51,775 matches
-
lipsă de spațiu și din trac mai ales, lasă pe dinafară câteva materiale excelente și semnături aproape celebre, referindu-se la cărți-eveniment. Ar fi de neiertat să nu le trec în revistă. La rubrica Puncte de vedere, Mircea Ghițulescu semnează Critica de acompaniament, la apariția în românește a lui Georges Banu, cu Ultimul sfert de secol teatral. O panoramă subiectivă. (Teatru european, avantajul de a sta la Paris, speranța noastră că își va relua cândva cronica teatrală pe care o semna
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12866_a_14191]
-
muzicii noi, încă nu s-a produs, este de părere Mahnkopf. Iar mai departe se întreabă: „Unde este muzica ce ar corespunde lui Thomas Pynchon?“ Răspunsul e la îndemână: ea nu a venit încă, deci trebuie să vină! Dar această critică a sistemului anchilozat al muzicii noi nu este folosită pentru demolarea, ci pentru primenirea lui, susține autorul, care este și compozitor, elev al lui Ferneyhough și Huber. Și anume, pentru transformarea acestui sistem într-un avanpost al luptei contra societății
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]
-
1989. Este o analiză amară, a unui om care a crezut sincer în valorile socialismului și care a văzut degradarea tot mai grotescă a regimului comunist pînă la un bilanț pe care astăzi îl consideră „globalement negatif” (vezi p. 153). Critica pe care Ion Iliescu o face regimului comunist este necruțătoare și ea nu iartă pe nimeni. El demonstrează că, în pofida ideii generalizate potrivit căreia stalinismul ar sta la originea falimentului comunismului, semnele nocivității sistemului au devenit vizibile încă de pe vremea
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
mai importante studii, articole și sinteze lovinesciene într-o ediție lejeră, selectivă, fără aparat critic, adică într-o ediție de explorare și de familiarizare, alcătuită din 9 volume, apărute în intervalul 1969-1982 la Editura Minerva. O altă ediție, cu adevărat critică, a declanșat constituirea unei viziuni mai detaliate asupra operei criticului, odată cu apariția celui dintâi tom în 1982. Operațiunea a continuat într-un ritm foarte bun până în 1989: câte un volum pe an, ba în 1988 chiar două, astfel că s-
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
1985. Care ar fi soluția sau soluțiile? Starea edițiilor critice e atât de gravă, de alarmantă, încât remediul nu poate veni de la sine. E absolut necesar și urgent � acum, când e prea târziu � UN PROGRAM NA}IONAL DE EDI}II CRITICE, avizat de Academia Română și patronat de o instituție guvernamentală. Firesc ar fi ca acest proiect să cadă în responsabilitatea Ministerului Culturii, în eventuală combinație cu Ministerul Educației și Cercetării. Se poate porni minimal de la câteva ediții critice ce trebuie repede
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
i-ar displăcea profund - “Ziua în care am fost citat ca făcând parte dintr-o generație, am avut impresia că am fost arestat de poliție”, spune el într-un interviu - am fi tentați să-l considerăm, așa cum l-a recunoscut critica națională și internațională, drept șef al tinerei literaturi catalane post-franchiste. Excepțional prozator, activitatea lui creativă depășește însă granițele literaturii. A fost grafician, corespondent de presă - în decembrie 1989 și ianuarie 1990 s-a aflat la București, de unde a trimis reportaje
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
Marius Chivu Tudor Octavian face și el parte din seria de scriitori față de care critica literară are încă datorii neplătite. Biografia spectaculoasă a acestui autor - absolvent de liceu militar, apoi exmatriculat dintr-o școală pentru ofițeri de aviație, practică felurite meserii (lăcătuș, tâmplar) înainte de a face studii de arhitectură și filologie - este pe măsura operei
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
lui Tudor Octavian care începe să caute în concizie adevărata poetică. Autorul deplângea în același interviu faptul că ne complacem în a fi o „nație de romancieri”. Probabil și ca efect al unor frustrări, scriitorul renunță la a atrage atenția criticii și începe să câștige publicul larg. Tudor Octavian nu mai scrie la cărți, ci la ziar, nu-l mai interesează exclusiv aliniamentele valorice ale criticii, ci rafturile librăriilor din rețeaua Diverta. Nuvelele se transformă, astfel, în povestiri de o pagină
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
de romancieri”. Probabil și ca efect al unor frustrări, scriitorul renunță la a atrage atenția criticii și începe să câștige publicul larg. Tudor Octavian nu mai scrie la cărți, ci la ziar, nu-l mai interesează exclusiv aliniamentele valorice ale criticii, ci rafturile librăriilor din rețeaua Diverta. Nuvelele se transformă, astfel, în povestiri de o pagină și chiar în schițe și... momente de câteva rânduri. Ion Simuț l-a și numit „un extremist al prozei scurte” într-o cronică reluată în
