3,235 matches
-
prea puțin de la viață și acum e prea târziu“. Se uită din nou la lumina de la Belmont. Pe sub o fereastră-ghilotină deschisă, o perdea albă flutura înfricoșător, ca o stafie care s-ar fi aplecat pe geam. Ruby se pregătea de culcare sau poate că se uita la televizor. Fără îndoială, ea nu o să ajungă niciodată ca Ruby. Hattie era o fată din alte vremuri. Ruby aparținea și ea trecutului. Nimeni nu ar mai putea trăi azi o viață ca a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un spațiu mai larg. Se simțea un val proaspăt de conștiință în aer, dar care rămânea totuși vag, iar „morocănelile“ ocazionale ale lui Emma nu păreau diferite nici cantitativ, nici calitativ. A doua zi, când s-a făcut ora de culcare, lui Tom i-a fost clar că urma să-și ocupe propriul pat, nu pe cel al lui Emma. Asta nu l-a deranjat prea tare. Se întinsese în pat, râzând ușurel. Iar în zilele următoare, în care nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
matematica. Da, răspunsese Gabriel, dar Adam era bun la franceză și latină, ori la Școala Generală nu începea franceza decât la paisprezece ani, iar de latină nici că se auzise. Brian îi declarase că era epuizat și se dusese la culcare. Privindu-i pe Adam și pe Zet, Gabriel se gândi la înfiorătoarea scenă de la mare și la aventura ei cu peștele, despre care nu vorbise nimănui. Aceasta se lega în mintea ei cu ceva foarte bizar, care se petrecuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Se duse în spatele casei și ocoli garajul, pe lângă lăzile de gunoi. Pe fereastra garajului se vedea Rolls-Royce-ul și Alex simți o nouă împunsătură de spaimă și de amărăciune. În seara „dezmățului“, Alex încuiase toate ușile și se dusese, beată, la culcare, lăsând-o pe Ruby afară, în grădină. Ruby își petrecuse noaptea în Rolls. Lui Alex i se făcea greață la gândul hălcilor asudate ale lui Ruby, tolănite în automobil. „Am să-l vând, gândi ea, l-a spurcat.“ Ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Aș vrea să ne întoarcem în America. Ce viață nebunească ducem. Nu ți se pare că viața noastră e nebunească? Ba da. Și cât o să continue așa? Cine știe? Pearlie, uneori sunt atât de tristă... seara când mă duc la culcare... așa cum mă simțeam și la școală... aștept să adorm ca să devin inconștientă... e ca și cum aș dori să mor... Nu fi proastă, ești tânără, ai tot ce-ți trebuie, eu când eram de vârsta ta... Da, da, da, iartă-mă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar fi putut face posibilă asemenea comunicare și care o făcuseră imposibilă. Alex simțea că-i este rău, că e speriată, și buimacă și obosită. Spuse cu enervare: — Nu mai sta aici! Du-te și te culcă! Ora ta de culcare a trecut de mult. Du-te. Ruby nu se clinti din loc. Stătea nemișcată în capul scării, ca o uriașă statuie de lemn, mai mare decât în mărimea naturală. Alex continuă cu ciudă: — Ai vorbit despre noi. Ai flecărit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Alex: — Vulpile acelea... — Ce-i cu vulpile? Sunt rele, duhuri rele, lucruri rele. Aduc nenoroc. Fac să se întâmple nenorociri. Nu fi proastă. Asta-i o superstiție idioată, țigănească. Nu vorbi cu mine în felul ăsta. Du-te la culcare! Sunt moarte! — Ce? — Vulpile... au murit. Au venit oamenii și le-au omorât... acolo, în grădină... eu le-am arătat unde. Alex, cu buzele albite de spuma turbării, răcni: — Ce-ai făcut... i-ai lăsat să le omoare? Le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aceste mărturii ale trecutului ca pe un soi de litanie, înainte de a se angaja unul față de celălalt. Discutaseră, schimbaseră păreri, cu multă precauție, ciocnindu-se chiar din când în când, și declarându-și reciproc că se vor duce devreme la culcare (ceea ce au și făcut), amânând explicațiile finale de care se temeau amândoi. Hattie îi pusese întrebări în legătură cu mama ei, cu copilăria acesteia; îi vorbise puțin și despre tatăl ei. Discutaseră și despre Margot, și apoi vrute și nevrute, de parcă ar fi ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de astăzi și sunt hotărât să păstrez legătura cu acești oameni minunați din confraternitate. Poate va rodi ceva și în România. Așa se încheie a treia zi a pelerinajului meu și-i mulțumesc lui Dumnezeu și sf. Iacob. Merg la culcare, căci mâine la ora 6.30 plec din nou la drum. Joi, 26 iulie: Andora-Arma di Taggia: 48 km De la Andora, un domn Nando, membru și el în confraternitatea sf. Iacob, m-a adus cu mașina la Alassio, pentru a
