1,631 matches
-
la câmp; locurile sunt tari și cu anevoie pot străbate haitașii prin râpile cele prăpăstioase unde și-a înțarcat dracul copiii. Deodată auzii zgomotul haitașilor care, ajunși pe un colnic din fața noastră, înaintau spre linia pușcașilor. De-acuma, aține-te, cucoane Neculai! Parc-o furtună a prins să învăluie pădurea, parcă au început brazii să dănțuiască, parcă năvălea asupra noastră un potop să înece lumea, așa clocoteau munții de vrăjmaș. Se speriau toate vrăbiile, toate mierlele, toate ciocănitoarele, tremurau frunzele, tremurau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fața lui se mai îndulci puțin; iar colțata de babă a cărei ochi mari deschiși atunci am putut să-i vedem că erau ciacâri 148, adecă unul galbăn și celalalt albastru, se apropie sfioasă de stăpânul ei și-i zise: Cucoane, fiindcă păsărele astea nu le mai putem învia, cred că ar fi bine să le pregătim cum cer d-lor, ca să scăpăm de o pacoste mai mare. Manolucă stătu un moment pe gânduri, fără să se poată hotărî deodată la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ca să nu exagerez, trebuie să mărturisesc că aceste neghibăcii 169, cu toată partea lor ridiculă, nu erau de natură să ruineze un om în opinia celorlalți. Am fost plătit cu câteva zâmbete și căutături ironice și cu câteva țipete de cucoane care se speriase, să nu fi fost stropite și ele, în care caz dezastrul ar fi luat proporții mari. Dealtfel, mi-am recâștigat iute cumpătul în față mai ales a doamnei gazdă care m-a înlesnit cu vorbe bune și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și mincinoși. Tocmai în momentul când mă credeam pierdut trecea un birjar cu trăsura goală pe dinaintea casei, un moscal cu care adeseori mă preumblasem la Copou, picior peste picior. Ivanca! strigai eu din răsputeri, întoarce! Îndată, cacanaș. Să duci o cucoană acasă, ș-apoi să vii înapoi aici, să mă iei pe mine! Ascult, cacanaș. Scapat ca din gura morții, m-am suit sus în fugă urcând scările două câte două, iar dinaintea ușei salonului am stat un moment de m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cuvintele lui, dragă Doamne turcești, erau aruncate cu țăpoiul, fără nici un înțeles. Ce dracul, se sparge turcul ista așa de ne asurzește, zisei eu lui Iacob Negruzzi. Atunci turcul se întoarse surâzând către mine și îmi zise: D-apoi bine, cucoane, eu nu-s turc cum nu ești nici dumneata; sunt get beget român de la București; dar, dac-oi zice că-s român, mor de foame aicea. Ei, brava mă! Ține un bacșiș și dă-i înainte cu turceasca, răspunserăm noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
șansă cu prea-sfințiții. Nu primiseră niciodată reclamații, asta ar fi trebuit să mai completeze, ca să fie tacâmul complet. Eficiența acțiunii lor, deplină. Mă enervează la culme cei ce înțeleg religia la modul ăsta. Sau inscripțiile alea de la biserici care avertizează cucoanele să nu-și lase rujul de buze pe icoane. Am io o bănuială că religia e altceva. Mergeam la spital și simțeam că doctorului trebuie să i te abandonezi. Să decizi că nu mai e nimic de făcut, tu nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe mine, clipe în care eram convins de existența acelei limbi comune. Dar, cum am spus, era suficient să văd un bețivan soios, un puțoi care își bagă și-și scoate cu o nonșalanță ce dă de gândit sau vreo cucoană grasă și gălăgioasă - și-mi pierea orice chef. Și începeam din nou să cred că acea limbă comună e doar scorneală. Îmi reproșa cineva că aș cere prea mult de la oameni. De ce să-ți dea ei ceea ce le ceri tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Noua Revistă Română, al cărei se cretar de redacție eram (1910-1916); el Însuși având un precur sor autohton În poetul Dalocrin de la Steaua Olteniei, din care citez această strofă dadaistă avant la lettre: „ș-apoi târza-mârza / aduce cu mârza / a cucoanei Smara / haida-hara-hara!