3,093 matches
-
centrul de sprijin al lui. Cu referințe la cuceririle științei moderne Theodor Codreanu ne încredințează: "Trăim într-un univers oglindă, în care toate se supun legii oglinzii (Nenumăratele particule subatomice sunt dublate prin reflexie în oglindă, de particule-antiparticule). Orice salt cuantic este arheal. Trebuie străpuns zidul invizibil al oglinzii (zidul acela de care s-a înspăimântat Kant) spre a face schimb între tine și imaginea ta din oglindă" (p. 34 ). Eroul nuvelei Sărmanul Dionis asta și izbândește: se substituie umbrei sale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Manifest). Mentor (recunoscut, oare?) al transdisciplinarității este însă Șt. Lupașcu cu a sa filosofie neoraționalistă, ne previne dl Codreanu. Convins că realismul clasic este depășit și că modernitatea este mortiferă, Basarab Nicolescu atrăgea atenția asupra nivelurilor diferite de realitate. Revoluția cuantică ne-a așezat la o răscruce a Istoriei; ideologia scientistă, acaparând "obiectivitatea" și ignorând orice altă cunoaștere, zeificând tehnoștiința, pare a uita că "totul e pus la punct pentru propria noastră autodistrugere". Încât, o transformare urgentă a atitudinii noastre, respingând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la punct pentru propria noastră autodistrugere". Încât, o transformare urgentă a atitudinii noastre, respingând involute și chiar dispariția speciei, devine posibilă prin viziunea transdisciplinară. Intrăm, astfel, într-un nou eon, urcând o altă treaptă gnoseologică, raportându-ne, deopotrivă, la scara cuantică și la cea cosmologică. Transdisciplinaritatea înseamnă o cunoaștere a terțului și este o cale de reîncântare a lumii (vezi Reîncântarea lumii: de la fizica cuantică la transdisciplinaritate, în "Cuvântul", nr. 3/345, martie 2006, p. 11-12), cum apasă repetitiv Basarab Nicolescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Intrăm, astfel, într-un nou eon, urcând o altă treaptă gnoseologică, raportându-ne, deopotrivă, la scara cuantică și la cea cosmologică. Transdisciplinaritatea înseamnă o cunoaștere a terțului și este o cale de reîncântare a lumii (vezi Reîncântarea lumii: de la fizica cuantică la transdisciplinaritate, în "Cuvântul", nr. 3/345, martie 2006, p. 11-12), cum apasă repetitiv Basarab Nicolescu în Conferințele Cuvântul. Iar cunoașterea terțului îngăduie pe fundalul unității cunoașterii o revoluție a inteligenței, asigurând "învierea" subiectului și "trezirea colectivă". Am propus acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să traducă inexplicabilul, actul misterios al scrisului, să locuiască "tăcerea plină", spațiul între cuvinte (cazul transpoeziei lui M. Camus). Evident că materia primă rămâne limbajul. Dar încă W. Heisenberg, în 1942, vorbea de cele trei regiuni ale realității (fizica-clasică, fizica cuantică și fenomenele biopsihice, respectiv experiențele religioase, filosofice și artistice). Iar Paul H. Ray invoca, în istoria culturală, trei tipuri de percepție a lumii (tradițional, modem și transmodern, coexistând acum). În noul principiu al relativității, Basarab Nicolescu postula că nici un nivel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a spânzurat. Omul e centrat în lumea-lumen dar stă modest, la margine. Lumea devine transparentă pentru om când "îl vede" pe Dumnezeu, ca și "lumea-în-deschis" a lui Heidegger ("luminișul Ființei"). În zona de non-rezistență absolută e vidul plin al logicii cuantice, nimicul care produce lumi, Dumnezeu a creat lumea din nimic, Dumnezeul-Nimic cum zice Basarab Nicolescu. Taoismul îi zice Dao, unului primordial care însuflețește dualitatea yin-yang logică triadică generând ființa. Lao Tzî: "Ceea ce Este dă folosul; ceea ce Nu-i, folosința" (plinul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Heidegger în ceea ce privește lumea ca transparență, luminiș al ființei. În ontologia triadică (gândirea terțului inclus), Ștefan Lupașcu (Logica dinamică a contradictoriului) concepe trei tipuri de universuri coexistente: realitatea macrofizică binară, fizică; realitatea biologică și starea T, spirit/suflet/ afectivitate/alegere. Universul cuantic integralist de tip bootstrap care stipulează interdependența tuturor particulelor în sistem, precum și informateria concepută de Mihai Drăgănescu se încadrează în transmodernism. Diferența dintre triada lui Hegel și cea a lui Lupașcu este conferită de rolul timpului, la Hegel, termenii se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în clarificarea pozițiilor dintre "naționaliști" și "cosmopoliți", și, într-un final, dintre "postmoderniști" și "transmoderniști" ultimul termen un concept adoptat ca metodă sau curent de culturalitate al viitorului, extras fiind, sau afin Manifestului "Transdisciplinaritatea", al unui alt român universal, savantul cuantic Basarab Nicolescu, în căutarea unui "proiect de viitor dincolo de orice dogmă și ideologie". Sunt la final de precizat două lucruri: de ce numim "profetice" cărțile profesorului de la Huși (căruia, în opinia noastră i-ar sta bine ca titular al unei catedre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ne