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
că în acest caz, episcopul de aici a luat o atitudine foarte bună, scriind autorităților și spunându-le că, chiar dacă sunt rromi și au făcut ceva rău, acest fapt nu justifică deloc ca să fie tratați în acest fel. Merg la culcare, la etaj, în camera cu mai multe paturi destinate pelerinilor. Si încă o zi din itinerarul meu se încheie, având sufletul mulțumit și încercând să scap de țânțarii atât de enervanți. Pe unul l-am lipit de plafon cu fața
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
însă nu era niciun număr, ci doar indicația că au fost două apeluri. Am rămas mut în fața acestei istorisiri și m-am abținut de la orice comentariu. La fel și ea, pentru câteva clipe a tăcut. Intr-un târziu, mergem la culcare, eu profund impresionat de povestirea ei, cu care am adormit în gând. Miercuri, 8 august: Gallargues- Montpellier: 36 km Dimineața servesc un mic dejun abundent pe masa din veranda casei ce dă spre grădină și spre piscină și mai primesc
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
era niciun copil și niciun tânăr, în afara celor doi ministranți, tare frumușei, dar care au venit aici în vacanță. La fel, mulți dintre cei prezenți în biserică erau turiști, stabiliți în vecinătate în rulotele lor. Spre ora 23 merg la culcare, dar noaptea nu a fost liniștită deoarece în apropiere un cuplu olandez sărbătorea căsătoria civilă. Mi-a fost dat să ascult multă muzică franțuzească de calitate, iar multe din melodii îmi aduceau aminte de primii ani ai tinereții. Norocul meu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pentru pelerini gestionate de parohii sau episcopii). Camerele sunt mari, înalte, cu ferestre foarte mari, cu paturi simple, parcă-s de campanie și o bucătărioară cu un mobilier vechi, dar nelipsind esențialul pentru a găti sau servi masa. Merg la culcare, mulțumindu-i lui Dumnezeu și tuturor celor ce mi-au ieșit astăzi în cale. Joi, 23 august: Auch-Montesquiou: 32 km Impreună cu cei doi canadieni părăsim Auch, în jurul orei opt. Nu-i greu de ieșit, căci atât sosirea cât
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
împreună cu alte două măicuțe. Prin rugăciune și dialog încearcă să dea mărturie despre Cristos în foyer-ul unde locuiește. Si a reușit să arunce o sămânță bună în ogorul altor suflete și poate că acele semințe vor rodi. Merg apoi la culcare în casa americanului, lăfăindu-mă într-un pat matrimonial și adormind ca un pașă. Imi zic că cine știe dacă voi mai avea un asemenea privilegiu de a dormi singur într-o casă atât de frumos restaurată, într-un satuc
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sunt reciproce. Ei mi-au mai vorbit și despre parohul lor, care m-a adus aici, un preot de o mare generozitate, mereu dispus să ajute pe alții. Asta am remarcat și eu foarte repede. Intr-un târziu merg la culcare, la etaj, avându-l în întregime la dispoziție. La parter, este un magazin de papetărie destul de mare, proprietate a familiei. Ințeleg că este o familie înstărită, dar au un suflet mare, generos acești oameni, iar doamna aproape că mă obosea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
nu au putut să privească și să admire, și se numește tot Maria. Seara, târziu, am avut puțin timp să vorbesc cu părintele Mihai despre activitatea lui aici, despre experiențele făcute, despre ceea ce a putut cunoaște. Înainte de a merge la culcare, după ce mi-a oferit o geacă și un tricou, de care cred că o să am nevoie în trecerea peste Pirinei, am putut să- l ascult puțin, vorbindu-mi despre preoții francezi și realitățile de aici. Din cele ce-mi spunea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
religioasă, de laxism și laicizare în gândirea și viața multor clerici. Poate că este mult mai puternic glasul lumii decât cel al doctrinei și moralei catolice, și dacă este așa, de ce este așa? Sunt întrebări cu care am mers la culcare, acoperite apoi de vălul nopții și al unui somn adânc. Luni, 27 august: Lourdes-Arudy: 42 km Am dormit bine la casa sf. Petru și Paul, iar dimineața am servit micul dejun împreună cu mai mulți pelerini cazați aici, după care am