“ În ciuda alurii mele vestimentare destul de neglijate, ecou Întârziat al boemei noastre În dezmăț dintre 1905 și 1910, am fost totuși printre novatorii norocoși ai modei masculine, mai precis, dacă voiți, [novator] al cămășii cu guler din ea, mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu obrajii de trandafiri, În ultima caretă, de nunți și Înmormântări, mânată de bătrânul birjar poreclit, nu știu de ce, „Christos“, care știa să-mi spună atât de multe despre „Flora“ și despre „Enescu“, cu salonașele lor intime pentru domnii și cucoanele en mal d’aventures galantes. și am fost pasagerul ultimului tramvai cu un cal, care oprea grațios la scară, În fața casei, când cucoanele noastre, cu rochii Împiedicate și cu pălării cloche, Îi făceau semn vizitiului ridi când umbreluța lor de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-mi spună atât de multe despre „Flora“ și despre „Enescu“, cu salonașele lor intime pentru domnii și cucoanele en mal d’aventures galantes. și am fost pasagerul ultimului tramvai cu un cal, care oprea grațios la scară, În fața casei, când cucoanele noastre, cu rochii Împiedicate și cu pălării cloche, Îi făceau semn vizitiului ridi când umbreluța lor de mătase și cu mâner lung de baga; cum și al ultimului tramvai cu patru cai, de ham și cetlăiași, care urca, În plesnete
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și tot aici am găsit de cuviință să renunț - nu-mi dau seama nici astăzi pentru care motiv exact! - la categoria de „profesionist“ al acestui soi de atletism, spre care mă Îndemna la ureche țața unui sta biliment, inter mediara „cucoanelor bogate“ din oraș În căutare de băieți dotați pentru temperamentul lor prea excesiv și neglijat În viața con jugală, sau chinuit de nimfomanii și obsedat de lascivități târzii, proprii vârstei lor critice. Când te gândești, dom’le (Îmi zic eu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să-și ia leafa lor de 60 de lei pe lună, [cel] de la care tatăl meu cum părase o vilișoară la Colentina, pierdută În dezastrul ce [va] urma după moartea mamei mele. Iar victima acestor bezmetici de băieți era o cucoană văduvă căreia Îi plăcea această plevușcă de tineri, amatori la o anumită vârstă de băbuște cu carnea fezandată, și pe care Îi atrăgea În casa ei fie cu ceva gologani de tutun, fie cântându-le la pian aproape goală și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
spre furgonul morgii, ea Încă mai horcăind. După doi ani o altă dramă pasională zguduia cronica Bucu reștilor, În care eroul, tânăr sculptor de 27 de ani, bursier al regelui Carol la München și la Milano, se Împușcă de dragul unei cucoane frumoase din lumea mare și pe care am văzut-o apoi, ani de-a rândul, Încărunțind, dar tot frumoasă, deși dispe rarea ei de primă oră o făcuse să-și taie părul și să-l Îngroape odată cu iubitul ei, care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
frumoasă, deși dispe rarea ei de primă oră o făcuse să-și taie părul și să-l Îngroape odată cu iubitul ei, care vrusese s-o ieie neapărat de nevastă; pretenție absurdă, fiindcă tânărul, desigur talentat și frumușel, era sărac, iar cucoana, Între două vârste, era soție de fost și viitor ministru. (În general vorbind, și dintr-o amară experiență personală, pot spune că, Într-o dragoste care Îndeamnă spre pier zania unuia sau altuia, cel mai păcălit este acela care a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Bunii Templieri - Își ziceau unii altora „frate“ și „soră“. Dar, În sfârșit, cu riscul de a fi exco mu nicați din această asociație ca niște incestuoși, Emanoil și Eufimia s au luat, vrând-nevrând, ajungând să facă chiar copii, spre hazul cucoanelor noastre, prietene casei lor, care afectau a nu se putea dumiri cum de au reușit soții Bucuța, cei atât de austeri și de gravi unul cu altul, să-i facă pe acești copii, fiindcă nimeni nu auzise sau văzuse la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
peri, din ciudă și din teamă că infirmitatea lui l-ar face cumva ridicol În fața lor; iar pe nevestele noastre cele virtuoase tratându-le cu o politețe rece și tăioasă, de parcă ar fi pre ferat, Îmi spunea una din aceste cucoane, ba chiar cucoana mea, să fie luată la palme; ceea ce Însemna că sărmana virtute nu este În prea mare favoare nici chiar În lumea abstinenților. Puritanismul lui Bucuța sta mai degrabă ca o mască rigidă pe sufletul acestui om prea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și din teamă că infirmitatea lui l-ar face cumva ridicol În fața lor; iar pe nevestele noastre cele virtuoase tratându-le cu o politețe rece și tăioasă, de parcă ar fi pre ferat, Îmi spunea una din aceste cucoane, ba chiar cucoana mea, să fie luată la palme; ceea ce Însemna că sărmana virtute nu este În prea mare favoare nici chiar În lumea abstinenților. Puritanismul lui Bucuța sta mai degrabă ca o mască rigidă pe sufletul acestui om prea sensibil, senzual și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În patul lui de holtei cu ce-i pe el și-n geamantan. Alți doi frați ai lui muriseră vitejește de gloanțe inamice În 1916-1917. Iar al patrulea dintre frați, colonelul, Însoțind Într-o seară târziu pe o foarte tânără cucoană de lume, bună soție și mamă, Însă de o imaginație cam aventuroasă, Într-un dubios local de noapte, rochița ei subțire de celofan luă foc de la o țigară, femeia arzând ca o făclie; iar Însoțitorul ei se Întoarse de la spital
