2,036 matches
-
de atac la porțile capitalei imperiului, în timp ce aliatul său, Saladin, se afla la mii de kilometri distanță. Așa se face că Isaac al II-lea s-a plecat voinței lui Frederic I Barbarossa și a acceptat să-i traverseze pe cruciați pe coastele Asiei Mici. Drumul până la Iconium a fost greu. Ca totdeauna, clima, lipsa de alimente, hărțuielile selgiucizilor micșorau numeric pe cruciați. La Iconium, însă, armata s-a refăcut. A primit hrană și, cu forțe proaspete a trecut în Cilicia
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
al II-lea s-a plecat voinței lui Frederic I Barbarossa și a acceptat să-i traverseze pe cruciați pe coastele Asiei Mici. Drumul până la Iconium a fost greu. Ca totdeauna, clima, lipsa de alimente, hărțuielile selgiucizilor micșorau numeric pe cruciați. La Iconium, însă, armata s-a refăcut. A primit hrană și, cu forțe proaspete a trecut în Cilicia și s-a îndreptat spre porțile Siriei. Saladin, îngrijorat, a dispus distrugerea fortificațiilor din orașele care puteau fi cucerite de cruciați. Sidonul
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
pe cruciați. La Iconium, însă, armata s-a refăcut. A primit hrană și, cu forțe proaspete a trecut în Cilicia și s-a îndreptat spre porțile Siriei. Saladin, îngrijorat, a dispus distrugerea fortificațiilor din orașele care puteau fi cucerite de cruciați. Sidonul, Caesareea, Arsuf, Jaffa, precum și numeroase castele au fost victima poruncii sultanului. Măsură inutilă, de altfel, căci trupele cruciaților nu aveau să ajungă la ele. La 10 iunie, când armata se prewgătea să treacă râul învolburat Saleph (azi Göksu), s-
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
Cilicia și s-a îndreptat spre porțile Siriei. Saladin, îngrijorat, a dispus distrugerea fortificațiilor din orașele care puteau fi cucerite de cruciați. Sidonul, Caesareea, Arsuf, Jaffa, precum și numeroase castele au fost victima poruncii sultanului. Măsură inutilă, de altfel, căci trupele cruciaților nu aveau să ajungă la ele. La 10 iunie, când armata se prewgătea să treacă râul învolburat Saleph (azi Göksu), s-a produs accidentul. Frederic de Suabia, fiul împăratului și conducătorul avangardei, a intrat primul călare în apă, căutând un
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
să se ridice, apa a pătruns prin vizieră. Cavalerii înebuniți de spaimă i-au sărit în ajutor, dar până să fie scos la mal, fie din lovitura primită, fie prin sufocare, împăratul a murit. Deruta a pus atunci stăpânire pe cruciații rămași fără conducător, unii luând-o într-o direcție alții în alta. Frederic de Suabia a ajuns până la Acra, dar în cursul asediului cetății a murit. Leopold de Austria, cu o parte a trupelor, au rătăcit dintr-un loc în
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
luând-o într-o direcție alții în alta. Frederic de Suabia a ajuns până la Acra, dar în cursul asediului cetății a murit. Leopold de Austria, cu o parte a trupelor, au rătăcit dintr-un loc în altul, până au întâlnit cruciații francezi, sosiți și ei în Palestina, după o întârziere de un an, cărora, mai apoi, li s-au alăturat englezii. Filip al II-lea August se îmbarcase cu oastea sa la Genova în 1190. La plecare, așa cum era obiceiul, își
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
însurătoare de a-și lua logodnica în cruciadă. O ședere atât de lungă a unor armate străine, într-un oraș cu resurse puține, nu putea să nu ridice probleme de aprovizionare. La refuzul locuitorilor de a mai furniza hrana necesară cruciaților, Richard I a găsit de cuviință să treacă prin sabie Messina, ca pe un oraș cucerit, dând frâu liber cruciaților să o jefuiască și să-i pedepsească pe cei ce li se opuneau. Atunci, din pricina cruzimilor săvârșite, i s-a
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
cu resurse puține, nu putea să nu ridice probleme de aprovizionare. La refuzul locuitorilor de a mai furniza hrana necesară cruciaților, Richard I a găsit de cuviință să treacă prin sabie Messina, ca pe un oraș cucerit, dând frâu liber cruciaților să o jefuiască și să-i pedepsească pe cei ce li se opuneau. Atunci, din pricina cruzimilor săvârșite, i s-a dat regelui Angliei porecla de Inimă de Leu. Mândria îi era tot de leu. Ca și cum nu erau de ajuns cele
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