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
In urmă cu doi ani, de la Saint Jean au pornit doar câțiva, pentru ca anul trecut numărul lor să treacă de 1400. Interesantă viața într-un astfel de han. Este seară și mai toți sunt în paturile lor, pregătindu-se de culcare, fiecare în sacul său de dormit, cu foarte mici excepții, printre care sunt și eu, care mi-am lăsat sacul de dormit în Italia. Am doar un cearceaf, considerându-l mai ușor decât un sac. La capătul dormitorului sunt dușurile
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sunt destul de reușite ca să le putem publica. Povestea "Oușor"... Afară la ușă se auzea șoapta Feliciei: Rareș! Rareș, pot să intru? Trebuie că stătea atât de aproape că atingea cu buzele scândura ușii. Ce vrei, Felicia? Pleacă! Du-te la culcare! Nu pot să dorm, se auzi de dincolo de ușă șoapta ei contrariată. Rareș se ridică din pat și deschise ușa. De ce nu poți să dormi? Era clar, Felicia venise pusă pe inventat primejdii și se prefăcea îngrozită de propriile fantezii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fost camera fetelor. Tot ce aveau de arătat Marilena și Melisa putea să iasă la iveală, în toată splendoarea, în minutele următoare, când, în toate familiile respectabile și mai ales în cele odinioară burgheze, trebuia să fi fost ora de culcare. Și înainte de asta, desigur, ora de dezbrăcare. Dănilă aștepta cu înfrigurare să le vadă pe Marilena și pe Melisa goale! Sfinte Sisoe! Nu mai văzuse niciodată o femeie în carne și oase goală. Doar în poze. Avea în cap imaginea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ne vom deplasa la oarecare distanță, folosind cât mai bine acoperirile din teren. Eu voi încheia grupul. Cu Dumnezeu înainte! - a hotărât locotenentul. Noaptea da semne de oboseală, iar secera lunii își luase stelele la subsuoară, gata să plece la culcare. Mergeau ca un șir de furnici. Era liniște pe tot cuprinsul. O rază de soare a străpuns ceața de deasupra văii. „Uite colo 55 lanul de porumb, adăpost sigur” - gândea Toaibă întețind pasul. O rafală de mitralieră s-a abătut
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
câteva zile de ședere „în rezervă”, în dimineața de 22 august a intrat în luptă și plutonul din care făcea parte și Cătălina. Era spre seară. Cum bine se știe, zilele de vară sunt mai lungi. Soarele se duce la culcare mai târziu. Inamicul a dezlănțuit un atac violent asupra pozițiilor armatei române. Acestea nu au întârziat, însă, riposta. Ca de fiecare dată, Ecaterina se afla în fruntea subunității sale și-și încuraja soldații: - înainte, băieți! Nu vă lăsați! Sunteți cu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
a apropiat tiptil de ușă. A deschis-o dintr-o mișcare scurtă și precisă și a întins arma către înainte, cu degetul pe trăgaci. în lumina palidă a zorilor, proiectată de luna care tocmai se pregătea să se ducă la culcare, femeia a deslușit niște siluete în mișcare. A strigat cu o autoritate de nebănuit la o femeie recunoscută pentru calm și echilibru: - Stai! Cine sunteți? Umbrele sau oprit locului. îndată s-a auzit o voce: - Stai liniștită, madame, că suntem
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
ridicat și s-a închinat cu glas șoptit, invocând pe Cel de Sus să ne ocrotească și să ne ajute la nevoie... După ce a sfârșit ruga și s-a recules câteva clipe, ne-a îmbiat: ― Și acum, să mergem la culcare, dragilor. A ieșit primul din ogradă, urmat de Zâna și de mine. Sevastița a rămas să încuie ușile și poarta. Când totul a fost făcut cum trebuie, am pornit spre chilii. Luna, parcă anume oprită în vârful bolții cerului, își
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
gândul de veghe. “Îți mulțumesc pentru urare, dar...” “Eu nu ți-am spus decât ceea ce tu vei simți pe propria-ți piele mintenaș”. După o clipă, bătrânul și cu Sevastița s-au oprit. ― Dragule, să lăsăm fetele să meargă la culcare, iar noi să ne așezăm colo, pe bușteanul unde împreună am mai despicat firul în patru și în alte nopți. ― Să ne așezăm, părinte - am răspuns eu cu jumătate de glas. ― Noapte bună, conașule - mi-a urat aproape scâncit Sevastița
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]