5,380 matches
-
de facultate. • Fiecare om care se simte bine este, de fapt, un bolnav care se neglijează (Jules Romains). • Lumea e un loc ciudat ! Dr. Dorel SCHOR Duminică, 27 martie 2016 Tel Aviv, Israel Referință Bibliografică: Dorel SCHOR - ZICERI (233/234) - CUIB DE VULTUR & UN LOC CIUDAT / Dorel Schor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1917, Anul VI, 31 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorel Schor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ZICERI (233/234) – CUIB DE VULTUR & UN LOC CIUDAT de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/dorel_schor_1459414204.html [Corola-blog/BlogPost/383328_a_384657]
-
de numele meu din minereu NR. 18 mai tare decât fiara frică de lup cauza plânge în centrul unei sfere crește efectul la orice putere miracolul spaimei ridicat la cub drumul spre iubire trece prin pustiu se leapădă cucul de cuibul străin pasărea mama hrănește puiul hain se naște vremea de ieri la ceas târziu tărâmul fericirii nu cunoaște rob vuietul mării doarme în mari moarte forța Lui Unu în parte se-mparte lumina câmpiei dospește în bob coliva atrage plânsul
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 by http://confluente.ro/aurel_m_buricea_1496976345.html [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
Blestemul curge înainte ... // Și-atât de mult am căutat / Îmbucături în cele sfinte, / Sau ceva haine de-mbrăcat, / Sau cald, sau frig, pe dinainte ... // Nu am găsit, spre ajutat, / Nici măcar mâna de părinte, / Nici mamă, viață să-mi fi dat, / Nici cuib ... Doar trestii de cuvinte ... // Târziu, am înțeles curat / Că tot ce-am așteptat zadarnic / În mine e ... . Și e de dat ... / Prin mine, Cerul este darnic. // Așa, un blestemat exemplu, / Am învățat că eu sunt Cer. Că Universului, sunt Templu
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Caligrafii_pe_sufletul_inimii.html [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > PASTORALA Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cuprins de foc în zare-i orizontul, Mânata înspre cuib e pasărea de dor, Mușcând din codri, măi lătra un topor Și-ncet întunecimea ne-acoperă cu totul. Se-nalță înspre cer din coșuri fumul Miroase-a levănțica și-a curat, În grajduri mânjii lângă iepe s-au culcat Țipenie
PASTORALĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Pastorala.html [Corola-blog/BlogPost/361374_a_362703]
-
sunt rănită și nu mai pot să zbor, Devin un solitar cu pașii în tăcere, Ascult o vreme la șoapta frunzelor Și-ating pământul să îmi iau putere. Apoi mă-ntorc la Chipul Tău cel sfânt, Iar sufletul surâde când cuibul și-l găsește, Aici nu are lacrimi, nu-i arșiță ori vânt, Căci îngerul iubirii în taină îl păzește. Referință Bibliografică: Mă întorc la Chipul Tău / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2194, Anul VII, 02 ianuarie 2017
MĂ ÎNTORC LA CHIPUL TĂU de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/rodica_constantinescu_1483310277.html [Corola-blog/BlogPost/353359_a_354688]
-
Ruggero, aceasta își dezvăluie așteptările de la viitoarea noră: să fie o fată pură și cuminte. Magda înțelege că din cauza trecutului său de femeie întreținută, ea nu poate corespunde condițiilor. Face mărturisiri complete și, ca o rândunică, se va întoarce la cuibul ei, în brațele vârstnicului Rambaldo, (foarte bine interpretat de bas-baritonul Vladimir Braun, o prezență scenică impunătoare și cu o voce bine pozată), lăsându-l pe Ruggero cu inima frântă. Montarea lui Nicolas Joel la Opera israeliană din Tel Aviv este
PREMIERĂ LA OPERA ISRAELIANĂ DIN TEL AVIV AURELIA FLORIAN ŞI MARIUS BRENCIU ÎN OPERA „LA RONDINE” DE GIACOMO PUCCINI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 by http://confluente.ro/magdalena_bratescu_1424413430.html [Corola-blog/BlogPost/375154_a_376483]
-
nu cumva să le-ntinăm cărarea, Șuvoiul de speranțe-l răvășim - Din lacrimă s-a întrupat trădarea. Cum poate, din seninul ireal, Subit să se înfrupte o tornadă? Căci până și tărâmul boreal Poate servi ca dulce promenadă! Unde iubirea cuibul și-a clădit, Furtuna nu cutează s-o atingă, Chiar în copacul veșnic desfrunzit, Cu grindină să plouă ori să ningă. Dar noi, prin anotimpuri de tăceri, Am și uitat ce iz are căldura. Când toamne reci strivesc fâșii din
ENIGMATICELE PLOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1463738629.html [Corola-blog/BlogPost/379032_a_380361]
-
e plină ochi cu vase murdare În camera mea himere dansează tango pe tavan ai uitat în cuptor un dovleac copt de pe masă muștele decolează mi-e foame și nimic nu pare comestibil copiii au crescut și au zburat din cuib urmele de gloanțe din perete le-am astupat cu pâine la ferestre am pus gratii ca să nu sărim în gol sau goi de noi înșine ca golul din stomac propun să mângâi aripile îngerului ciuruite de nonsensul din priviri în
