2,185 matches
-
năpraznicul, grozavul) Începe În lumea obiectivă acolo unde se termină cunoscutul, normalul. Alecsandri, om al ordinii și firescului, Își manifestă zgomotos oroarea față de aceste „aspecturi fioroase”. Să nu-l credem, totuși, În Întregime. Oroarea are și o parte de plăcere. „Cruntul fior de gheață” nu-l Împiedică să construiască cu evidentă satisfacție un peisaj fantastic tenebros și un portret pe măsura lui: satanicul hoț Grui-SÎnger. Stăpîn peste Codrul-Fără-Viață - regat al crimei și al nopții - Grui este un monstru ieșit din unirea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
astfel, locuită de umbre, noaptea pare Mută de groază, rece și fără răsuflare. E ora de uimire, cînd Codrul-fără-viață S-arată mai sinistru prin văi de oarbă ceață Și scoate-un aspru vuiet ce-nsuflă oțerire, Ducînd În lume, tainic, o cruntă prevestire. Tot omul fuge, toată făptura se ascunde...” Este un peisaj În peisaj, o reverie lipsită de obișnuitul farmec interior. Fără adeziunea poetului, peisajul este Însă mai puternic liric, farmecul mai convingător. Descripția Începe cu elemente generale de decor (nalte
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
leșilor, armurile strălucitoare, orgia, dorința de expansiune, de cealaltă parte: mînie reținută, simplitate, veșminte modeste, dialog În șoaptă... Acolo (În tabăra română): „misterul și tăcerea” pădurii, „flăcări triste”, lucirea, din cînd În cînd, a săbiilor, străfulgerarea ochilor mînioși, jurăminte („dor crunt de răzbunare”), un umor discret În dialog, „hieroglife sfinte” brăzdate pe brațele și pe piepturile luptătorilor. Aici: „mii și mii de focuri” vesele, „zgomotul orgiei”, fastul cortului regal, „duzini de candelabre”, sticle cu vinuri spaniole și calabre, un cerb de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
niciodată!... ......................................... Cine ești? De unde ești? Pe la noi ce rătăcești?”... Unele au intrat În limbajul comun, gravitatea lor s-a tocit, fiind adesea Întoarse spre sensuri umoristice. Alecsandri folosește În sprijinul unei unice idei o figurație poetică de sărbătoare: stînci, nori crunți, neguri otrăvitoare, hidra turbată, vulturul falnic, soarele care Își schimbă locul pe cer, nisipul mării, codrii mișcători etc, pentru a sugera o agresiune În valuri și o rezistență de granit. Nici una din marile comparații romantice nu lipsește. Ele au ceva
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mult, vei sfârși prin a fi covârșit sub munți întregi de date, cunoștințe, teoreme, filosofii, printre care te vei trezi plutind fără vâsle. Nu cred că un om, un singur om, trebuie să se angajeze într-o bătălie atât de cruntă cu cărțile: exagerând, te poți trezi pe buza prăpastiei; la un moment dat ai putea să pierzi coordonatele logice care acum te călăuzesc și te vei alege în cele din urmă cu o ireversibilă debusolare, fără repere adevărate pentru a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu știm de unde venim, de unde să știm încotro ne ducem ? — Da’ de ce-ți spune Pârnaie ? — Da’ ție de ce-ți spune Calu ? La întrebarea asta, Chisăliță nu se putu abține și pufni în râs. Lipițanul îi aruncă o privire cruntă. — Nu mi-a zis Calu de când m-am născut... — Nici io nu m-am născut în pușcărie... Lovit de o revelație, la auzul acestei discuții pe deplin lămuritoare, Isaia se desprinse din brațele Marchizei, neuitând să-și înșface butelca pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Pomponescu toate micile evenimente, fără să-i împărtășească convingerea lui intimă, confirmată mai târziu de fapte, că Mișcarea nu se va mulțumi la simple demonstrații zgomotoase de stradă și că după o aparentă acalmie a instalării va trece la represalii crunte și la o politică de răsturnări. Gavrilcea propusese ca teatrul unde murise Carababă să se numească Teatrul Carababă. Sugestia nu fusese însă primită, deoarece localul era particular. Munteanu susținea ca strada unde căzuse asasinat Dan Bogdan să ia numele de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Gaittany ce zici? Inteligent om! Mereu în picioare, oricând el e tot așa de tare. Barem acum e mînă-n mână cu Gavrilcea și Munteanu. Dacă ar fi spus aceleași lucruri față de Ioanide, Ioana n-ar fi fost așa de inconștient cruntă, căci pentru Ioanide, Gavrilcea și Munteanu erau zero, și un minister însemna o funcție sterilă și fără valoare. Însă Pomponescu era (cu anume rezerve intelectualiste) exact de părerea Indolentei, din care cauză suferea de a se vedea pipăit pe răni