data plecării, altfel cruciada era în pericol să se dezorganizeze. Fără participarea maselor populare elanul religios se stingea repede, el răbufnind doar când și când. Cu mare greutate, după lungi discuții și insistențe din partea regelui Franței, în primăvara anului 1191, cruciații au părăsit Sicilia și și-au continuat drumul spre Palestina. Din nou, însă, o furtună l-a obligat pe Richard Inimă de Leu să mai facă un popas în insula Cipru, pe țărmul căreia o parte din vase au naufragiat
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
de nobili, el constituind o ocazie bună de destindere și desfătare. Cruciada pentru ei, deocamdată, nu avea nimic comun cu penitența, dimpotrivă, până aici, ea le oferise nenumărate momente de bucurie. Astfel că, la mijlocul verii, când, în sfârșit, ajungeau și cruciații englezi în Palestina, oastea era bine odihnită, cu moralul ridicat, în timp ce francezii, care veniseră cu mult timp înainte, deja sufereau din cauza climei fierbinți de vară, mulți dintre ei erau bolnavi și descurajați. Când cruciații francezi debarcaseră într-un port de lângă
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
verii, când, în sfârșit, ajungeau și cruciații englezi în Palestina, oastea era bine odihnită, cu moralul ridicat, în timp ce francezii, care veniseră cu mult timp înainte, deja sufereau din cauza climei fierbinți de vară, mulți dintre ei erau bolnavi și descurajați. Când cruciații francezi debarcaseră într-un port de lângă Acra, baronii din Tyr se aflau în mari dezbateri privind alegerea unui nou rege, sub conducerea căruia să reia lupta cu Saladin. Nobilii nu-l mai voiau pe Guy de Lusignan, mai ales după
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
spirit de contradicție, deoarece Filip al II-lea susținea candidatura marchizului de Montferat. Din nou cei doi regi se aflau în divergență de păreri și atitudini. Disensiunea s-a adâncit și când Leopold, ducele Austriei, venit cu cavalerii lui printre cruciați, a trecut de partea francezilor. Faptul l-a supărat atât de mult pe Richard încât, într-o discuție mai aprinsă, a smuls steagul ducelui și l-a aruncat la pământ. Motiv suficient pentru ca între cei doi să se iște un
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
să se iște un duel. Filip al II-lea a reușit să aplaneze conflictul astfel că la asdiul Acrei cei trei conducători au acționat în comun. Cu toată intervenția lui Saladin, la 13 iulie 1191, cetatea a fost recucerită de cruciați și, temporar, centrul regatului Ierusalimului se muta aici, odată cu recunoașterea lui Guy de Lusignan ca rege, regele de la Acra cum s-a numit, iar Conrad de Montferat devenea moștenitorul prezumtiv al lui Guy. Pentru o vreme conflictul dintre cei doi
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
Franței lăsa câteva mii de cavaleri, dintre cei mai buni, sub conducerea ducelui de Burgundia, dar să-l secondeze pe Richard Inimă de Leu și se îmbarca la Acra. Pleca și ducele Leopold de Austria. Regele Angliei, încrezător în forțele cruciaților și în steaua sa, a continuat drumul spre Haifa, a ocupat-o, apoi s-a oprit la Jaffa și s-a apucat să reconstruiască fortificația distrusă; de aici a trecut la Arsuf, Ramla și Toron. Capriciosului Richard nu-i lipsea
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
la picioare. Era un rival demn de Saladin și, după cum s-a văzut, acum mai puternic. Musulmanii s-au retras din calea lui, pustiind totul, îngroziți de cruzimile care se povesteau că le făcuse Richard Inimă de Leu la Acra. Cruciații mai aveau 20 de km până la Ierusalim, dar venise iarna, armata obosise după mai multe luni de campanie. Saladin mobilizase trupe de beduini, obișnuiți cu intemperiile, ca să hărțuiască neîncetat pe cruciații cărora le lăsase intenționat iluzia unei victorii. În cele
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
că le făcuse Richard Inimă de Leu la Acra. Cruciații mai aveau 20 de km până la Ierusalim, dar venise iarna, armata obosise după mai multe luni de campanie. Saladin mobilizase trupe de beduini, obișnuiți cu intemperiile, ca să hărțuiască neîncetat pe cruciații cărora le lăsase intenționat iluzia unei victorii. În cele din urmă, Richard și-a oprit înaintarea și a încheiat un tratat de pace cu Saladin, în ianuarie 1192. Richard ar fi vrut să plece, dar luptele pentru tronul Ierusalimului l-
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
a turcilor otomani (1571). Conrad nu s-a bucurat multă vreme de înalta funcție ce i se încredințase. După 2 luni murea, se pare asasinat, iar soția sa Isabella era căsătorită de către baroni, pentru a doua oară, cu un nobil cruciat, Henric de Champagne, care astfel devenea rege al Acrei. Momentul era deosebit de critic. Saladin nu renunțase la planurile sale de ofensivă. Pe furiș, încălcând tratatul de pace, a atacat Jaffa (1 august 1192) și nu era departe să o și