lămurim! Să înțelegem unde se sfârșește imaginarul colectiv, cu arhetipurile și cu bâjbâielile lui perverse și unde începe, de fapt, Singularitatea. Și cum arată dimensiunea aia grozavă, spirituală, care te întâmpină, zice-se, când vei fi trecut prin spuma cuantică, prin oglindă, Dincolo! Să știm și noi, pentru când va fi să dăm colțul! Să aflăm cum sunt procedurile divine. Să-nvățăm din mers. Să nu luăm plasă, la vreo înviere. Să ne aranjăm ploile. Să ne pregătim... Ce?! Ți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Deci sunt un cititor premium, nu? Dar administratorul meu de bloc care citește „Libertatea“ și ziarul „Ziarul“ ce este? Un cititor diesel? Un cititor imbecil? El poate fi vreodată premium citind presă non-quality? Alt exemplu: sunt profesor universitar, predau mecanică cuantică, sau sunt scriitorul Radu Cosașu. În ambele cazuri citesc, din varii motive, ziare precum „Libertatea“, „Click“ etc. Le pot citi pentru amuzament sau pentru a demonstra că orice știre idioată e, de fapt, un roman de succes. Sau pentru a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
fu cel pe care îl întâlni. 21 "Un celebru fizician din epoca victoriană a spus: "Pentru viitoarea generație de fizicieni n-a mai rămas de făcut decât determinarea următoarei zecimale''. Ori, în generația care a urmat... Planck a elaborat teoria cuantică, care a condus la lucrările lui Bohr despre structura atomului... Matematica einsteiniană a fost verificată prin calcularea altor câteva extrem de delicate zecimale... În mod clar, viitoarea problemă va consta în luarea în considerație a seriei de zecimale ce urmează. Gravitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să spună. Oricum, mi s-a părut că spuneau lucruri interesante, deși vorbeau ca niște oameni beți - de fapt, Pablo nu părea propriu-zis beat, În schimb Bazil era, cum recunoscu el Însuși, magnetizat, Își simțea gîndurile ca pe niște fluctuații cuantice. Am intrat În joc și le-am oferit pentru Început cîte o cafea. Ca să-i Încurajez să continue, am luat și eu o votcă. De Roxana uitasem cu desăvîrșire - vorba lui Bazil, există lucruri mai importante decît dragostea; de exemplu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sub impulsul mișcărilor sale anterioare. Azi folosim în mod curent aparatul matematic în cercetarea fenomenului social. Matematica este muzica universului, linia de unire între om, natură și universul însuși. Teoriile mai noi, de secol XX, vorbesc despre conceptul de ,,economie cuantică", plecând tocmai de la o extrapolare în domeniul economic al unei noi dimensiuni de înțelegere a lumii și universului 299. Am spus că trebuie pus în ghilimele cuvântul ,,darwinism social" și pentru că evoluțiile de tip social au caracteristici aparte, mult diferite
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
moral și economic, cât și din punct de vedere intelectual, ceea ce, evident, este o imposibilitate". Spiru Haret, Mecanica socială, Editura Gramar, București, 2001, p. 65. 298 Spiru Haret, Mecanica socială, Editura Gramar, București, 2001, p. 61. 299 ,,Iată că teoria cuantică ne relevă caracterul interdependent al Universului. Ea demonstrează că nu putem descompune lumea în elemente independente. Pe măsură ce coborâm în adâncul materiei, ne dăm seama că ea este compusă din particule, dar acestea nu sunt cărămizile lui Newton și Democrit". Fritjof
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și 0 energetic GENEZA/Creația 3; Ps.33.9 2Cor.4.6.), decât viteza luminii și anume viteza informației. Dicontinuitatea materiei permite o asociere a informației congruente cu antimateria, iar energia se asimilează cu noțiunea de discontinuitate în sensul mecanicii cuantice. Ca o lege fundamentală putem spune, că informația generează energie (sens biblic), pe când energia generează informație (sens științific), ca între două oglinzi paralele, iar cel care își asumă rolul demiurgic este omul (arheul). TPEI argumentează astfel, cuplajul dintre o cuantă
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
pildă) există o interdependență, ce nu trebuie nici măcar demonstrată, iar a acesteia din urmă cu spiritul, cu atât mai mult recunoaște, dacă nu din perspectiva teoriei pulstonice, a prezenței (bio)câmpurilor, măcar din punctul de vedere al fizicii și chimiei cuantice, al biofizicii și biochimiei, unde se urmărește transferul de (bio)tehnologie dinspre organismele vii spre tehnologie sau invers și se referă la toate procesele (info)energetice diverse, ce au loc în Universul π, cum deja s-a sugerat, când relațiile
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
a operei În globalitatea ei, și nici unul, ca să folosesc un termen din vechea teorie aristotelică, de anagnoresis, recunoaștere. Influența pe care o exercită asupra publicului o asemenea artă, căreia nu i se aplică logica aristotelică a fizicii clasice, ci logica cuantică, de tip statistic, este de tip cumulativ. Scenele care se Înlănțuie după o lege care ne scapă la fiecare pas sfârșesc prin a genera și a conglomera o nebuloasă emotivă, afectivă, senzorială, imaginativă. Fragmentele, meteoriții, asteroizii, rămășițele de scene, imagini