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
lor retrospectivă. După ce recunoaște „curajul său intelectual și civic”, reproșându-i exhibiționismul care în ochii multora îi anula valoarea, Doinaș îl situează fără echivoc pe cuvenita treaptă a valorilor: „Personal, susțin că I. Negoițescu rămâne unul dintre cei mai importanți critici literari ai epocii dictaturii comuniste.” Pentru ca, în final, evocarea să dobândească subit tonul unei tulburătoare confesiuni: „În timpul ’Pieței Universității’ mi-a reproșat telefonic faptul că nu m-am implicat. Dar reproșul esențial se referă la Academia Română: ar fi vrut să
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
literară, ce-ar fi făcut? Răspuns semnificativ: „probabil că m-aș fi ocupat precumpănitor de clasici“. Cum s-ar fi simțit? Răspuns la fel de semnificativ: „după cît mă cunosc, m-aș fi simțit mai la largul meu în alte zone ale criticii, mai liniștite, mai depărtate de rumoarea prezentului“. Și nu sînt vorbe de clacă, dacă avem în vedere studiile ce le-a consacrat pe parcurs unor Costache Negruzzi, Ion Ghica, I. L. Caragiale, precum și cîtorva scriitori interbelici. Și atunci? Care e, pînă
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
e, nu o dată, un polemist ce se ignoră, aidoma faimosului erou molieresc ce făcea proză fără să știe. Spicuim doar două exemple din interviul din care am extras pînă acum cvasitotalitatea citatelor. D. Țepeneag, care a blamat autodemiterea, discreditarea întregii critici românești de pînă în 1989, afirmînd că s-ar cădea a avea mai multă încredere doar în analiștii inviți după acel an-turnantă, e amendat printr-o interogație de bun-simț, în simplitatea ei acidă: „care crede că ar fi fost imaginea
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
nici un rînd despre ei discreditații în vremea comunismului N. Manolescu, Eugen Simion, Valeriu Cristea, Gheorghe Grigurcu, Lucian Raicu, M. Iorgulescu sau chiar, lăsînd pentru o dată modestia la o parte, cel care vă vorbește?“. Iar lui Marin Mincu indispus de „impresionismul criticii“ ce i se înfățișează de-a dreptul „pernicios“ și care pledează pentru o critică „de sistem“, sincronizată cu orientarea structuralistă, sociologică, psihanalitică etc., i se arată fără ocol că această orientare, preluată tale quale în cadrele criticii de întîmpinare, ar
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
Gheorghe Grigurcu, Lucian Raicu, M. Iorgulescu sau chiar, lăsînd pentru o dată modestia la o parte, cel care vă vorbește?“. Iar lui Marin Mincu indispus de „impresionismul criticii“ ce i se înfățișează de-a dreptul „pernicios“ și care pledează pentru o critică „de sistem“, sincronizată cu orientarea structuralistă, sociologică, psihanalitică etc., i se arată fără ocol că această orientare, preluată tale quale în cadrele criticii de întîmpinare, ar fi devenit oneroasă, deturnînd-o pe calea unei pedanterii inadecvate: „A fost spre binele literaturii
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
indispus de „impresionismul criticii“ ce i se înfățișează de-a dreptul „pernicios“ și care pledează pentru o critică „de sistem“, sincronizată cu orientarea structuralistă, sociologică, psihanalitică etc., i se arată fără ocol că această orientare, preluată tale quale în cadrele criticii de întîmpinare, ar fi devenit oneroasă, deturnînd-o pe calea unei pedanterii inadecvate: „A fost spre binele literaturii faptul că «foiletoniștii impresioniști» au rezistat exceselor teoretizante și scientiste și nu au abdicat de la misiunea lor esențială, aceea de a selecta reușitele
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
de dedus: „Cine se referă la zonele joase, estetic vorbind, ale prozei lui Marin Preda, la scrierile lui realist-socialiste, la conformismul politic al unora dintre scrierile lui tîrzii (Delirul, de pildă), acela este taxat drept demolator al marelui scriitor. Sînt critici care s-au erijat în protectori vigilenți ai lui Marin Preda și Nichita Stănescu interzi-cînd orice discuție critică despre aceștia, făcîndu-le astfel mai mult rău decît bine, la drept vorbid, pentru că lasă să se strecoare, în legătură cu ei, impresia fragilității. Scriitorul
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
Cambio de piel. Capodopera sa, netradusă în românește, Terra Nostra a fost scrisă în 1975, după răcirea entuziasmului său marxist, în urma “cazului Padilla”. În continuare, Carlos Fuentes a scris alături de romane (Gringo viejo, Cristóbal Nonato, La Campaña), povestiri, teatru, eseuri, critică literară. Volumul En esto creo (Crezul meu) din 2002 este o originală autobiografie literară, un soi de alfabet personal de la A la Z, în care scriitorul se exprimă pe sine și lumea în care a trăit, își nuanțează convingerile și