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
opere desăvârșite nu numai când ieșeau din mâinile meseriașilor cu bune și cinstite tradiții de la meșterii lor mai bătrâni, dar și din mâna, mai ales din mâna gospodinelor noastre cu excelente deprinderi de la mamele și bunicile lor de-acasă. Numai cucoanele leneșe și needucate se mulțumeau cu produsele anonime, dubioase și de serie ale cofetarilor din ultima vreme, care n-au putut nici odată atinge Înălțimea produselor reputate „de acasă“, chiar când purtau eticheta unor firme cu bună faimă, precum Capșa
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Ioanițiu de la „Cartea Românească“, la cei 73 de ani ai lui Închinați mâncării și băuturii. Dar mâncarea bună și băutura presupun neapărat prietenia cu oamenii, dragostea cu femeile și Încântările urechii, după dic tonul cunoscut. Mă Întreba mai ieri o cucoană, o preadistinsă cucoană, lec tissima femina, Încă plăcută, dar având amândoi regretul de a ne fi descoperit cu douăzeci de ani prea târziu: — Ai avut cumva vreun prieten, cu adevărat un bun prieten? — De ce mă Întrebi? i-am răspuns, Încurcat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Românească“, la cei 73 de ani ai lui Închinați mâncării și băuturii. Dar mâncarea bună și băutura presupun neapărat prietenia cu oamenii, dragostea cu femeile și Încântările urechii, după dic tonul cunoscut. Mă Întreba mai ieri o cucoană, o preadistinsă cucoană, lec tissima femina, Încă plăcută, dar având amândoi regretul de a ne fi descoperit cu douăzeci de ani prea târziu: — Ai avut cumva vreun prieten, cu adevărat un bun prieten? — De ce mă Întrebi? i-am răspuns, Încurcat de Întrebare și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
simplu ne displace, fie chiar printr-un simplu gest sau cuvânt nesăbuit al ei. Aș mai adăuga, dacă nu ajunge, plăcerea femeilor de a se „ancanaia“, de a se complace În promiscuitate, exhibițio nism și echivoc moral, cum, de pildă, cucoanele din lumea mare de odinioară a Bucureștilor (o Manu, o Butculeasă, o Mi clească, o Bagdat) care se adună azi la cârciuma sordidă a lui Vrancu, din colț, unde stau picior peste picior, beau țuici după țuici și fumează țigări
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și sudorilor lor intime. (Nu ca Ruben din Biblie, Întâiul năs cut al lui Iacob și al Liei, care s-a culcat fără să-l doară capul cu Bilha, țiitoarea lui taică-său - Facerea, 35, [21].) Sunt atâtea și atâtea cucoane turmentate de gândul aventu rilor extraconjugale - motivat, Își spun ele sub ame nințarea vârstei canonice, de regretul de a nu-și fi trăit Îndestul viața - și care se prefac a ignora că majoritatea amanților lor, reali sau ipotetici, le preferă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
clipa solemnă a jurământului. Sau, dacă voiți, rețeta aplicată frumoasei mele proprietărese de acum treizeci de ani, văduvă tânără, Înaltă, mlădioasă, culti vată, proastă cât Îi sta bine și coborând În mijlocul nostru din plin veac al XVIII-lea, inclusiv jegul cucoanelor de atunci asezo nat cu mult fard și eau de-senteur; venită Într-o doară după cărți la treaba mea editorială și plecată fără nici o carte la sub țiorile ei calde și fericite, cu complicitatea mesei din depozitul Întunecos și cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
căsă torindu-se cu tata Înainte de a mă fi născut - și astea toate fără să le cer nimic, chiar când, cum este cazul uneia, ajungeau figuri mărețe ale demimondului bucureștean. Pe Adina, fata unui magistrat din Brăila, o Întâlnesc și azi, cucoană jenată când mă vede și prefăcându-se că nu mă vede din pricina unei asemenea povești. Era o fată de vis, naufra giată pe ulițele Bucureștiului de acum aproape treizeci de ani și o adoptasem sufletește câțiva prieteni din redacția Ideii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]