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
acestea sunt tot obsesiile mele. Deși configurarea, conturarea modelului cosmologic actual Întârzie, nu atât la nivel filosofic (unde există deja mai multe configurări), cât la nivel epistemic (mă refer mai ales la achizițiile matematicii și ale fizicii de după momentul teoriei cuantice), aceasta nu Înseamnă că un asemenea model nu ne mai este necesar sau funcțional. De pildă, chiar dacă o teorie precum aceea a fractalilor destituie un anumit model logic tributar unității și ideii de adevăr ieșit din coerență, ea instituie totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și hermeneutică etc.). Absența articulării științifice a unui model cosmologic unanim se datorează faptului că fizica se află la ora actuală În afara unui consens (și probabil așa va rămâne de acum Înainte): cele două teorii dominante (a relativității generale și cuantică) păreau - până acum câțiva ani - ireconciliabile, Împărțind comunitatea științifică În două tabere, pe lângă cei care lucrează Încă În fizica newtoniană. Unii Îl continuă pe Einstein, pornind de la premisa că timpul și spațiul nu mai sunt concepte absolute (dar păstrând concepția
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cei care lucrează Încă În fizica newtoniană. Unii Îl continuă pe Einstein, pornind de la premisa că timpul și spațiul nu mai sunt concepte absolute (dar păstrând concepția clasică asupra relației dintre observator și obiectul observat), iar alții pornesc de la teoria cuantică (unde observatorul și sistemul observat se află Într-o relație de interdependență), dar acceptă descrierea newtoniană a spațiului și timpului. În cosmologie, această divergență de opinii are drept reflex Întârzierea unei articulări unanime a modelului cosmologic al epocii În care
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
divergență de opinii are drept reflex Întârzierea unei articulări unanime a modelului cosmologic al epocii În care trăim, dar acest lucru nu trebuie confundat cu un vid de formulare fizică. În funcție de opțiunea lor pentru tabăra relativiștilor sau aceea a mecaniciștilor cuantici, fizicienii de astăzi pot recunoaște și afirma unul din următoarele modele și principii cosmologice: modelul antropic (susținut de adepții teoriei relativității care acceptă și modificarea sistemului În funcție de observator), modelul cuantic convențional (care afirmă interdependența dintre observator și sistem, precum și principiul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În funcție de opțiunea lor pentru tabăra relativiștilor sau aceea a mecaniciștilor cuantici, fizicienii de astăzi pot recunoaște și afirma unul din următoarele modele și principii cosmologice: modelul antropic (susținut de adepții teoriei relativității care acceptă și modificarea sistemului În funcție de observator), modelul cuantic convențional (care afirmă interdependența dintre observator și sistem, precum și principiul indeterminării, Într-un univers postnewtonian) sau modelul cuantic relațional (acesta din urmă testând posibilitățile de extindere a teoriei cuantice spre o teorie gravitațională). Ca și În teoriile ficțiunii, În cosmologie
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
unul din următoarele modele și principii cosmologice: modelul antropic (susținut de adepții teoriei relativității care acceptă și modificarea sistemului În funcție de observator), modelul cuantic convențional (care afirmă interdependența dintre observator și sistem, precum și principiul indeterminării, Într-un univers postnewtonian) sau modelul cuantic relațional (acesta din urmă testând posibilitățile de extindere a teoriei cuantice spre o teorie gravitațională). Ca și În teoriile ficțiunii, În cosmologie este nevoie de o nouă formă de logică, bazată pe indecidabile (aici: propoziții asupra căror valoare de adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
adepții teoriei relativității care acceptă și modificarea sistemului În funcție de observator), modelul cuantic convențional (care afirmă interdependența dintre observator și sistem, precum și principiul indeterminării, Într-un univers postnewtonian) sau modelul cuantic relațional (acesta din urmă testând posibilitățile de extindere a teoriei cuantice spre o teorie gravitațională). Ca și În teoriile ficțiunii, În cosmologie este nevoie de o nouă formă de logică, bazată pe indecidabile (aici: propoziții asupra căror valoare de adevăr nu putem decide, a căror valoare de posibilitate trebuie Însă reținută
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
convinși de „renașterea cosmologiei secolului XX și triumful ei În acest sfârșit de secol ce marchează o eră nouă a gândirii privind locul omului În univers”1. Cei care lucrează În prezent la elaborarea teoriei care să unească relativismul cu cuantica Într-o „teorie cuantică a gravitației” au aceeași certitudine că aceasta „va da noi răspunsuri la Întrebările despre spațiu și timp ș...ț, va fi o teorie a materiei” și „va fi, de asemenea, o teorie cosmologică”2. O cosmologie
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]