CHERUBINUL DE TABLĂ de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_grauenfels_1481100633.html [Corola-blog/BlogPost/342046_a_343375]
-
vis prăfuit Speranța să fie uitată-n iatac Fără oglindă-n lacul uscat Voci să audă, o îndemnau Gânduri sfințite ori răposate Asurzită să fie de singurătate Sămânța în psalmi efemeri Poemul citit de-un scamator Pui de cuc în cuib străin să afle Mireasma contenită, fructe coapte; Să nu mai fie loc de veghe Zi de pomană, planuri tăcute Pluteau îndărăt - lumea era la Solstițiu La Bâlci venise Potcovarul cel Magic De departe oglinda cu vise chema pe Julia May
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 by http://confluente.ro/Jurnalul_cu_vise_al_juliei_may_mariana_zavati_gardner_1368438604.html [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
de păsări și tocană de suflete fierbeau fluid în ocrul torid. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Din himere active în somnul din curcubeie secetă sau inundații printre acrobații din ceruri în costume zadarnice palmele ei conturau cuiburi din bagatele fragile din osii trase de vedenii din elastic algebric Tinerețea lui - o iarbă arsă, la licitație expusă fără vlagă - era exilată pe-un podeț din suspine în absolut de sineală De departe oglinda cu vise chema pe Julia
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 by http://confluente.ro/Jurnalul_cu_vise_al_juliei_may_mariana_zavati_gardner_1368438604.html [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
poc!“ și abia, abia scăpase sărmana de pușca vânătorului. În alte zile era urmărită de păsări mari de pradă. Acestea erau cele mai mari griji ale ei. Dar nu pentru ea se temea, ci pentru puișorii care rămâneau singuri în cuib. De multe ori, zbura departe, foarte departe, pe câmpuri unde țăranii cultivau tot felul de grâne. Semințele care le găsea pe ogor, le aduna în ciocul ei mic și cu bucurie zbura înapoi la cuib. Toamna își îndrepta privirile spre
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
puișorii care rămâneau singuri în cuib. De multe ori, zbura departe, foarte departe, pe câmpuri unde țăranii cultivau tot felul de grâne. Semințele care le găsea pe ogor, le aduna în ciocul ei mic și cu bucurie zbura înapoi la cuib. Toamna își îndrepta privirile spre cer privind stolurile de păsări care plecau spre țările calde. Tare ar fi vrut și ea să poată zbura acolo unde iarna nu venea niciodată. Dorea să nu mai fie nevoită să îndure frigul și
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
mai mare bucurie a ei era însă când puișorii ciripind deschideau ciocurile pentru a fi hrăniți. Atunci, uita de orice oboseală, frig, arșiță și chiar de pușca vânătorului care nu de puține ori era gata, gata să o atingă. În cuib uita și de păsările răpitoare care dădeau târcoale puilor. Era bucuroasă că de fiecare dată își gădea puii sănătoși și în siguranță. Iarna trecuse și în sfârșit primăvara începuse să-și facă apariția. Urmele zăpezilor se vedeau tot mai rar
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
și în sfârșit primăvara începuse să-și facă apariția. Urmele zăpezilor se vedeau tot mai rar și ici-colo, pâlcuri de ghiocei și toporași începuseră să răsară. Astfel, într-o zi călduroasă de primăvară, vrăbiuța noastră și-a scos puișorii din cuib pentru a le preda prima lecție de zbor dar și de căutarea hranei. Mama le explică cu răbdare și bunătate care semințe erau bune de mâncat și ce insecte pot să prindă pentru a-și potoli foamea. Când găsea un
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
chinuia sărmana vrăbiuță. Că nu era ușor să-i învețe să zboare și să-și caute mâncare. Dar parcă era numai asta... Puii trebuiau să „salute“ și să respecte pasările care trecea în zbor pe lângă ei sau care locuiau în cuiburi vecine. Ciripind, salutau păsările mai în vărstă. Apoi, cand se certau, ea intervenea cu duioșie între ei să-i împace. Dar puișorii nu au vrut să o asculte pe mama lor. Cu toata osteneala ei, zi de zi, puii nu
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
intervenea cu duioșie între ei să-i împace. Dar puișorii nu au vrut să o asculte pe mama lor. Cu toata osteneala ei, zi de zi, puii nu voiau nicicum să asculte și să învețe. Le plăcea comfortul și căldura cuibului. Vara nu le plăcea să zboare prin arșiță așa că se adăposteau la umbra frunzelor. Iar în zilele reci și ploioase se îngrămădeau zgribuliți în cuib. Până într-o zi când mama obosise și își pierduse răbdarea să tot vorbească cu
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
zi, puii nu voiau nicicum să asculte și să învețe. Le plăcea comfortul și căldura cuibului. Vara nu le plăcea să zboare prin arșiță așa că se adăposteau la umbra frunzelor. Iar în zilele reci și ploioase se îngrămădeau zgribuliți în cuib. Până într-o zi când mama obosise și își pierduse răbdarea să tot vorbească cu ei și să-i trimită la muncă. Așa că se hotărâse să îngrijească mai departe de hrana zilnică așa cum o făcuse și până atunci. Chiar dacă aceștia
