evaluați la mijlocul intervalului), efectul de halo (evaluarea unei calități a angajatului se
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
O altă posibilitate de îmbunătățire a credibilității evaluării o reprezintă folosirea mai multor evaluatori. Multe scheme de evaluare presupun, pe lângă evaluarea superiorului, auto-evaluarea și folosesc aceste evaluări ca bază pentru interviul de evaluare. Dacă auto-evaluarea este sau nu o metodă credibilă este, însă, discutabil. Pe de o parte, auto-evaluarea poate funcționa dacă angajații cunosc bine standardele de performanță și dacă au o perspectivă generală asupra felului în care se autoevaluează colegii la care se raportează. Însă, dacă rezultatul evaluării performanțelor este
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
performanțelor. Feedback-ul de la subordonați este util în cazul dezvoltării personale a managerilor, dar nu și în cazul deciziilor de promovare sau de recompensare, iar feedback-ul din partea colegilor, atunci când este folosit în cadrul evaluărilor performanțelor, este o măsură ineficientă, puțin credibilă și invalidă (Pollack și Pollack, 1996). Cu siguranță că feedback-ul din surse multiple este perceput ca fiind corect și obiectiv în raport cu alte forme de evaluare, însă în cazul evaluărilor caracteristicilor psihologice și comportamentale nu diferă foarte mult ca eficiență
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
de comunicare informală este aleatorie, poate fi orizontală sau verticală. Se consideră că pe canalele informale de comunicare parvin managerilor peste 50% din informații care, deși pot fi frecvent distorsionate și cu o puternică doză de subiectivism, uneori pot fi credibile și viteza lor de circulație este mult mai rapidă (Rotaru, Prodan, 1998). 11. 3.4 Rețelele de comunicare Rețelele de comunicare sunt structuri prin care sunt stabilite modalitățile de circulație a informației și rolurile pe care le joacă fiecare participant
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
slujească uneori ca motiv - și compunerea sinelui este cea care se străduiește să se denunțe, veghind să nu ne lăsăm deturnați de la această datorie. Inventarea, În fiecare context al spunerii sau al scrierii, cărții apropriate va fi cu atât mai credibilă cu cât va fi transpusă prin adevărul subiectului și se va Înscrie În prelungirea universului său interior. Nu trebuie să ne temem de minciuna față de text, ci de minciuna față de sine. Dacă cei din tribul Tiv reușesc să propună o
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
consolidarea puterii de către guvernul democrat-creștin și, prin urmare, ar fi scris o falsă apărare din oficiu. În acest „joc de prefăcătorii”, nu aș fi putut decât să mă pierd. În schimb, aș vrea să exclud - cel puțin deocamdată - această ipoteză credibilă a „jocului de prefăcătorii” în care Andreotti m-ar fi implicat, nu fără politețe: vreau să accept adevărul răspunsului său, vreau să cred în sinceritatea lui. Vreau să cred că, și dacă aș fi vorbit cu el între patru ochi
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
50.000 În Statele Unite, 30.000 În Canada”. Cifrele propuse de această dată erau, presupunem noi, mai apropiate de realitate, dar inexacte, fără Îndoială, Întrucît ele au rezultat În urma unui calcul care nu pleca de la statistici ori de la alte surse credibile, ci de la aprecieri personale, rotunjite de autor, printr-o presupusă diminuare circumstanțială. În 1979, Radu Toma se arăta convins că „the number of the Romanian-Americans increased to some 120.000 in 1930”. Tot el ne informează că, „În anul 1930
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Dar identitatea fiecăruia dintre noi - mai ales În cazul americanilor - este cea pe care ne-o recunoaștem noi Înșine. Prin urmare, singura cifră adevărată este, În ultimă instanță, cea rezultată În urma unui recensămînt, care este un act legal și, deci credibil. Astăzi dispunem sau am putea identifica oricînd sursele necesare stabilirii numărului românilor americani și al celor canadieni. Operația nu este una foarte complicată, iar aceste cifre sînt cunoscute, chiar dacă ele suscită Încă unele Îndoieli ce ar reclama eventuale reajustări. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pentru ca Dej să scape de un personaj incomod chiar și după gratii. Îndeosebi după 1968, În condițiile „reabilitării” unor personaje pînă atunci damnate, Pătrășcanu avea să devină cea mai celebră/mediatizată victimă a lui Dej. O demonstrație foarte interesantă și credibilă/convingătoare este rezervată epurării din 1952. Mai Întîi, ce nu a fost epurarea: 1) nu a fost o luptă Între gruparea „băștinașă” a lui Gheorghiu-Dej și cea „moscovită” a Anei Pauker (În prima tabără se afla Iosif Chișinevski, fost la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În rîndul intelectualității și un protest preponderent izolat al oamenilor simpli, transformat, din păcate de prea puține ori, Într-unul colectiv etc. Unele dintre lucrări suferă de un deficit interpretativ, importantă este Însă recuperarea documentară, fiindcă nu avem Încă o credibilă și cît mai completă istorie factologică a comunismului, la fel cum nu cunoaștem multe aspecte legate de perioade mai vechi ale istoriei noastre. Ceva totuși lipsește: știm foarte puține lucruri referitoare la instituția care coordona represiunea. Wittgenstein spunea, pe la Începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