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în stabilirea unei posibile comunicări. Contemplarea este o atitudine în care binele și răul apar deopotrivă misterioase, deopotrivă necesare; există o trebuință a spiritului de a privi cât mai ascuțit lucrurile așa cum sunt date și impuse, inclusiv răul cel mai crunt izvorât din voința omenească. În noțiunea de contemplație propusă de Zarifopol, coincid esteticul, cognitivul și eticul. Atitudinea contemplativă prescrisă de acesta nu este o pasivitate, deoarece preconizează creația, proprie sau a altora. Din această atitudine contemplativă decurge o poziție angajată
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Ibidem, p. 151. 1017 Ibidem, pp. 162 163. 272 deposedase, cu viclenie, și de soție și de copil: „Drept care Alla puse s-o omoare/ Pe viperă, să vază fiecare/ Că însăși muma l-a vândut pe rege,/ Plătind cu capul crunta făr’delege.” 1018 Atitudinea de respingere a tinerei și virtuoasei fete pe care au manifestat o cele două femei, dintru-început, ar putea fi explicată doar dacă ne gândim la faptul că aceste personaje își simțeau puterea și influența diminuate, erau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
acela curgea roșu de sângele ce ieșea din mulțimea trupurilor căzute... Și pierdu Baiazid oastea sa cu totul. Iar pașii și voievozii pieriră cu totul; atunci pieri Constantin Dejanovici și Marca Kalovici. Așa se vărsă sânge mult, de erau văile crunte”. Țepeș, deghizat în turc Vlad Țepeș (domn al Țării Românești între anii 1456-1462) a fost unul dintre cei mai inventivi domnitori în materie de tactici de luptă. Pe lângă clasicele atrageri ale inamicilor în locuri strâmte sau mlăștinoase, voievodul român
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Ibidem, p. 151. 1017 Ibidem, pp. 162 163. 272 deposedase, cu viclenie, și de soție și de copil: „Drept care Alla puse s-o omoare/ Pe viperă, să vază fiecare/ Că însăși muma l-a vândut pe rege,/ Plătind cu capul crunta făr’delege.” 1018 Atitudinea de respingere a tinerei și virtuoasei fete pe care au manifestat o cele două femei, dintru-început, ar putea fi explicată doar dacă ne gândim la faptul că aceste personaje își simțeau puterea și influența diminuate, erau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ziar pe regiunea Iași, Flacăra Iașului, și tot unul singur, Vremea Nouă, organ al Comitetului județean de partid și Consiliului județean Vaslui. Doar câteva foi volante (printre care "Rulmentul" cu C-tin Clisu și G. Irava) și câteva reviste școlare. Crunta bătaie administrată preventiv de securitate celor cu mașini de scris (cumpărate cu aprobare și înregistrarea caracterelor) "impuneau" o autocenzură aspră, aspră ( autorul "s-a bucurat" și de confiscările unor documente istorice) . Cenzura de la acest singur ziar județean era cea impusă
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
noi așa, un popor blajin, mândru și foarte deștept, care nu vrem rău nimănui și, mai ales, știm foarte bine ce avem de făcut, și vin deodată peste noi niște nechemați care ne răstoarnă viața, ne înfundă într-o mizerie cruntă, transformându-ne, cât ai clipi din ochi, în cei mai săraci și neajutorați oameni din Europa... Ceea ce mă deranjează mai mult în aceste istorii halucinante e faptul că „victima” este absolvită de orice culpă, faptul că din ecuație lipsește, nu
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
prețuim și să o apărăm cu toții, în ciuda diferențelor de opțiuni politice și artistice care ne separă. În cazul prozatorului de la Moscova, problema care se pune este cea a credibilității afirmațiilor sale. Druță și-a demolat în acești ani, cu o cruntă înverșunare, propria imagine câștigată în epoca realismului socialist, când a fost considerat drept un scriitor incomod (disident) pentru regim. În condițiile libertății de expresie, după ce a fost abolită cenzura, autorul Bisericii Albe și-a declinat, spre stupoarea multora, identitatea românească
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
trăită altfel, că poate șterge cu buretele un trecut greu, încărcat de lașități și compromisuri, însă „eliberarea” aceasta e doar iluzorie. Este de fapt aceeași minciună terapeutică pe care o înghite din obișnuință, o minciună care doar amână un deznodământ crunt și previzibil... Mă gândesc uneori, ascultându-i pe scriitorii mai în vârstă povestind întâmplări de altădată, că literatura noastră ratează o ultimă șansă de a lăsa o mărturie scrisă despre niște oameni care au marcat într-un fel anume destinul
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
O privire lucidă a înțeles că, în esență, problema nu este doar una artistică, de vreme ce "ar fi treaba unui batalion de istorici să renunțe la limbajul de lemn și să recompună o imagine ceva mai apropiată de cea reală a cruntului luptător care a condus Moldova timp de 47 de ani"9. Pledoaria pentru trecut a venit prompt din mediul profesional istoric și patrimonial, criticându-se superficialitatea, mizele foarte lumești și lipsa de reverență față de un asemenea simbol istoric și spiritual
