3,573 matches
-
țintă veșnică pentru întreaga creație. Această împărăție a Sfintei Treimi, pregustată istoric în Biserică este veșnică. Încă de la conceperea ca om a Fiului Celui Preaînalt, îngerul spune Fecioarei că „Împărăția Lui nu va avea sfârșit” . Această afirmație este reluată în Crezul pe care-l mărturisim la fiecare Sfântă Liturghie. În Apocalipsă se vorbește de împărăția veșnică a Tatălui și a Fiului: „Împărăția lumii a ajuns a Domnului nostru (Tatăl) și a Hristosului Său și va împărăți în veci” . Împărat va fi
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
primul sărut și-ntâia pătimașă-mbrățișare, când pentru prima oară au vibrat și am simțit că e adevărat că dragostea e-o binecuvîntare. Iubirea noastră nu a fost la fel cu-a altora,ea a avut un țel și-un crez în care inimile noastre au fost ca două ruguri ce mereu ne-au ars,când eu pe-al tău,când tu pe-al meu, cu flăcări care-au fost numai albastre. Iubirea noastră este ca un cerb ce stând pe
IUBIREA NOASTRĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373650_a_374979]
-
pat de suferință nevăzut.Conștiința mea este zguduită de priveliști exterioare și de propriul meu destin până la halucinații apăsătoare. Destinul meu este chinuit de seisme mai mult sau mai puțin înțelese. ********************************************** Pentru mine revolta împotriva convenționalismului unor absurde canoane este crezul care îmi creionează viața. Timiditatea mea neștiută de ceilalți o port cu mine, apăsătoare mereu. Uneori timiditatea mea capătă un curaj nebun frizând ilogicul și absurdul și făcând paradă de o trăire ce pare nesăbuită. ********************************************** Chiar și pentru mine o
AŞTEPTAREA de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373597_a_374926]
-
este compus din fărâme de vise , unde speranța prin intermediul iubirii îl propulsează spre un univers posibil atins. Titlul volumului, ”Adieri lirice” este sugestiv, destăinuie intenția autorului și a omului în sine de o trăire firească și pur și simplu omenească. Crezul artistic al poetului, aș putea spune, că este în perfectă armonie cu viziunea sa asupra existenței omului pe acest pământ. Acest volum mai poate fi interpretat ca o legendă a autorului, a vieții lui personale, transpusă pe un fond aritistic
ADIERI LIRICE DE COSTACHE NĂSTASE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371301_a_372630]
-
stranie, poate e certă sau nu pe care nu mi-am putut-o explică, nu e vorba de infidelitate ci de ceva de natură emoțională, un ecou al rațiunii, un glas care strigă-n ține, pe care il zugrumi cu crezul tău, e oare o divagație a interiorului sau exteriorului tău în acea privire pe care am văzut-o și-n aceea dimineață cînd ne-am certat de am plecat acasă, cu după amiază aceea cînd ne-am și împăcat. Oare
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE XIV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371273_a_372602]
-
FEMEIE! Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1162 din 07 martie 2014 Toate Articolele Autorului Și eu, și tu, urcăm aceeași treaptă, De ziua ta o cupă îți închin, Destinul nostru-i raza înțeleaptă Din ploi ascunse într-un crez senin. Eu port ogoare-n piept, tu cânți iubirea, Și ar pe nopți când hrana mi-e puțină, Din flori-de-timp culegem nemurirea Ori pribegim prin setea de lumină. Când întunericul prin zori aleargă, Știu un descântec, plin e de scântei
DE ZIUA TA, FEMEIE! de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371501_a_372830]
-