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
italian se amuză copios pe seama unei culegeri de judecăți critice negative pe care André Bernard le-a spicuit din referate editoriale, recenzii din presă ori mai știu eu ce. Toate se referă la cărți socotite astăzi celebre și aparțin unor critici la fel de celebri, măcar în epoca în care au trăit. Unele ies, evident, de sub condeiul unor profesioniști și au chiar o anume frumusețe literară. Ceea ce ne umple o dată în plus de uimire. Iată cîteva exemple. În 1851, romanul Moby Dick este
De ce nu citim la fel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12969_a_14294]
-
Arghezi erau curată pornografie. Zarifopol nu prețuia nimic din Ion Ghica. Talentul lui M. Blecher îi rămînea necunoscut lui Călinescu. Pentru P. Constantinescu, Mara era romanul unui pisălog moralist ardelean. E inutil să trag de aici concluzia că rareori doi critici citesc aceeași carte. Mai ales dacă lecturile lor sînt despărțite de intervale mari de timp. Schimbarea gustului e un lucru știut. Noi nici nu gustăm așa-zicînd în chip nemijlocit valoarea, ci prin intermediul limbii, personajelor, atmosferei, atitudinilor etice ori al altor
De ce nu citim la fel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12969_a_14294]
-
restaureze principiul pe care vechii greci, pe bună dreptate, l-au așezat la temelia sistemului democratic. Și oare astăzi, când guvernul clamează voința lui de integrare europeană, când guvernul se restructurează, spre a da impresia că e hotărât să rezolve criticile, din nefericire prea îndreptățite, formulate în termeni neașteptat de duri de către Parlamenul European, făcurăm oare pașii decisivi în această direcție? Voi relata un fapt mărunt, dar care este ilustrativ pentru mentalitatea antieuropeană instaurată în partidul de guvernământ. Strada General Broșteanu
Egalitate în fața legii? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12971_a_14296]
-
cu asemenea mentalitate nu putem spera că Europa ne va primi cu brațele deschise. Raportul Parlamentului european a fost discutat și disecat în toate felurile. Oricâte sofisme ar construi Puterea, raportul este, din nefericire, dur și realist. Nu revin asupra criticilor la adresa României din textul european. Vreau să atrag însă atenția asupra unor fapte grave, antieuropene, contrare spiritului și tradiției românești, pe care raportul nu le pomenește explicit, dar care sunt bine cunoscute de către factorii de decizie din străinătate și care
Egalitate în fața legii? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12971_a_14296]
-
monștri sacri cu care Franța a fost răsplătită în a doua jumătate a veacului XX (Malraux, Camus, Aragon, Eluard și poate nu mai prejos Mauriac, Montherlant, René Char, Céline și alții) Sartre a excelat în mai multe domenii: filosofie, literatură, critică de artă, gazetărie. Senzațional în personalitatea sa se dovedea demersul de a îndeplini o misiune de intelectual total, de conștiință a națiunii. Ceea ce zicea el avea o greutate mai mare decât rezoluția unui minister, în înrâurire rivaliza cu un guvern
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
în egală măsură, această culegere de cronici literare este volumul soft, cu texte, așa-zicând, ocazionale, dar cu rolul bine definit de menținere a tonusului hermeneutic și a prizei la noutățile editoriale. Ștefan Borbély nu investește mai puțină energie în critica de întâmpinare și își joacă fiecare ipostază scripturală cu maximă seriozitate. Informat în detaliu și sensibil la nuanțe, criticul se instalează cu ușurință în textele cărților pe care le alege spre comentare. Majoritatea eseuri, sinteze, critică literară. Ceea ce înseamnă că
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
mai puțină energie în critica de întâmpinare și își joacă fiecare ipostază scripturală cu maximă seriozitate. Informat în detaliu și sensibil la nuanțe, criticul se instalează cu ușurință în textele cărților pe care le alege spre comentare. Majoritatea eseuri, sinteze, critică literară. Ceea ce înseamnă că Ștefan Borbély face, în cele mai multe cronici, critică de gradul 2. Lăsând impresia că orice subiect abordat are avantajul unei precedente specializări sau măcar a unei minime, dar temeinice documentări, criticul echinoxist se dovedește un bun cititor
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
din cronici este mai puțin reprezentativă. Este și remarca cea mai plăcută pe care o fac. În fraze armonios construite, ușor retorice, se simte o anume reverență născută dintr-un respect pe care, de altfel, criticul nu și-l ocultează. Critica poate fi și un rafinat tribut, iar admirația care se ghicește este reconfortantă fără a vicia examenul critic. De luat ca model! Ștefan Borbély, Cercul de grație, Editura Paralela 45, București, 2003, 282 p.
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]