2,381 matches
-
1365, localitatea împreună cu satele învecinate (Ieud, Bocicoel, amândouă Vișeele, Moisei, Borșa, Săliștea de Sus și Săcel ) vor fi dăruite de regele Ungariei, Ludovic I de Anjou lui Balc si Drag, nepoții lui Dragoș Vodă alungați din Moldova de Bogdan, și ctitori ai mănăstirii din Peri, drept recompensă pentru pagubele suferite. Ultima năvălire a tătarilor din 1717 a trecut prin foc bisericile de lemn din Maramureș, atunci arzând și biserica de lemn din Cuhea. Aici, pe locul vechii biserici a fost construită
Bogdan Vodă, Maramureș () [Corola-website/Science/301569_a_302898]
-
înțelepciune, amintind de "sfatul bătrânilor" cel din vremurile de demult, el va lăsa moștenire noilor generații, alături de casa tradițională în care locuiește și care a fost inclusă în patrimoniul național, monumentul voievodului Bogdan I și biserica cea nouă al cărei ctitor este. În anul 1930 satul Bocicoiel este alipit comunei Bogdan Vodă. În perioada comunismului în localitate și-a desfășurat activitatea o fabrică de prelucrare a fierului prelucrat din minerul de fier extras din minele din județ (din Munții Maramureșului). Se
Bogdan Vodă, Maramureș () [Corola-website/Science/301569_a_302898]
-
în partea dreaptă a intrării, sunt zugrăviți ctitorii: Nicu Mandreș, Niță Geana și Vasile Șotea, îmbrăcați în costume populare. Ei poartă cămăși albe, cioareci și haine albe de dimie cu modele stilizate la brâu, la mâneci și la piept. Ceilalți ctitori sunt zugrăviți în partea stângă a intrării, în aceeași ținută impunătoare. C. Șotea poartă costum de dorobanț, cu sabia în mâna stângă, iar C. Piciu, C. Cosmulescu și Niță Brebu au câte o carte în mâna dreaptă. Pe același perete
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
acest tablou: Niță Brebu mort la anul 1897, Mărită N. Brebu moartă în 1906, Ion N. Brebu, mort în 1900, Minodora, moartă la 1907. Nicolae N. Mandreș mort la 1905." Pe peretele de la intrare se află și un pomelnic al ctitorilor în care sunt menționate numele celor care au contribuit la refacerea bisericii: Tot în pronaos, pe partea dinspre nord, chiar deasupra ferestrei, este zugravit Sf. Proroc Ilie cu carul de foc, probabil pentru faptul că la Sf. Ilie se ține
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
12 km de Baia de Arama. Ridicată pe locul unui vechi schit , făcut de Milos Iuzbașa . În Pisanie se consemnează anul de întemeiere 1879 și anul zugrăvirii 1882, pictor Simeon Ionescu din Tr. Severin . Pe un perete interior se află înfățișați color ctitorii : C-tin Frânculescu și soția Dumitra , Ilinca M . Scânteie cu fiul lor și pr. D. Comănescu cu soția și fiul. La proscomidie se vede numele ieromonahului Elisei și al călugăritei Metodia , înmormântata în cimitirul de lângă biserică. Un document păstrat de
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
cât și cu lungimea ce se mai vede, în zilele prea înaltului domn Alexandru Dumitru Ghica, vel voievod leat 1835"." Diaconul Radu Costea Băcanu ot Breaza a fost înmormântat în pronaosul bisericii și apare în tabloul votiv de pe peretele ei. Ctitorii n-au prevăzut că peste veacuri bisericuța lor va deveni obiectiv turistic și loc de popas, ademenind prin bucuria de odihnitoare priveliște pe care o oferă. Ea a luat naștere din pioșenia unor enoriași ai locului-, dornici de a lăsa
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