LUMINĂ Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1316 din 08 august 2014 Toate Articolele Autorului Un atlet ducea spre mare tolba cu chibrituri arse, Auzise că prin valuri se tot plimbă storuri trase. Ar fi vrut să-și cearnă crezul peste ziduri de răcoare, Avea cerul mărturie și-n ochi soarele-răsare. Poate a plecat când norii chicoteau din șapte arte Ori săreau din stâncă-n vale răscolind izvoare moarte. Orizontul se trezise înainte cu un ceas: Să nu uiți, în
PRIZONIERA DE LUMINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371508_a_372837]
-
poete de excepție. Deschiderea spre necuprinsul firii coexistă armonios cu o nevoie acerbă de intimitate, cu o retragere în ființa fragilă și tainică. Astfel, oceanul sălășluiește în pieptul poetei, iubirea e încuiată într-un pumn, fluturii se ascund într-un crez, îndrăgostiții încap într-o cutie de chibrituri, ca semn al focului patent, poeta a auzit „că o singură picătură/ poate umple universul” (sete de foc). Modalitățile de comuniune ale omului cu natura sunt multiple și neașteptate: „culorile inimii s-au
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
ceva în suflet: un ocean din ger și vin./ Îl voi transfera în torță pentru noi în noi să ardă,/ Nu îmi pasă dacă lupii lasă urme pe zăpadă” (Din ram în ram). Actanții binomului erotic aparțin neîncetat scripticului, ficționalului: „Crezul nostru stă de veghe într-o oază de cerneală,/ Închisoarea nemuririi îi saluă cu sfială,/ Urlă vraja prin pădurea-nfometată și străină/ Și se pierde-n depărtare a iubirii mele vină” (A iubirii mele vină). Întreaga fire se implică generos în
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
vânători de seamă fac pace pe vecie! O! Azi îți port cămașa, e toată numai flori Și-mi cântă, peste umăr, vreo trei privighetori! Din scoici de apă vie tu chipul mi-ai sculptat; Mi-ai revărsat pe suflet un crez sofisticat. Am un izvor la poartă. Nu are cum să sece, Doar mi-am scăldat privirea în apa cea mai rece! De-a lungul lui sunt vreascuri, o, Doamne, câte sunt! Și-o flacără aduce tot cerul pe pământ... Referință
ÎN DOI, LA COASĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371578_a_372907]
-
mântui și din cuvintele tale te vei osândi” - se spune în Evanghelie. Frânturi de pericope biblice, versete din psalmi, pildele Mântuitorului, ca și unele istorisiri biblice veterotestamentare, devin astfel motive lirice pe care poeta le dezvoltă și le adaptează, conform Crezului său ortodox mărturisit cu gândul, cuvântul, fapta și iată, acum, prin creațiile puse la îndemâna cititorului. Un alt fel de apostolat evanghelic. Apostolat prin Cuvânt. Mulți scriitori mistici L-au mărturisit pe Dumnezeu în acest chip. Versul ei devine candelă pentru
POEZII DE PUS LA ICOANĂ DORINA STOICA, IZVORUL ÎNDEPĂRTAT, (POEZIE ORTODOXĂ), Editura Pim, IAŞI, 2009 DE CEZARINA ADAMESCU de DORINA STOICA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371538_a_372867]
-
și nici poet, sunt doar un om al cărui suflet simte nevoia să râdă sau să plângă...și cum altfel l-ați putea auzi, dacă nu ar face-o cu ajutorul cuvântului!?” Chiar din primul poem, emblematic, Marin Bunget își exprimă crezul artistic, motivându-și demersul astfel: „Eu m-am născut aici a doua oară”, încheiându-și poemul cu următoarele versuri: „Mi-am rătăcit destinul în cuvinte / Și le-am întors cuvânt după cuvânt; / Îmi răscolesc aducerile-aminte, / Dar n-am să știu vreodată
CEZARINA ADAMESCU-ILUSTRUL ANONIM ŞI VERSURILE LUI TĂMĂDUITOARE. UN ORFEVRIER AL CUVINTELOR de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371524_a_372853]
-