acest document important, conținînd informații din interiorul ambelor tabere, pentru perioada postrevoluționară nu ne putem baza decît pe luările de poziție și documentele oficiale, Întrucît, după știința noastră, nici un element din sistemul de luare a deciziilor nu a făcut confesiuni credibile pe acest subiect. Vom Începe Însă, desigur, cu o punere În temă. Fără a merge prea departe În trecut, faptele sînt bine cunoscute: adoptînd o anumită independență față de Moscova, concretizată, Între altele, prin refuzul de a interveni În Cehoslovacia În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
calitate semnificativă. El nu este numai un gen de autoreflecție, rară În disciplina istorică româneacă, ci reușește să identifice cu o concretețe remarcabilă problemele-cheie ale disciplinei și ale instituțiilor conexe. Este pentru prima oară cînd publicul află dintr-o sursă credibilă că, În condițiile În care majoritatea istoricilor nu prea sînt atrași de exercițiul scrisului (p. 39), „clarificările critice din interiorul disciplinei istorice au Întîrziat” nepermis de mult (p. 38). Lipsește o reflecție teoretică sistematică (p. 40) care favorizează arhaismul conceptual
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
critice, punctele de vedere a zece renumiți autori asupra unor probleme vitale: pace, război, creștere economică, relațiile est-vest, oferindu-se și o viziune asupra evoluției istoriei în viitorul apropiat sau mai depărtat. Discursul aparține omului de știință temeinic informat și credibil în demonstrații, dar eseistul iese la rampă provocând cu întrebări incitante, în vreme ce politologul nuanțează constant în favoarea conlucrării, a cooperării, a consensului. Împătimit de cunoașterea științifică, autorul taxează drept folclor urban opiniile conform cărora știința îl alienează pe om. Astfel, într-
MALIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287971_a_289300]
-
a „autentificat-o” prin lucrarea Viața și scrierile lui Grigorie Țamblac (1884). Dar imaginea a fost contestată și până la urmă destrămată pe baza unor dovezi și raționamente care fac cu totul improbabilă legătura lui Țamblac cu literatura română. Rămâne mai credibilă ipoteza paternității unui autor autohton, care ar fi scris după moartea lui Alexandru cel Bun (1432). Cea mai veche versiune s-a păstrat într-o copie a lui Gavriil Uric de la Neamț (1439), după care mitropolitul Varlaam a făcut o
MARTIRIUL SANTULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288049_a_289378]
-
polemice, în contratimp cu scenele ideologizante, aceste piese au reprezentat un moment important în viața teatrală basarabeană, cu deosebire prin montările lui Veniamin Apostol. În scenă era adus un material de viață frust, crud, „imediat” și personaje jucate „pe viu”, credibile din punct de vedere caracterologic și psihologic (Președintele, Cântec de leagăn pentru bunici, Tata, Pomul vieții, Abecedarul, Ion Vodă cel Cumplit). Cultul vieții autentice are ca pandant cultul valorilor clasice, al tradiției. Materializat în poetica baladescă a lui M., acest
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
Mătușica (1932), prezentată în premieră absolută la Teatrul Național din Cluj și preluată în următorul deceniu de mai multe teatre din țară. Pornind de la un conflict familial, declanșat de presupuse infidelități, autorul reușește o construcție dramatică relativ echilibrată, cu situații credibile, în care observația satirică funcționează constant. Faptele și personajele suferă însă de un anacronism incomod; motivul bărbatului terorizat de o soție autoritară, aflată sub influența unei mătuși preocupate exclusiv de facerea și desfacerea căsătoriilor, apelează la rezolvări arhicunoscute. Un roman
IONESCU-MOREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287590_a_288919]
-
Rezultate nefavorabile ale testelor n-ar trebui s) conduc) la respingerea pripit) a teoriilor. Și nici rezultatele favorabile n-ar trebui s) duc) la aceptarea facil). Chiar dac) sunt trecute toate testele, trebuie s) se rețin) c) o teorie devine credibil) doar proporțional cu varietatea și dificultatea testelor, si c) nici o teorie nu poate fi vreodat) dovedit) ca fiind adev)rât). Eforturile f)cute de politologi, de a infera ipoteze din teorii, si de a le testa au devenit un loc
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
de rachetele balistice cu raz) medie de acțiune ale Rusiei, pe care le deține într-o cantitate considerabil). Oficialii francezi conținu) s) proclame invulnerabilitatea forțelor lor, așa cum aș face-o și eu în locul lor. Ins) nu m) voi putea considera credibil. În privința Statelor Unite și Uniunii Sovietice, fiecare își face griji cu privire la faptul c) cealalt) ar putea obține o capabilitate care s)-i permit) preeminenta, fiecare depunând eforturi pentru a preveni acest lucru. Îngrijor)rile puterilor nucleare mai mici sunt incomparabil mai
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]