ademenind prin bucuria de odihnitoare priveliște pe care o oferă. Ea a luat naștere din pioșenia unor enoriași ai locului-, dornici de a lăsa urmașilor încă un semn al existenței lor evanescente. Și au izbutit în totalitate, perpetuând nu vanitatea ctitorilor, ci gustul pentru artă, priceperea și modul de gândire al cornenilor unor vremi de mult apuse. Este de fapt o biserică de sat, în simplitatea ei rustică, prezentându-se în mod plăcut și impresionează prin înfățișarea ei modestă și pitorească
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
Călugărească), care lăsa schitului din localitate întreaga sa avere, iar "«rumânii săi urmau să facă un slomn de piatră, două umblători de piatră și să îngrijească mânăstirea, fiind iertați, în schimb, de rumânie»". Care din cei doi să fi fost ctitorul schitului nu se știe. Se știe însă că numele unuia din cei doi a dat numele schitului, iar, prin extensie, denumirea a trecut și asupra așezării. De altfel, în două documente din 10 iunie 1670 și 8 august 1688 se
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
domnie revenind Mircea Ciobanul pentru a treia oară), în Transilvania. Apoi nu se mai știe nimic despre el, dar soția se mai află acolo încă prin 1566. Celălalt Dragomir din Cepturile, frate cu Toma din Pietroșani, cel de-al doilea ctitor al mănăstirii, care figurează în sfatul domnesc ca ban între 1533 și 1536, deci cam în același timp cu fratele său, Dragomir, în vremea domniei lui Vlad Vintilă de la Slatina. Se știe însă că banul Toma a fost "«tăiat»" de
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
spătar Dragomir, se pare că avusese aceeași soartă, cu vreun an mai înainte, din partea lui Vlad Vintilă, care l-ar fi ucis pentru "«rea hiclenie»" și, în consecință, i-a luat "«toate averile»". Pisania datează din 1539, când cei doi ctitori nu mai existau de fapt. Se pare că vitregia vremurilor (îndeosebi seismele) au avut o influență nefastă asupra lăcașului, astfel că boierul Pana Filipescu, în vremea lui Matei Basarab, reface construcția cu pricina, după spusele fiului său, Matei Filipescu, mare
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
ce e cu pisania și știm, din documente, că ea exista deja în 1526-1527. Înseamnă că mănăstirea trebuie să fi fost construită puțin mai înainte (1525?), sau chiar prin 1510, cum susțin alții, pentru că, de fapt, acesta era obiceiul: după ce ctitorul își înălța așezământul, îl și înzestra cu ocine, vii, moșii, etc, cu care acesta să obțină un venit pentru întreținerea sa și a călugărilor. Tot la mănăstirea Vărbila se referea și o carte domnească, semnată la 6 martie 1680 de către
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
biserica de lemn din localitate, care poartă hramul "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" și făcea parte din fosta Mănăstire Topolița. Satul este atestat documentar de Domnitorul Ieremia Movilă în aprilie 1598, dar mănăstirea exista deja cu mult inaintea acestei date, ctitorul său fiind Domnitorul Petru Șchiopul (n. 1537 - m. 1594). În această ctitorie s-au mutat, pe la 1550, călugărițele de la Mănăstirea Boiștea (atestată printr-un document din 6 iunie 1446). De la Mănăstirea Topolița pleacă, în 1781, Maica Olimpiada și construiește un
Topolița, Neamț () [Corola-website/Science/301689_a_303018]
-
sat a fost construită în 1705, ca biserică unită. Biserica, construită din piatră, cu turlă în stil baroc, este dintre cele mai vechi construcții de acest fel din cuprinsul județului Sălaj. Are hramul „Schimbarea la față”. Nu se cunosc numele ctitorilor și a binefăcătorilor, însă contribuția celor 50 de familii de săteni la acea dată a fost decisivă. Prima școală din sat este considerată cea mai veche din Sălaj, un act afirmând existența ei în anul 1851. Actuala școală a fost