știe./ Căci eu sunt tu...și tu ca mine ești, / Ai să rămâi aici să povestești.../ Iar eu, ascuns în tine, poezie” (Când am să plec, nici timpul n-o să știe). O poezie a trăirii, o rugă, o mărturie, un crez, un legământ: „M-am aplecat cu grijă asupra de cuvânt / Făcând cu poezia un fel de legământ” (Și cum să mă mai tem?) A pune cuvintele-n vers, „și versu-n poezie” - este pentru Marin Bunget - „în primul rând un har
CEZARINA ADAMESCU-ILUSTRUL ANONIM ŞI VERSURILE LUI TĂMĂDUITOARE. UN ORFEVRIER AL CUVINTELOR de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371524_a_372853]
-
toate cheile lumii de ce ostașii aceia se tot încurcă în săbii în fața casei mele mâine se va fi împlinit visul nostru ciobit o furtună de cleștar se așază pe inimă împarte cărări (joc de cărți) unde să-mi arunc acum crezul dar pacea și umbrele diamantelor în ce pumn să le strâng? prin copaci zăbovesc ninsori peticite un orb mă confundă cu negustorul de greieri n-am compus decât simfonia nopților inegale o farsă și atât tu treci pe două punți
MAI BINE NU ŞTIU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371582_a_372911]
-
aur, tu tremuri și taci. Mă-ntorc spre tulpină. O rană adâncă Străbate pământul prin lanuri de maci. Ce secetă oarbă mă prinde stângace! Se cerne văzduhul în lacrimi de lut, Tu-n sorți de izbândă aduni printre ace Un crez botezat dar la oaste pierdut, Sălbatic mi-e timpul prin setea zăludă Port chipul cioplit într-un vis pelerin, Dar iată, o voce străină și crudă Mi-ntinde o cergă și-o cană cu vin, Hamacele vremii-s legate de
ÎNTORS DINTRE GERURI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371585_a_372914]
-
un cocor acolo, și îi arătam cu degetul o pată verde-închis, de parcă aș fi dorit să mă pun bine cu acest anotimp în care fiecare suflare își deretică prin hambarele sinelui. - Acela are mai multă lumină, dar e marginalizat de crezul care clocotește în strâmtoarea de după-amiază. Nu înțelesesem nimic, dar nici n-am cerut explicații. David își ridică privirile de pe schiță și surâse. - Ești acolo, femeie-cocor, dacă asta vrei să afli. Te vei învârti în jurul lunii. Cum mai știi tu
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
adevărat decât încrederea că-ți aparține, că nicio nuanță nu poate fi falsă atâta timp cât punctele cardinale le-a învățat pe de rost. Apoi dispăru, odată cu lacul din care venise. David mă îmbrățișa și râdea. Știa că port în piept un crez uriaș. Din când în când mai creiona câte o stare și îi dădea strălucire. ***** Toate diminețile mele sunt la fel de brumate. Cei mai frumoși ani locuiesc în preajma muzeelor. Au curte comună și o ieșire pe deal. Ascult cerul cum își duce
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
răzbate Dezgropată Crucea de doi împărați Să trecem prin lume buni și vindecați, Slava Lui Hristos să ridice turma, De păcat și rău să ne șteargă urma! Convocat Sinodul sfânt de la Niceea, Duhul ne trimite ca un dar și cheia, Crezul de credință, sfintele canone, Lacrima iertării a pictat icoane! O Împărăteasă înaltă biserici, Jertfa prăznuită de mai marii clerici Biruința Crucii a adus Lumina, Eu cel păcătos să nu mai am vină! Aprind lumânarea cu nădejde vie Mă înalt în
DUHUL ADEVĂRULUI CREDINȚA RĂZBATE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374838_a_376167]
-
impresionantă, înalță peste medie, atingând cerul ca semn al credinței desăvârșite a celor ce-au ctitorit-o. De origine germană prin gând și faptă, ‘via’ Basarabia, constructorii n-au fost faimoși pentru planuri impresionante, ci oameni ce-au avut un crez, ca odată ajunși în acest loc să-și construiască locașul de cult, trecând de cum a fost posibil la fapte. Ridicată în stil neogotic (centenar sărbătorit în 1998), acest simbol al credinței puternice, cel puțin a acelora ce au construit-o