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
instalării regimului comunist în Moldova întrec, de departe, toate relatările citate anterior, trezind resentimente de neșters. Manualul amintea frecvent de un adevărat tribut pe care Moldova l-a plătit mereu imperiului sovietic 83, indiferent dacă au fost anii celui mai crunt stalinism sau deceniul promițător al perestroikăi. În această privință, povestirea trimite la un vechi tipar autohton de reprezentare a relațiilor dintre Principatele Române și Imperiul Otoman. Extorcarea materială nu a fost singura urmare a includerii în URSS. Autorul acuză agresiva
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de frică [...], se enerva foarte repede. Țin minte, o dată, o scenă, la care am rămas trăsniți cam toată clasa: un coleg a stors buretele cu care se ștergea tabla în capul unei fete. Și ăla a luat o bătaie foarte cruntă, de față cu toată clasa" (O.P.N.). Conform ierarhiei nescrise a materiilor școlare reflectând marile preferințe ale regimului profesorii de științe exacte aveau o preeminență categorică în școală, inclusiv în privința dreptului la violență: "aveam un profesor de matematică foarte sever
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
care Morgante omoară o balenă, dar este imediat ucis de un rac sau cel în care Margutte "crapă de râs" literalmente au alte semnificații, trimițând mai mult la parodiile populare 220: "Dar l-a cuprins încetul cu încetul/ Un hohot crunt privind această joacă;/ Simțea că-l strânge inima, iar pieptul/ Voia și nu putea să se desfacă!"; Iar când maimuța iar le puse, bietul/ Margutte, nu mai știu ce să mai facă:/ Atunci, mai tare năvălindu-l râsul,/ Pocni, și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
risipește deținutului bruma de lucruri adunate și îl smulge din locul devenit oarecum "al său". Când se întorc seara în lagăr, de la muncă, deținuții spun că se întorc "acasă". Toate lumile recluziunii presupun suferința, însă lagărul se dovedește cel mai crunt spațiu al detenției, o lume stranie, dar, pentru cineva care o cunoaște nemijlocit, mai reală chiar decât lumea "obișnuită". În raport cu lumea din afară, aici totul se redimensionează. Lucruri simple, care au devenit obișnuințe pentru omul liber, dobândesc altă valoare aici
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ar fi fost o farsă. În plină perioadă anarhică (235-284), voind să verifice loialitatea soldaților săi, Decius (249-251), fără să fi întâmpinat printre aceștia cazuri de indisciplină evidentă, care să-i fi dat vreun motiv anume, a început o persecuție cruntă împotriva soldaților creștini, acționând cu fermitate și prin extensie. Dacă tânărul împărat, prin metodele sale un precursor al lui Iulian Apostatul (361-363), ar fi avut o domnie mai lungă, poate și-ar fi dus la îndeplinire opera de ruinare a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
însemna și o îndepărtare a acestuia de tradițiile imperiale, având ca punct de referință jurisprudența utilizată de Traian (98-117) și Adrian (117-138); persecuțiile aveau loc numai în cazul existenței unor denunțuri. Dacă se refereau la un ofițer superior, persecuția devenea cruntă, după cum a fost și în cazul lui Marinus, din Cezareea Palestinei, care, fiind investit de un înalt grad militar și ilustru, datorită originilor sale nobile și bogățiilor sale, a fost decapitat pentru că l-a mărturisit pe Cristos. Cazul este cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe polonii, ruși și românii care încercau s-o cucerească și nu puteau. Bine înarmați, îmbrăcați în zale, cavalerii teutoni au ieșit din cetate și-au lovit cu nespusă mânie și putere ostile aliate. S-a dezlănțuit o bătălie deznădăjduită, cruntă. Duduia pământul de tropotul cailor. Scapără văzduhul de izbirea spadelor și a lăncilor. După două ceasuri de necontenite izbiri se vedea că biruința avea să fie a cavalerilor teutoni. Erau mai numeroși, mai bine înarmați, mai dibaci în ducerea luptei
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
suferințele care l-au lovit, sunt absolut nemeritate. Și deodată, așa netam-nesam în capitolul al XXXII-lea, apare un nou interlocutor, Elihu, mai tânăr decât toți ceilalți. El intervine, nu pentru a spune că Iov ar fi meritat sau nu cruntele pedepse ale cerului, ci exclusiv pentru a-i atrage atenția că dăduse dovadă de prea multă trufie proclamându-și nevinovăția, deoarece, după cum spune el, nici un muritor nu poate înțelege judecățile Domnului și nu este în stare să rămână cu totul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]