Bădăcin, Sălaj () [Corola-website/Science/301773_a_303102]
-
Domnului, ctitorita de cneazul Bâlea și soția sa, jupanița Vită, la sfârșitul secolului al XIV-lea. De plan longitudinal, cu turn-clopotniță pe vest, biserica conserva pe pereții pronaosului importante fragmente de pictură murala din epoca fundației (tabloul votiv cu familia ctitorului, scene biblice, sfinți militari etc.), operă unui maestru român de școală locală. Este construită într-un stil de sinteză, rezultând din îmbinarea unor elemente de tradiție bizantina și gotica, filtrate printr-o viziune populară. Există resturi din "Judecată de Apoi
Crișcior, Hunedoara () [Corola-website/Science/300545_a_301874]
-
realitatea momentului, constatările sunt revelatoare. În cimitirul actual, situat la dreapta unei curbe care pătrunde în miezul satului, observăm două biserici. Una, aflată în ruină, prezintă pe frontonul de deasupra intrării, o pisanie în limba maghiară, care îi precizează clar ctitorii și destinația. Este vorba despre un lăcaș reformat cu clopotniță reclădită în anii 1838-1839, de către nobilul de origine română Ladislau Koszta din Băiești. Biserica cealaltă care funcționează și astăzi ca loc de închinare ortodox a fost renovată în cea mai
Râu Alb, Hunedoara () [Corola-website/Science/300556_a_301885]
-
războiului de independență din 1877), târnosită la 1 ianuarie 1878 de Episcopul Ghenadie II al Argeșului, cu hramul vechi, la care s-a adăugat Sfinții Împărați Constantin și Elena și Învierea Domnului. Synodicul (actul ctitoresc) arată numele celor 153 de ctitori, în frunte având pe preotul Alecu și pe Manole Brihăilescu - deputat în Parlamentul țării. Preotul și învățătorul Gheorghe Minculescu (1859-1947) a ctitorit pentru a doua oară biserica, pe aceeași temelie, fiind târnosită la 25 martie 1926 de Episcopul Nichita Duma
Galeșu, Argeș () [Corola-website/Science/300623_a_301952]
-
prezent. Biserica ridicată de Ioan Vărzaru a fost mult mai mică decât cea actuală. În anul 1905 această biserică a fost renovată și mărită, aducându-se în forma de astăzi. Justificarea primei construcții a format-o dorința și - poate - ambiția ctitorului său de a avea pe moșia sa o biserică ce pare să fii fost o biserică personală la care-și potoleau setea religioasă familia sa, dar și locuitorii satului Măncioiu, care se găseau pe moșie. Justificarea actualei construcții a format
Măncioiu, Argeș () [Corola-website/Science/300629_a_301958]
-
o încăpere subterană, cu pardoseală de piatră, pereți tencuiți și o ușă de siguranță. Printre obiectele descoperite odată cu palatul sunt fusul unei coloane cu o inscripție privitoare la donația făcută de consilierul Coloniei Antonius Super, două inscripții cu numele fiilor ctitorului palatului: cavalerii și membrii consiliului orășenesc Marcus Procilius Iulianus și Marcus Procilius Regulus Complexul arheologic de la Sarmizegetusa mai cuprinde:
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
Țării Românești" în "Cronicari munteni", vol.I, București, 1961, p.281). Totuși această ipoteză nu poate fi demonstrată, nici urmele arheologice de suprafață, nici documentele, nici măcar tradiția locală nu atestă deloc așa ceva, numele de "Vintilă Vodă" rămânând încă un mister. Ctitorul acestei biserici este marele vistiernic Hrizea Caridi, zis "din Popești", unicul fiul al lui Gheorghe Caridi (Karydis), marele vistiernic al voievodului Matei Basarab timp de 17 ani. După mamă, Hrizea vistiernicul din Popești, este descendent al unei mari familii nobiliare