TRECEREA ... (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374820_a_376149]
-
Psalmilor biblici, care răspund întrebării: cine este Împăratul veșniciei, poeta încheie plină de încredere, cu putere interioară de neclintit, mărturisind - fără să țină ascuns doar pentru sine - ci ca într-o spovedanie, dar nu doar față de preot ci face public Crezul său de creștină: „Împăratul veșniciei, Domnul, e tăria mea,/ Stânca mea de adăpost. Iar când valul încercării/ Mă lovește fără milă și-mi sfărâmă inima,/ Atunci Domnul îmi întinde, blând, toiagul îndurării,/ Nicidecum să nu mă clatin, ci să pot
ECLIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALARII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374870_a_376199]
-
Ciubotaru îi scrie recenzia: „Un zâmbet se întoarce acasă!” vizând același volum, frumos afirmând că acest zâmbet „a făcut înconjurul lumii”. George A. Stroia face o incursiune asupra întregii opere a Elenei Buică: „Zâmbind vieți sau alternarea obedienței cu nesupunerea - Crezul literar-artistic al întregii activități literare a Elenei Buică”. Gabriela Căluțiu-Sonnenberg scrie „Însemnări despre volumul „Frumoasele vacanțe”. Și Ștefan Dumitrescu scrie despre „Universul vacanțelor” cu referire la „Frumoasele vacanțe”. Fie că sunt prezentări de carte, recenzii, evocări, cronici, însemnări, note privind
CU OCHII DESCHIŞI SPRE ZĂRILE SPIRITULUI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374863_a_376192]
-
de curând cartea, care a apărut la Editura Eikon în 2009. De atunci, de la apariția cărții de față, Elena M. Cîmpan a mai adăugat destule alte volume de poezie pe raftul din biblioteca sa personală, și totuși, a rămas fidelă crezului său poetic, pe care, la pagina 146, îl găsim în poemul întitulat chiar așa: „elena m.cîmpan”. Iată mărturisirea-i, una de credință: „elena m. cîmpan scrie, când scrie/ ca un orb/ grăbit să nu se ia lumina.../”. Eu aș
ELENA M. CÎMPAN ŞI „DULCELE (SĂU) AMAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374944_a_376273]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > SPRE-A NU FI SĂRAC Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Șovăind în crez prin al vieții ring nu vreau să cedez și-ncerc să înving. Nu mă las înfrânt și-aștept îndelung, când îmi iau avânt, la stele s-ajung. Visez să dau mult, și în tot ce fac să fie tumult spre
SPRE-A NU FI SÃRAC de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374996_a_376325]
-
dintre toate, singura trează.”( Floare oftând) O metafizică a florii crescute într-un mediu ostil, dar Carmen Voisei, expune această gândire într-un ritual poetic propriu, calm, echilibrat, meditativ. Poetica aceasta fermecătoare pare a avertiza delicat, pare a fi un crez artistic geamăn pictorului și poetului artist, devotat esteticii sale ca destin: noi, oamenii flori, mai visăm la o lume ca un templu al iubirii. „Doamne, ce confuzie ne pândește pe noi, cei sortiți fericiți, abandonați prea curând. Iată, alături, o
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
înaripat de amintire, În altă vreme să renască din scrum, Idee zămislită spre citire. Din floarea pasiunii am strâns nectar, În brazda timpului să-l însămânțez Cu har ancestral ce l-am primit în dar. Ca să rodească pe al gândirii crez. Din rădăcini revigorate-n vreme Să crească pasiune în vlăstare. Gânditori la datorie să cheme, Cu dăruire pe-a vieții cărare. Pe aripi de timp aștern rouă de gând, Când plânge dor din cerul ochilor mei. Cu năzuință de suflet
„FEMEILE CU FLORI ROȘII ÎN PĂR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375027_a_376356]