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
loc la 5 august, în urma ei Saladin fiind din nou înfrânt. Saladin, temutul sultan de altădată, îmbătrânea și pe zi ce trecea era tot mai puțin ascultat. La 2 septembrie 1192, el era nevoit să încheie o pace generală cu cruciații pe timp de trei ani și trei luni, prin care recunoștea creștinilor dreptul de a vizita oricând, nesupărați, Ierusalimul. Stăpânirile teritoriale rămâneau cele existente la data încheierii tratatului. Regele Angliei ar fi vrut să meargă mai departe cu negocierile. El
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
piloni puternici. Cele mai vizitate biserici romane sunt cele din Brioude, Clermont-Ferrand, Issoire, Orcival, Le Puy, St. Nectaire si St. Saturnin. Tot acestei regiuni îi sunt specifice Fecioarele Negre, statui din lemn negru care au apărut sub influența bizantină a cruciaților. Salers, un orășel renascentist se remarcă prin numeroasele case cu turnuri (bartizans) și trepte în spirală, specifice secolului al XV-lea. În apropiere se află Castelul d’Anjony, un interesant castel din secolul al XV-lea. Le-Puy-en-Velay, oraș situat în
Masivul Central () [Corola-website/Science/314896_a_316225]
-
pe acropolis-ul fortificat, un kastron bizantin. Pierderile graduală a controlului bizantin în Asia Mică, în sec. al 11-lea, a întărit rolul strategic al orașului, transformându-l în principala bază de plecare a campaniilor bizantine și ca etapă în calea cruciaților spre Pământul Sfânt, mai ales în anii 1096, 1097 și 1147. Istoricii primelor două cruciade, Etienne de Blois și Odon de Deuil, s-au arătat impresionați de peisajul dezolant oferit de ruinele antice. După cucerirea Constantinopolului de către cruciații apuseni din
Nicomedia () [Corola-website/Science/317886_a_319215]
-
în calea cruciaților spre Pământul Sfânt, mai ales în anii 1096, 1097 și 1147. Istoricii primelor două cruciade, Etienne de Blois și Odon de Deuil, s-au arătat impresionați de peisajul dezolant oferit de ruinele antice. După cucerirea Constantinopolului de către cruciații apuseni din cruciada a IV-a, Nicomedia s-a aflat în centrul disputelor dintre apusenii trădători ai creștinătății și micul Imperiu Bizantin de Niceea, revenind în cele din urmă bizantinilor. La sfârșitul sec. al 11-lea, între 1078 și 1087
Nicomedia () [Corola-website/Science/317886_a_319215]
-
a avut loc la 12 august 1099, și este considerată a fi ultima acțiune a Primei Cruciade. Cruciații negociaseră cu Fatimizii din Egipt în timpul marșului către Ierusalim, dar nu s-a ajuns la un compromis — Fatimizii erau dispuși să cedeze Siria dar nu și Palestina, iar aceasta nu putea fi acceptată de cruciați, al căror scop era Biserica
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
ultima acțiune a Primei Cruciade. Cruciații negociaseră cu Fatimizii din Egipt în timpul marșului către Ierusalim, dar nu s-a ajuns la un compromis — Fatimizii erau dispuși să cedeze Siria dar nu și Palestina, iar aceasta nu putea fi acceptată de cruciați, al căror scop era Biserica Sfântului Sepulcru din Ierusalim. Ierusalimul a fost capturat de la Fatimizi la 15 iulie 1099, după un lung asediu, și imediat cruciații au aflat că spre ei se îndrepta o armată fatimidă cu scopul de a
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
să cedeze Siria dar nu și Palestina, iar aceasta nu putea fi acceptată de cruciați, al căror scop era Biserica Sfântului Sepulcru din Ierusalim. Ierusalimul a fost capturat de la Fatimizi la 15 iulie 1099, după un lung asediu, și imediat cruciații au aflat că spre ei se îndrepta o armată fatimidă cu scopul de a-i asedia. Cruciații au acționat rapid. Godefroy de Bouillon a fost numit "Apărător al Sfântului Sepulcru" la 22 iulie și Arnulf de Chocques, numit patriarh al
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
scop era Biserica Sfântului Sepulcru din Ierusalim. Ierusalimul a fost capturat de la Fatimizi la 15 iulie 1099, după un lung asediu, și imediat cruciații au aflat că spre ei se îndrepta o armată fatimidă cu scopul de a-i asedia. Cruciații au acționat rapid. Godefroy de Bouillon a fost numit "Apărător al Sfântului Sepulcru" la 22 iulie și Arnulf de Chocques, numit patriarh al Ierusalimului la 1 august, a descoperit o relicvă a Sfintei Cruci la 5 august. Solii Fatimizilor au
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]