Biserica Vintilă Vodă din Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300765_a_302094]
-
referiri repetate la moșia cu același nume, aflată în proprietatea șerdarului Athanasie Casotta (nume menționat în documentele vremii și sub formele: Kasotta, Gazoti, Casotti, Cașoti, Cazoti). Pisania bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din satul Casota, ce-l menționează drept ctitor pe Athanasie Casotta, datează construcția acesteia în anul 1854, fapt ce indică existența unei comunități stabile pe teritoriul moșiei Oața la acea vreme. Documente emise în anii 1871, 1873 si 1875 îi menționează ca proprietari ai moșiei Casotta pe frații
Casota, Buzău () [Corola-website/Science/300801_a_302130]
-
locaș de cult. Noua biserică cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril a mai primit ca patron și pe Sf.Anastasie Persul. La această dată și partea de apus a satului Lișna, numit atunci Sfărcăuți trece la denumirea de Lișna. Ctitori ai acestei biserici sunt menționați: Preot Nichiforescu, Elefterie cu soția sa Anghelina, Grigoraș și enoriașii parohiei. Arhitectura bisericii Biserica este în formă de treflă, cu dimensiunile 55,20/5,10 m. În exterior este văruit în culoare crem deschis, având
Lișna, Botoșani () [Corola-website/Science/300914_a_302243]
-
stâlpi de stejar care susțin bolta, naosul dreptunghiular, ferestrele așezate lateral și la înălțime de peste 3 m, acoperișul naosului, boltă în plin centrul, forma fundului de corabie. Pereții tencuiți și văruiți, în pronaos, în partea de miazănoapte, se află mormântul ctitorului. Altarul despărțit de naos printr-o frumoasă catapeteasmă din lemn de tei, are formă semicirculară, la răsărit, sus o fereastră în părțile laterale ale bisericii câte o ușă. În pridvor, pe ușorii ușii de intrare, se vede o sculptură originală
Hilișeu-Crișan, Botoșani () [Corola-website/Science/300911_a_302240]
-
un număr de 44 de librete cu un sold de 2.570 lei, în anul 1888. În satul Filiul, școala de băieți ia ființă în 1858, cea de fete în 1881, iar biserica este zidită la 1845, (rezidită la 1873), ctitor fiind clucerul Ioniță Budișteanu. La sucursala CEC din localitate erau înregistrate în anul 1888, un număr de 3 librete cu un sold de 1.888 lei. La Lișcoteanca întâlnim o școală mixtă, construită în1895. și o biserică, zidită în 1846
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
din comună urmează cursurile primare și gimnaziale. Locuitorii comunei Țigănești sunt originali prin simplitatea lor și prin modul de a lucra pământul. Nu se cunosc personalități istorice, literare sau culturale ale localității, dar o familie deosebită, familia Capră, este considerată ctitor al comunei, având în vedere că membrii acestei familii au ridicat cele două biserici ortodoxe Sfântul Nicolae și Cuvioasa Paraschive la începutul secolului al XX-lea, cele doua școli Nicula și Ecaterina Capră și I. Gh. Duca, frumoasa clădire de
Comuna Țigănești, Teleorman () [Corola-website/Science/301849_a_303178]
-
înființase satul Bereasa, care avea 13 case, acel preot Vasile venea la slujbă înarmat de frica păgînilor. La început biserica a fost acoperită cu stuh, pe urmă cu șindrilă și abia pe la 1855 cu tablă de fier vopsită cu roș. Ctitorii care au contribuit cu bani, materiale și osteneală sunt următorii:Peot Mihai Lapteș cu soția sa Maria, învățătorul Ramașcanu Ioan cu soția sa Aspazia,Iorgu Stamati , Emil Lapteș cu soția sa Ortansa, Gheorghe I.Pester cu soția sa Paraschiva, Vasile
Bereasa, Vaslui () [Corola-website/Science/301863_a_303192]