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
zi ce trecea era tot mai mare deoarece puii erau „copii voinici“ și odată cu timpul, cerințele lor crescuseră. Aveau nevoie de mai multă hrană. Într-o zi, vrăbiuța plecase ca de obicei să caute mâncare... dar nu mai ajunsese la cuib la timp... iar puii neliniștiți se întrebau unde putea fi mama lor. Trecuse și amiaza și vrăbiuța încă nu sosise acasă. Spre seară, văzând că mama lor încă nu mai venea, puii se hotărâseră să meargă să o caute. Habar
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
lor încă nu mai venea, puii se hotărâseră să meargă să o caute. Habar nu aveau care era traseul ei zilnic în căutarea hranei. Ei nu știau că mama lor nu se mulțumea cu fărâmiturile pe care le găsea în jurul cuibului si pentru care păsările se certau intre ele. Ea zbura departe, pe răzoare acolo unde găsea hrană bună și din belșug. Dar pentru a ajunge acolo, zilnic era nevoită să facă un efort uriaș... iar puterile începuseră să o părăsească
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
reprezentau absolut totul... Astfel, puii au zburat și au tot zburat pană s-a înoptat de-a binelea. Obosiți și flămânzi s-au oprit pe creanga unui copac să se odihnească. Însă somnul nu îi putea cuprinde. Le lipsea siguranța cuibului și grija mamei lor. Se uitară în jur și parcă mii de ochi haini dădeau târcoale sâ-i înhațe. Deodată, un pui mai slăbuț, de oboseală, neputându-și ține echilibrul, căzuse din copac chiar la rădăcina acestuia. Căzuse peste o moviliță
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
se întorcea acasă din drumul greu sau cu o aripă rănită, nu băgaseră puii de seama. Acum când s-a stins, dându-și ultima suflare pentru ei, în agonia morții, gândul ei se afla acolo, la puii ei, la căldura cuibului. *** Desigur, vă întrebați dacă povestea vrăbiuței este adevărată sau nu deoarece nu ați auzit până acum poveste asemănătoare. Nu știu să vă spun dacă povestirea mea este adevărată, dar vă pot spune că ea seamănă foarte mult cu povestea unor
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
cu copite pe pleoape, se așeză pe scaun și spuse, destul ați vorbit, e rușine, să trecem la fapte și plânse cu lacrimi diamantine. Dacă păsări negre trec deasupra noastră, le lăsăm să treacă, viața noastră meargă, unde le e cuibul, nimeni nu se-ntreabă, sufletul ascunde cuibul, teamă neagră. Să trăiești o mie de vieți, o mie păsări fericite urcă-n Poesie. Plictis, ieșire din anonimatul propriei fericiri, dans pe catargul unei corăbii, sub privirile uimite ale echipajului, izvor de
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/boris_mehr/canal [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
scaun și spuse, destul ați vorbit, e rușine, să trecem la fapte și plânse cu lacrimi diamantine. Dacă păsări negre trec deasupra noastră, le lăsăm să treacă, viața noastră meargă, unde le e cuibul, nimeni nu se-ntreabă, sufletul ascunde cuibul, teamă neagră. Să trăiești o mie de vieți, o mie păsări fericite urcă-n Poesie. Plictis, ieșire din anonimatul propriei fericiri, dans pe catargul unei corăbii, sub privirile uimite ale echipajului, izvor de iliade și odisei intime, ciudățenii ale firii
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/boris_mehr/canal [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
cu copite pe pleoape, se așeză pe scaun și spuse, destul ați vorbit, e rușine, să trecem la fapte și plânse cu lacrimi diamantine.Dacă păsări negre trec deasupra noastră, le lăsăm să treacă, viața noastră meargă, unde le e cuibul, nimeni nu se-ntreabă, sufletul ascunde cuibul, teamă neagră. Să trăiești o mie de vieți, o mie păsări fericite urcă-n Poesie.Plictis, ieșire din anonimatul propriei fericiri, dans pe catargul unei corăbii, sub privirile uimite ale echipajului, izvor de
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/boris_mehr/canal [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
scaun și spuse, destul ați vorbit, e rușine, să trecem la fapte și plânse cu lacrimi diamantine.Dacă păsări negre trec deasupra noastră, le lăsăm să treacă, viața noastră meargă, unde le e cuibul, nimeni nu se-ntreabă, sufletul ascunde cuibul, teamă neagră. Să trăiești o mie de vieți, o mie păsări fericite urcă-n Poesie.Plictis, ieșire din anonimatul propriei fericiri, dans pe catargul unei corăbii, sub privirile uimite ale echipajului, izvor de iliade și odisei intime, ciudățenii ale firii
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/boris_mehr/canal [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]